https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dimitrie-anghel-elegie https://versuri.pro/dimitrie-anghel-elegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86190 →]]> În cursul vieţii mele-atât de triste
Am scris atâtea cronice rimate,
Ce dorm acum pierdute prin reviste —
Şi tot nu-s încă o celebritate.
Am scris la „Convorbirile” Junimii
Cu Petre Carp şi Maiorescu Tit—
Dar m-au uitat aşa curând sublimii
Şi nici la jubileu nu m-au poftit.
Contemporan mi-era-n „Contemporanul”
V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză, –
El e ministru azi, iar eu, sărmanul,
Aştept zădarnic o metamorfoză.
Am scris apoi la „Viaţa” lui Vlăhuţă..
Dar „Viaţa” a murit, că n-avea zile
Şi am rămas şi-acolo de căruţă —
Nu-nvie „Viaţa”, e-n zadar, copile!.
Am publicat în „Pagini literare”
Cu-Artur Stavri, Gorun şi alţi eroi —
Dar unde-s azi?.. O vremuri funerare!
Stavri e deputat de Dorohoi!.
Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul”,
Cu alta la „Viaţa Românească” —
Dar orişice-mi rezervă viitorul,
Oricum aceste două să trăiască!.
La „Convorbirile” lui Mişu însă
De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhiva”,
Să ştiţi atunci că steaua mea e stinsă:
Puteţi, o critici, să-mi mâncaţi coliva!

]]> https://versuri.pro/dimitrie-anghel-elegie/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-iii https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-iii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80361 →]]> Nu te căi, o, iubito, că mi te-ai dat așa iute!
Crede-mă, nu gândesc josnic, nu gândesc rău despre tine.
Deosebirile-s ale lui Amor săgeți; unele zgârie
Și de otravă-nceată inima zace cu anii.
Întraripate puternic, cu proaspăt tăiș ascuțite,
Altele-n măduvă intră, sângele iute-aprinzându-l,
Când, în eroice vremuri, zei și zeițe iubiră,
Pofta privirii urma, dorinței urma desfătarea.
Crezi tu c-a stat îndelung zeița iubirii pe gânduri
Când, în a Idei dumbravă, odată Anchise-i plăcuse?
Luna de nu se grăbea pe frumosul adormit să-l sărute,
O, îl trezea Aurora, iute, pizmașă.
Hero pe Leandru zărise-n larma ospățului; grabnic
Se azvârli-ndrăgostitu-n talazu noptatic.
Rea Silva, mândra fecioară, coboară la Tibru,
Apă să scoată și zeul pe ea o cuprinde.
Marte, fiii așa-i zămislea! Pe gemeni
Îi alăptează lupoaica și Roma-i a lumii stăpână.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-iii/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-v https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-v#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80475 →]]> Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.
Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.
Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc dar tomuri bătrâne,
Cu mâini silitoare, zilnic, cu noi desfătări.
Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ține.
Pe jumătate savant, de două ori fericit sunt.
Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formă
Contemplu și mâna-mi pe coapsă alunecă lin?
Marmura-atunci de-abia, cu-adevărat o-nțeleg; cuget și-asemui,
Văd cu un ochi care simte, simt cu o mână ce vede
Chiar de-mi răpește iubita câteva ore-ale zilei,
Orele nopții îmi dăruie, ca răscumpărare.
Doar nu stăm mereu de sărutări: se stă și cuminte de vorbă,
Somnul de-o biruie, eu culcat, mă gândesc la atâtea..
Deseori versuri făcut-am, fiind încă-n brațele ei,
Și hexametri scandat-am, cu degete line
Pe al ei spate. Dulce, în somn ea respiră
Și răsuflarea-i adânc mă pătrunde, ca o văpaie.
Amor opaițul aprinde și se gândește la vremea
Când aidoma slujbă la triumviri împlinise.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-v/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-x https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-x#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80533 →]]> Alexandru, și Cezar, și Enric, și Friedrich slăviții,
Știu că mi-ar da bucuros jumătate din slavă,
Numai o noapte de-ar fi să le las culcușul acesta;
Ei însă, bieții, avan stăpâni-ți sunt de Orcus.
Caută dar să te bucuri de caldul tărâm al iubirii,
Până ce Lethe nu-ți scaldă piciorul în groaznica-i undă.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-x/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-vii https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-vii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80572 →]]> O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremea
Când, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.
Cer neguros și greu se lasă peste creștet,
Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.
Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,
Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.
Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,
Febus, divinul învie forme, culori.
Noaptea de stele sclipește, răsună de cântece blânde.
Mai limpede luna străluce ca ziua din nord.
Ce fericire mi-e dat să trăiesc, eu, muritorul!
Vis e? Oaspe sunt oare în casa-ți, Jupiter tată?
Iată, culcat la pământ, eu înalț rugătoarele brațe
Către genunchii-ți. Ascultă-mă, Jupiter Xenius!
Cum am pătruns? Nu pot spune; Hebe îl prinse
Pe călător și-l duse-n boltitele săli.
Vreun erou poruncit-ai, sus, în palat, să conducă?
Greș dete mândria? Iart-o! Lasă-mi dobânda greșelii,
Fiica-ți Fortuna și ea, cu toane de fată,
Cele mai splendide daruri împărtășește.
Zeu ospeției tu ești? Nu-l azvârli dar pe oaspe
De pe semețul Olimp, iar, înapoi, pe pământ!
„– Poete, -n ce munți te-ncumeți? – Iartă! Înaltul,
Capitolinicul munte, Olimp e, și-acesta.
Lasă-mă Jupiter, sus; iar Hermes cândva mă conducă
Pe la mormântul lui Cestius, blând, către Orcus.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-vii/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-viii https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-viii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80605 →]]> Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,
În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,
Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;
Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.
Floarea de vie, nici ea n-are chip și culoare,
Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-elegii-viii/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-elegie https://versuri.pro/jorge-luis-borges-elegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80879 →]]> Nu știe nimeni, nici măcar oglinda
că amare lacrimi omenești vărsat-a.
Nu poate bănui că prăznuiește
acele lucruri vrednice de lacrimi:
zoritul șir de ani și frumusețea
Elenei, deși el n-a văzut-o,
și mâna lui Isus pe lemnul crucii
sub stăpânirea Romei, și cenușa
Cartaginei, și în poem persan
privighetoarea, scurta fericire,
neliniștea ce stă mereu la pândă,
Virgiliu plin de muzică și fildeș,
care a cântat a spadei vitejie,
mișcarea norilor necontenită, înot
ce parcă-ncremenește-n asfințit,
și dimineața ce devine seară.
Un om se află dincolo de ușă,
alcătuit din timp și din iubire.
E singur. Toate lucrurile lumii
le-a plâns la Buenos Aires.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-elegie/feed 0 https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-elegie https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-elegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61843 →]]> Înghețată mesageră a nopții,
te-ai întors limpede la balcoanele
caselor distruse, să luminezi
mormintele neștiute, resturile părăsite
ale pământului încă fumegând. Aici zace
visul nostru. Și solitară te îndrepți
spre nord, unde toate lucrurile fug
fără lumină spre moarte, iar tu reziști.

]]> https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-elegie/feed 0 https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-sa-sucesti-gatul-poemului https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-sa-sucesti-gatul-poemului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68357 →]]> Să sucești gâtul poemului
când afli că el se scrie și în afara ta?
Chinuitoare revoltă și fără obiect.
Nu-ți fie teamă:
există oricând cineva
(o gură lipicioasă)
care să-ți șoptească adevărul zilei de mâine
și istoriei dinapoi.

]]> https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-sa-sucesti-gatul-poemului/feed 0 https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-la-sfarsit-ramane-doar-spaima https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-la-sfarsit-ramane-doar-spaima#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68362 →]]> La sfârșit rămâne doar spaima
și acel sentiment de pustietoare siguranță,
– a limitelor,
dintre un măr putred și unul sănătos.
Dacă întind mâna,
aș putea avea certitudinea existenței mele
între fotoliul nichelat și fereastră.
Dacă îmi biciui conștiința,
ar putea să iasă și un lucru bun,
– un pumn de cenușă aromată și scânteietoare,
care va pleca din nou în lume..
Dar nimeni nu apropie fotoliul nichelat de fereastră.
Știu: pământul nu primește decât carnea crudă,
care nu va mai pleca niciodată în lume, la fel..

]]> https://versuri.pro/mariana-marin-elegie-la-sfarsit-ramane-doar-spaima/feed 0