efemer – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Balul Pomilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.
Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,
Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.
Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvârlite de dănțuitorii ce au rămas numai-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.
Pe gura scorburilor vântul plecat a deșteptat un cânt,
Și-nvoalte mâneci horbotate se-ntind ușoare să salute
Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute,
Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pân’ la pământ.
Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt și-un arc sub fiecare ram
Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboară pe pământ din ceruri, venind cu candele aprinse
Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam.
Așa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri,
Despodobiți de-atâtea grații, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atâtea primăveri.

Konstantinos Kavafis - Tendințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca și trupurile frumoase ale celor care au murit înainte să crească vechi,
triste închise în mausoleu somptuos,
trandafiri la cap, iasomie la picioare –
astfel încât să apară dorințele care au trecut
fără a fi satisfăcut, nici unul dintre cei acordați la
o singură noapte de plăcere sau una dintre diminețile sale radiante.

Nina Cassian - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Păpădie, / Străvezie, / Fruct ușor, / Tremurător, / Când suflăm, sar în văzduh / ... →

Rafman - Rebela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I:
Te-ai apropiat
M-ai lăsat să te ating, să te simt
Ca un vis apari și dispari
Vii și pleci, unde alergi?

Refren:
Te-ai pierdut cumva căutând lumea ta
Sau te-ai împiedicat de inima mea
Ești o taină ce n-o pot afla
Ești rebela ca inima ta.

II:
Treci prin viața mea
Ești o stea ce apari și dispari
Ești ca un mister efemer
Vii și pleci, unde alergi?

Refren:
Te-ai pierdut cumva căutând lumea ta
Sau te-ai împiedicat de inima mea
Ești o taină ce n-o pot afla
Ești rebela ca inima ta.

Daniel Vişan-Dimitriu - Frumos și Efemer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură …
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El … a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine. Mi-a plăcut!.
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc, la zborul tău, să mă opun,.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.

Giuseppe Ungaretti - Urări la Propria Aniversare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

*Lui Berto Ricci*.
Dulce apune soarele.
De zi se desprinde
Un cer prea limpede.
În ramuri, singurătatea.
Ca de la mare depărtare
O rumoare de voci.
Ofensată când e lingușită
Ora aceasta are o artă stranie.
Nu e prima încolțire
A toamnei eliberate?
Ca nici un alt mister.
Fuge să dea în aur
Vremea bună ce scoate din noi
Darul nebuniei.
Și totuși, și totuși aș striga:
Efemeră tinerețe a simțurilor,
Ce în întuneric de mine mă ții legat
Și-mi dai voie să-mi închipui eternitatea,
Nu mă lăsa, rămâi suferință!

Daniel Vişan-Dimitriu - Razele Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curgeau din cer tomnaticele raze,
C-o strălucire albă-diafan
Ce îi dădeau lucirea de topaze
Poienii din al râului liman.
Se ascundeau în picurii de rouă,
În aburii ce se-nălţau spre cer,
Se bucurau de-o altă toamnă, nouă,
De-un mic popas prin timpul efemer.
În joaca lor din zorii dimineţii,
S-au prins şi-n stropi de râu au zăbovit
Cât să aducă bucurie vieţii
În dansul verii care s-a sfârşit.
Apusul ei e-al toamnei răsărit
În străluciri de raze. „Bun venit!”

Giuseppe Ungaretti - Exercițiu de Metrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te temi de-a-n tine auzi,
Neamăgit, amenințări
Ale roaderii de vierme
Pe Pământ? Leagănul tău, imagine
A mormântului, și-ai crezut, frivol,
Tu, musculiță, flăcării potrivit.
Șocul răbdat te destramă,
Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă deja
Grețos, de intestin te plângi
Că e oribil de puțin, leșul tău,
Jos va fi el, din mister afară dat,
Risipit în somn, mârșav deloc, real.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Tomnatic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se-nfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Şi timp dispare, nu ştiu unde, între zori şi apus.
Astrul, arzând orbeşte-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade
Începe-ncet să îşi strecoare un regret.. Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipeşte plaje de parade.
Rămâne singură iar marea, ce-nteţeşte val în spume
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie,
Îndrăgostită, efemer din nou de amorurile de-o lume,
Lăsând umbre ce şterg pe un nisip, ce-n minţi or să reînvie.
Se supără şi frunze-nroşind necazul că vor piere,
Printre altele gălbui pătând de gelozia acelor de brazi
Ce stau să-nţepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Şi se-ntind apoi covor, lacrimi de pomi, odată „camarazi”.
Se varsă seminţii grăbite să nu-şi piardă urme,
Ne-mbiind să stoarcem fructele-licori
Şi aripate pleacă cu alţi pui în zbor de turme, turme..
Iar eu şi tu ne privim, iar, ne-ntrebând; „Vom fi, de câte ori? „

Eugenio Montale - Pentru O Floare Tăiată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stinsă în fragedă vârstă
se poate spune că ai schimbat tu lumea?
Aceasta pentru mine e o certitudine ce n-o pot
împărtăși altora. Nicicând nu suntem siguri
de noi înșine care avem totuși ochi
și mâini să ne vedem, să ne atingem.
O urmă invizibilă nu-i din această pricină
mai puțin însemnată? Ți-am spus-o într-o zi
și tu: asta nu mă privește.
Sunt pitulicea care scoate un tril
și-adesea îl repetă, dar nu știi
dacă e ea sau alta. Și n-ai putea-o face
nici tu care ai ureche.