Versuri corectate și adnotate
Domnița.Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub geneIspita pătimașă și doru-nveninat.E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.Dar cine-i cată-n față se pierde săgetatDe negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.Muiată-n nestemate și-n horbote de fir,În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –Ea … Citește mai mult
La Argeș.Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,Un corb bătrân își-ntinde puternic negrul zbor,Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vineDomnița să privească, din ‘naltul foișor,Cum soarele-asfințește, împurpurând de dorZăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline.Când se oglindă-n ape murindele … Citește mai mult
Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă,Stă domnița rezemată de pridvorul din grădinăȘi, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină,Pe când luna-i albăstrește peruzelele din salbă!Ea visează ochii negri ai trimisului străinCe-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare;Din a genelor clipire toată patima-i tresare,Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin.Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc,Ce … Citește mai mult
Magia scaldă chipulCe-abia îl poți privi –Sub văl, Domnița știeCă s-ar putea sfârși –.Privește dar prin pânză –Refuză – parcă vrea –De va vorbi, se temeCă vălul va cădea –
Voinicul a murit la margine de basm,Cu părul prins în sânge ca într-o cască.Pe fruntea lui a stat, duhovnicească,Tăcerea-ncremenită ca un spasm.Un corb într-un târziu l-a mângâiatCu aripi grele, aripi de mătase, –Din pliscul negru croncănind lăsaseSă cadă un inel pe brâul lat.Inel furat din poala de domniță,Rubinul stins fusese-n deget floare,Murea acum, amurg în … Citește mai mult
Cum se ridică negura, pe lună,Plutind în visuri albe ─ pân’ se-mparte..Cum cântă crângurile de răsună,Când râde dimineaţa de departe;Aşa-mi îneci tu inima de cânturi,De-o sete care nu se mai alină!Aşa mă urci spre veşnice pământuri.Domniţa mea, cu ochii în lumină ─Cu ochii tăi în care se adunăCerescul foc al stelei din tărie,Cu albul chip … Citește mai mult
Domnița din basmul acelei cetățiîntr-o zi m-a-ntrebat:„Tu știi – ah, tu nu știi – cine-a fost Uta?”Amurg, mult mai vechi decât zilnicul soare apune,sporea peste turnuri și-n preajma bisericii negre.Tu știi – ah, tu nu știi! Cum nu aș ști pe trecutadomniță, cealaltă, din slava evului mediu?Tovarășa umbrelor astăzi, vie cândva!Printre armuri, prin surele gangurimândră … Citește mai mult
Dar netezind alene al rochiei larg fald,Domniță-nlănțuită de vrăji medievale,Sub desflorirea serii ce-n juru-i se prăvale,Ascultă căprioară sosită ca herald.— ”Cuprinde-mă, domniță, cu brațul mic și cald,Și să pornim! Nuntașii au poposit în vale.Viața te așteaptă cu surle și chimvale,Și vreau în ea și visul, și ochii să ți-i scald.”Domnița îi răspunde: ”Le spune, dulce … Citește mai mult