dubiu – Versuri.pro

Dante Alighieri - În Multe Gânduri Merg Vorbind de Zeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În multe gânduri merg vorbind de Zeu:
neîncetat schimbarea lor mă cere,
unul mă vrea întru a lui putere;
cellalt smintire-mi spune că-i mereu;
altul sperând, o mângâiere-mi poartă,
altul plângând îmi dă suspine multe;
de milă doar se înteleg să-asculte,
cutremurarea-n inimă li-i poartă.
Nu știu din care, adevăr să iau,
aș vrea să spun, dar nu știu ce, pe șleau:
astfel sunt amoroasă rătăcire.
Să mă-nțeleg dacă aș vrea cu toate,
ar fi să chem pe doamna Pietate,
dușmanca-mi, scut să mi se facă-n fire.

Smsoso - Te Rog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te rog…
Te rog să-mi amintești mereu
De teama mea de Dumnezeu
Și-odată aș vrea să-mi spui concret,
De ce e El mereu absent?
Sau doar mă-nșel, când uneori
Îmi amintesc de El în zori
Și plec și vin sau vin și plec
Să-nsemne asta că trec?
De trecut aș vrea, dar cum?
S-așez o masă-n praf pe drum?
Când n-am cu cine închina
Dar, parcă văd pe cineva…
Ești tu sau El, ceva zăresc,
Oricine-ar fi cu drag poftesc
La masa mea să bea cu mine
Și tu și eu cu El să-nchine.

Miguel De Unamuno - Rugăciunea Unui Ateu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu, Doamne, ascultă-mi ruga omenească,
și în nimicnicia Ta, culege-mă prin ani,
Tu, cel ce nu lași niciodată pe sărmani
fără de mângâierea-Ți părintească.
Nu rezista a noastre-i rugi, căci Tu doar poți
dorința s-o-mplinești, dar prea te-ndepărtezi
de mine, de toți și toate ce le vezi,
odată îndulceai tristele mele nopți.
Ce mare ești, o, Doamne-al meu! Atât de mare
că ești decât Idee; este atât de strâmtă
realitatea pentru mulți care se înspăimântă
să te cuprindă. Sufăr atât de tare,
Doamne inexistent, căci Tu de-ai exista-ntrupat,
aș exista și eu cu-adevărat.

Cabron feat Ștefan Bănică - La Masa Mea (Versiunea Originală)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cine stă la masa mea
Cu cine împart plapuma
Cine poate să-mi răspundă
L-aș plăti într-o secundă
Secunda din viața mea
Când răspunsul mi-l va da
Dar cine stă la masa mea
Și bea o cafea fierbinte
Nu știi dacă azi e sinceră sau dacă minte
Ai vrea să îi citești în minte
Dar știe cum să facă să te facă de te simte
Cu o lacrimă pe obraz
Și cu rujul cel mai roșu de zici că îți face necaz
Că noaptea asta arată senzațional
Cu părul portocaliu, ca Olanda lui van Gaal
Și parcă e altă femeie
Și parcă simți că o să ți se facă cheie
Că ești cu ea de mult și asta te sucește
Da’ îți zic eu: ea e curvă și tu mereu ai fost peste
Și chiar așa, fără să știi
Tu te bucuri că-i femeia ta în fiecare zi
Da’ sigur în oglindă dacă te-ai vedea, te-ai întreba
Cine stă la masa mea
Cu cine împart plapuma
Cine poate să-mi răspundă
L-aș plăti într-o secundă
Secunda din viața mea
Când răspunsul mi-l va da
Dar cine stă la masa mea
Și fumează din țigară
Atât de lent, de zici că e prima oară
Da’ în scrumieră sunt doar chiștoace cu ruj
Și, în pahar, Busuioacă roz de Huși
Să nu mai zici că n-are haz
Când ea te trimite de la agonie, la extaz
De la bucurie, la necaz
Tu-ți cauți drumul, da’ ea trage bine de macaz
Și-ai vrea să-i spui că te-ai prins
Da’ pune o față plânsă când vede că te-ai aprins
Te apucă mila și dai un pas înapoi
Ea, un pas înainte, până începi să dai chiar doi
Joacă perfect în filmul ăsta
Și tu te întrebi dacă e actuală sau e fosta
Și chiar și ea, dacă ar fi în pielea ta, s-ar întreba
Cine stă la masa mea
Cu cine împart plapuma
Cine poate să-mi răspundă
L-aș plăti într-o secundă
Secunda din viața mea
Când răspunsul mi-l va da
Dar cine stă la masa mea
Cine stă la masa mea
Cu cine împart plapuma
Cine poate să-mi răspundă
L-aș plăti într-o secundă
Secunda din viața mea
Când răspunsul mi-l va da
Dar cine stă la masa mea

Ciprian Mihalache - Ateu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă susții libertatea, cel puțin îmi vei asculta opinia.
Dacă ești un creștin fanatic care abia așteaptă să condamne
ateismul pe YouTube, mai bine nu mai asculta această piesă.
Am să încep cu ce mi-a zis tata.
Mi-a zis că am nevoie de sinceritate
în societate, că ea e mai presus de toate celelalte,
că am nevoie să fiu bine-crescut, să fiu corect,
că am nevoie să tratez cam pe toată lumea cu respect.
Să o salut, să o ajut – să nu aștept sau să accept vreo mulțumire,
să fiu încrezător în Domnul și mai ales în planul Lui pentru mine,
să fiu muncitor, săritor, să-mi călesc caracterul,
alegând de fiecare dată drumul cel mai greu, să le câștig respectul.
Să nu îi judec, să îi accept, să le vorbesc la fel tuturor, indiferent ce cuget,
să nu am preconceptii – să nu mă dau vreodată mai deștept,
să accept și critici și sfaturi de la toți, să nu mă cert,
să iert, să fiu mai bun și niciodată să nu cred că știu totul – că totul e incert.
Știi, când ești mic crezi orice,
altă justificare nu-mi găsesc. Îmi amintesc odată cum am plâns o zi întreagă,
singur în casă, după ce am spart un ceas, pentru că eram sigur că o să ajung în iad.
Din păcate, sfaturile astea n-au avut niciun rost, am aflat dintr-o dată, tată,
și m-am convins pe propria mea piele că toate-s rele,
religia în primul rând ne intoxică cu minciunele, e o obsesie nocivă,
dumnezeii sunt descriși prea mândri și răzbunători ca eu să le accept o origine divină.
Am nevoie de forță, și-apoi de concentrare,
să am puterea necesară înzecită de ce numesc răbdare,
să fiu mereu alert, pe fază – și să cunosc doar adevărul în orice ipostază,
iar când în sfârșit lovesc cu pumnul – el să treacă prin orice și oricine pentru a-mi netezi drumul.
Și fumul am nevoie să învăț că uneori purifică,
mai dăunătoare ca religia pentru un individ e propria lui frică,
lasă-i să mă condamne,
mai bine să cunosc adevărul și să fiu ars decât să cred în Moș Crăciun,
Zâna Măseluță și Doamne-Doamne.
Nu încerc să te conving. E pur și simplu vorba de inteligența fiecăruia.
Celor care cred în potop, animalele pe o singură arcă
sau în apa transformată în vin
nu au nevoie de logică și de argumentări. Dumnezeul creștin e acceptat de
un procent infim al populației globale. Atei sau alte religii,
oricum toți vom ajunge în iad cu excepția voastră, nu?

Johanna Guorun Jonsdottir - Is It True (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spui că tu chiar mă știi
Nu îți e frică să-mi arăți
Ce este în ochii tăi
Deci spune-mi despre zvonurile
Sunt doar zvonuri?
Sunt doar minciuni?
Căzând dintr-un vis perfect
Venind din albastru.
Este adevărat?
Este adevărat?
S-a terminat?
Am aruncat totul departe?
Ai fost tu?
Ai fost tu?
Mi-ai spus
Nu mă vei lăsa niciodată așa.
Dacă chiar m-ai știut
Nu mi-ai fi putut face asta mie
Ai fi prietenul meu
Dacă unul din noi minte
Nu este nici un folos în încercări
Nu trebuie să te prefaci.
Este adevărat?
Este adevărat?
S-a terminat?
Am aruncat totul departe?
Ai fost tu?
Ai fost tu?
Mi-ai spus
Nu mă vei lăsa niciodată așa.
Este real?
Am visat?
Mă voi trezi din această durere
Este adevărat?
Este adevărat?
S-a terminat?
Iubito, am aruncat totul departe?
Ohh. este adevărat?

Denisa - Cineva Mă Sună cu Număr Privat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Cineva mă sună cu număr privat
Și-mi spune că tu m-ai înșelat
– Nu-i adevărat
E o voce de femeie care-mi spune
Că m-ai înșelat pe bune, daaaa..
– Nu te-am înșelat
Amândoi: – Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
Cât odată nu-mi mai vine să te cred
Și încrederea mi-o pierd, daaaa..
– Treaba taaaa
– Și m-am săturat să te întreb mereu
C-nsemn pentru tine eu, daaa
– Sufletul meeeeu
Amândoi: – Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
– Cineva mă sună cu număr privat
Și-mi spune că tu m-ai înșelat
– Nu-i adevărat
E o voce de femeie care-mi spune
Că m-ai înșelat pe bune, daaaa..
– Nu te-am înșelaaat
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
…………………………
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni
Tu, iubire, ai încredere în mine
Că eu nu te-nșel pe tine cu nimeni, cu nimeni

Daniel Vişan-Dimitriu - Ochi de Argint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se ridicase-un vânt la nori
Și-i alerga spre alt meleag
Atunci când mă priveai, în zori,
Cu ochi ce, vânt din nori, atrag.

În ploaia care ne uda,
Am deslușit un vag surâs
Ce-a transformat privirea ta
În ochi de ploaie, când ai râs.

În dansul dintr-un câmp cu flori,
M-am întrebat: “Cum pot eu, oare,
Să-i par un soare între sori
Și să-i lucesc în ochi de floare? ”.

Și tare-aș vrea, în prag de-apus,
Văzând în ochii tăi argint,
Să-ți spun că eu … acela nu-s!
Iubito, ochii tăi mă mint?.

Daniel Vișan-Dimitriu
(7 iul. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)

Eugenio Montale - La Îndoială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țineam un discurs
„Prietenilor Cacaniei”
pe tema „Viața e verosimilă?”
când mi-am amintit
că sunt cu totul agnostic,
iubire și ură în părți egale și nesigur
rezultatul, în doze alternate.
Apoi m-am gândit că erau de ajuns
cinci minute
două și jumătate tezei
tot atâtea antitezei
și acesta era singurul omagiu
posibil unui om fără calități.
Am vorbit exact treizeci și cinci de secunde.
Și când am spus
că da și nu își schimbă bărbile
urlete și fluierături întrerupseră discursul
și mă trezii. A fost visul cel mai laconic
al vieții mele, poate singurul nelipsit
„de calități”.

Omar Khayyam - Incertitudinile Credinței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârșită?
Disprețuiesc și libertinii, dar și credința ipocrită.
Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat
C-aceste stranii țări există? Care din voi le-a vizitat?.
La orice pas, Părinte, ai pus câte-o capcană.
De-aș vrea ca să mă apăr, orice-ncercare-i vană.
Și Tu m-acuzi acuma zicând că-s vinovat.
Când Tu le faci pe toate, ce faci Tu e păcat?.
Atât de larg ești, Doamne, că nu-i nenorocire
Să n-o împărtășească și ultimul atom.
Dar ia aminte bine: de-ai fi și Tu tot om,
N-ai da nici o smochină pe-așa o fericire.
Mulți cată-nțelepciunea în temple și în Carte.
Pe alții-i chinuiește incertitudinea.
Dar unul stând ia pândă deodată va striga:
„Besmetici, adevărul nu e de nici o parte!”.
„Ce mare este Domnul!” repetă muedinul.
Adânca desnădejde din glasul lui mă doare.
A cincea oară-i astăzi. Spuneți-mi, de ce oare
Alah de sus ne-ascultă indiferent suspinul?”.
Tu, cel ce arzi și încă mai arzi, și-ai merita
Să arzi în focul veșnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsă-aflat-ai ducând până la ei?
Prin ce putere rară îi vei îndupleca?.
Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ți bunătate
Și-aș mai trăi o sută făcând numai păcate.
Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare:
Mânia Ta cumplită sau blânda-Ți îndurare.
Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,
Și-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abție.
Nedumeriți ne zbatem între porunci inverse.
Cum poți să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse?.
Ai plămădit în mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntâmplări bizare în. sufletu-mi se-ațin.
Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat,
Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin?.
De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte,
Și de-al meu suflet, cupă a lacrimii eterne.
Îmi iartă pașii s*****i ce duc către taverne.
Și, iartă-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde!.
Mi-ai spart ulciorul, Doamne, și vinul cel curat
În iarbă sângereazâ. Ce-mi mai rămâne-n loc?
Tu mi-ai închis și drumul spre ultimul noroc.
Ucide-mă, dar află: Tu ești acum cel beat.
Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate
Și te amuză – aceste efecte minunate
De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor
În propria Ta piesă – și ești și spectator.
În temple și biserici, moschei și mănăstiri
Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaște divina măreție
Nu-și răsădește-n suflet nici rugi nici tânguiri.
Beau vin și mi se spune de unul și de altul:
„Să nu mai bei, căci vinul dușman este de moarte
Al lui Alah”. Atuncea – zic eu – pentru Prea-Naltul
Voi bea păgânul sânge. E-un act de pietate.
Te chinuiește gândul că faci mereu păcate.
Din orice bucurie o vină ți-ai făcut.
E fără rost tristețea, Khayyām, căci dupâ moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renunțat la ceruri, la rugi și cele sfinte.
Oriunde este-o cupă, Tu ai să vezi Părinte,
Cum curge-n gâturi vinul ca apa dintr-un râu.
Hai, s-aruncăm țărână pe fața cerului,
Ca să nu-mi vadă cupa, nici sânii tăi de nufăr.
Cui ruga ta s-o dărui, și renunțarea cui,
Când ceru-i surd și poate în el și zeii sufăr?.
De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine,
Și-apoi de mine însumi„ de ce m-ai despărțit?
Și dacă-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvîrlit?.
Nu-i nici un om pe care absența Ta nu-l doare,
Pe toți iluminații i-ncântă-a Ta splendoare.
Deși spre om privirea-Ți nu vrea să se încline,
Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine.
În ziua când tot cerul s-o prăbuși, – când ceața
O să orbească aștrii și s-or întuneca,
Te voi opri pe cale și te voi întreba:
„Când singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viața?”.
O gură parfumată arginții mi i-a stors
Și-ncrederea-Ți în mine a năruit-o vinul.
Urmează Raiul? ladul? Mi-aștept senin destinul.
Căci ladul – cine-l știe? Din cer, cine s-a-ntors?.
Dervișule, aruncă acest văl înflorat
Și-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat.
N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ți se-nchine,
Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine.
Ascultă marea taină: când prima dimineață
llumina cuprinsul, Adam era deja
Făptura cea mai tristă, și-ndurerat chema
Să se întoarcă noaptea, să vină iarăși ceața.
O sută de religii nu fac cât vinul sacru,
O-nghițitură face cât șaptezeci de rugi.
Afar’ de vin, nu este un singur lucru acru
În stare să plătească un cer de îngeri dulci.
Spuneți-mi ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă,
Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu,
Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să știu
De-Alah și altă viață, căci stingerea-i eternă.
Sărmane om, nimica tu n-ai să știi vreodată.
Nimic din ce-nconjoară această oră tristă.
Încearcă să-ți faci Raiul, promis de zei odată,
Aici, căci altul poate dincolo nu există.
De ce incertul mâine te tulbură mereu?
Căci nu-ți stă în putere să-i schimbi de astăzi fața.
Trăiește-adânc prezentul! lar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceața.
Dincolo de pământ și infinit,
Cătam să aflu cerul unde vine.
Și-un glas solemn atunci s-a auzit:
„Și cerul și infernul sunt în tine.”