O viață-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic…
Am vrea să-l reîntâlnim, pe stradă!…
E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor, ce-am vrea să fim, un fain.
E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toți; ne jucăm viața,
Ne-i sufletului aliment..
Copii rămași, iubim paiața!.
Crâmpei de virtual accept,
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real..
E-o feerie de intelect!.
E și-un lăcaș, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu..
E ce-am uitat.. Să facem teatru!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții ca un spectacol, unde ne jucăm roluri și ne pierdem în iluzii. Ne amintește de magia teatrului și de dorința de a evada din realitate.