doine – Versuri.pro

Stefan Vlad - Doină, Doină, Cânt de Jale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doină, doină, cânt de jale,
Când te-aud din depărtare –
Peste Dunăre, la mare,
Stânga pieptului mă doare
Că vii, doină, prea năvalnic,
Doină, doină, cântec jalnic..
Doină, doină din caval,
Mi te poartă val cu val
Ape limpezi de izvoare
Pân’ la Dunăre şi mare;
Maică dragă-mi eşti tu mie,
Doină, cânt de voinicie..
Doină, doină, cânt român,
Nu te duce la străin!,
Că nu te ştie cânta,
Nici te ştie îngâna,
Nu te ştie asculta,
Doină, doină, draga mea..
Doină, doină, cânt de dor
N-aştepta până ce mor!..
Lasă-mă să te doinesc
Câte zile mai trăiesc!..
Prea târziu dacă-i veni
N-ai din mine ce găsi..
Nici cavalu’ de doinit,
Nici flăcău de hăulit..
Şi nici fluier de cântat
Numai jale şi oftat..

Marin Drăgan - Doină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De s-ar afla cineva!
Să-mi citească inima!
Ar citi, cât ar trăi,
Și tot n-ar mai isprăvi.
Inimă de-amărăciune!
Neagră ești ca un cărbune!
Inimă de putregai!
La multe rele mă dai!
Sămănat-am viorele,
Și-au ieșit fără și jele!
Sămănat-am busuioc!
Și-o ieșit pară și foc!
Nu-i vină omul frumos!
Intră-n pământ mânios!
Nu-i vină omul urât!
Intră-n pământ năcăjit!
Nu-i vină omul urât!
Intră-n pământ năcăjit!

Maria Ciobanu - Pe Sub Fereastră Curge-Un Râu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe sub fereastră curge-un râu,
Sunt lacrimile mele,
Fetițele cu șorțu-n brâu
Își spală fața-n ele.
Și râd cu râsul lor nebun
Când turmele și-adapă,
Și nu-nțeleg dacă le spun
Că-s lacrimi și nu apă.
Mai vin și babele din sat
Cu limba lor subțire
Și țin în drum de mine sfat
Căci n-am nicio-nrudire.
Sătulă sunt de-atâta sfat,
De-atâtea vorbe rele,
Închid fereastra dinspre sat
Și-mi cânt doinele mele.

Sofia Vicoveanca - Doinele Din Ce-S Făcute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doinele din ce-s făcute,
Din doruri și vorbe multe,
Iar acel cu jele-adâncă
Știe doina cum să cânte.
Doina, cânt de dor și jale,
La muncă, ori pe cărare,
Când mă duc în codrul des,
Ori când mă duc la cules,
Și la munte, și pe vale,
Ori când sunt pribeag pe cale.
Doina știu și-ntr-una cânt,
Cât oi trăi pe pământ,
Doinele le glăsuiesc,
Cât pe lume mai trăiesc.

Octavian Goga - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doina.
O doină plânge sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Și legănate lin s-afundă
În pacea cordilor de brad..
Cântare, meșteră cântare,
Te stingi acum încet-încet,
Și-adormi pierdută-n tremurarea
Oftării blânde din brădet..
Mi-ai picurat un strop în suflet
Din taina vremii de demult,
Și plânsul veacurilor duse
Mă înfioară când te-ascult..
Cum te-ai topit acum în noapte,
Eu stau cu inima la sfat:
În care brad, de care creangă
Plânsoarea ta s-a aninat?..
Și cât vei mai trăi acolo,
Tu, soră pururea cu noi,
Când va fi mort de mult ciobanul,
Și moartă turma lui de oi?..
Târziu odată – cine știe? –
Trecând pe-aici un călător,
Te va culege dintr-o floare,
De după-o aripă de nor..
Te-a coborî în largul văii,
Și-o lume te va asculta,
Și-o lume-ntreagă va începe
Să plângă cu durerea ta..

Ka Gaia An - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Floricică floare dalbă
Suflă vântul în câmpie
Plânge pruncul în chindie
Lupul lacrima să-i soarbă.

Plânge pruncul, plânge, plânge
C-a rămas fără fârtaț
Sus în munții cei înalți
Lupului inima-i frânge

Crescut-a pruncu-n poiană
În pădure, lângă ea
Crescut-a un chip de dac
Dușmanul s-o ia la goană.

Frunză verde de urzică
Se-aude un glas cântând
Cântecul purtat de vânt
Dacului cel făr de frică.

Frunzuliță foi de viță
Timpul zboară ca și gândul
Frate e lupul cu dacul
Jos în vale pe uliță

Frunzuliță foi de dud
Colo-n vale lângă sat
Zânele le-a adăpat
Dacului cu chip de lup.

Frunzuliță foi de viță
Timpul zboară ca și gându
Frate e lupul cu dacul
Jos în vale pe uliță.

Frunzuliță foi de dud
Colo-n vale lângă sat
Zânele le-a adăpat
Dacului cu chip de lup

Floricică floare dalbă
Suflă vântul în câmpie
Plânge pruncul în chindie
Lupul lacrima să-i soarbă

Ileana Constantinescu - Mult Mi-a Fost Pe Lume Drag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunzuliță, foi de fag,
Mult mi-a fost pe lume drag
Codrul cu păsările,
Neica cu cântecele.
Foaie verde, foi trifoi,
Mai vii, neică, pe la noi
Să-ți aud graiul duios
Doinele zicând frumos.
Că mi-i drag s-ascult la tine
Hore și doine bătrâne,
Să răsune seara-n deal
Cântece din Teleorman.

Ion Miloș - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încă mai răsare soarele din copilăria mea
Nu se usucă mărul obârșiei
La plecare
Am implantat cuțitul în tulpină
Să bată în loc de inimă
Albinele mi-au adunat amintirile în faguri
Mă cântă păsările în grădină
Nu m-au uitat greierii din ziduri
Curg în apele Timișului cuminți
Încă mai sunt
Mă pomenesc cocoșii dorului
Ard în lumânări strămoșești.

Nicolae Labiș - Cântece de Răscruce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunet din cobuz uscat,
Ori din fluier plin de seve
Cântecul a adunat
Astăzi seve lângă seve,
Glas de datină străvechi,
Ori glas umed, scurs pe doagă —
Adunatu-și-o, perechi,
Sunetele, țară-ntreagă.
Veacuri au trecut, convoi
Peste noi, în cavalcade,
Tot ce-a fost mai bun în noi
Scris e-n doine și balade.
Părăsind uitatele
Vremuri aspre, infernale,
Doinele, baladele,
Intră-n rândurile tale.
Și în cetatea lor semeață
Intră cântecul cel nou
Urmărind în dimineață
Furtunosul tău ecou.
Și el știe pe deplin
Că-nchinându-ți-se ție,
Cânta propria-i mândrie
Și superbul lui destin.

Nicolae Labiș - Căutătorul de Comori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cerul își urnește moara.
Nouri-nouri huruind din grind în grind,
Peste-o roată nevăzută își descarcă, grei, povara.
De sub osiile zării fulgere descolăcite.
Bat în munți, se-nfundă-n peșteri țiuind prin stalactite,
Și pădurile bătrâne-n dansul ploilor se prind. Drept, învăluit de nori,
Stă pe crestele înalte cel ce caută comori.
Fruntea lui și cu statura s-au mărit și s-au lățit,
Prelingându-se cu norii ce se-ntind în infinit.
Păru-i prelungit pe ceafă
De șuvoaiele de apă,
Degetele-s prelungite
De șuvoaie nesfârșite.
Au cătat comori străbunii alergând cu ochii treji
După vipiile care noaptea tremură-ntre vreji,
Între vreji găsiră cioate umede de putregai –
Goală le-a rămas visarea, gol și sacul de mălai.
Și ca să rămână sacul doar pe jumătate gol,
Pentru alții-au scos din munte și metale și petrol.
Oh, pădurile-nverzite, munții cei pletoși ascund,
Limpezi ori amestecate, mii, comorile la fund.
Unde trăsnetele sună
Zac comorile-n țărână,
Unde trăsnetele tac
Zac comori, și-acolo zac.
Zac comori, cetăți și urne,
Zac comori de grâu și turme,
Zac comori de fier și plumb,
Zac comori de aur scump,
Zac comorile pe care nu le măsuri în carate,
Zac nedezgropate încă mituri, doine și balade.
Drept, învăluit de nori,
Stă pe crestele pietroase cel ce căuta comori,
L-am văzut când vânturile, buciumând din corn de bouri,
Au căscat spărturi în nouri
Și-au lăsat senin prin ele să răsară peste pini –
Erau ochii lui senini.
Munții cei cu linii dure printre pâlcuri mari de ceață
Aduceau cu el la față,
Râurile ce din munte în câmpii intrau adânc,
Fremătând, mi se părură brațu-i drept și brațu-i stâng.
El găsește, el păzește pâlcuri de comoară rară
Ce scot flăcări în afară ori ce nu scot în afară.
Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier,
Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.