dezvoltare spirituala – Versuri.pro

Sabestari - Grădina Tainei (VII)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

PILDUIRI.
De-i spui acelui care din naștere nu vede
ce-nseamnă o culoare, nicicând nu te va crede.
Și albul ca și roșul și verdele din iarbă,
la fel de negre-s pentru a lui vedere oarbă.
Gândește-te la orbul din naștere și taci!
Făcutu-l-a să vadă unsoarea vreunui vraci?.
Când cugetul râvnește-a privi înspre cea lume,
ca orbu-i care-ncearcă-a vedea ceva anume.
Dar omul mai vădește și-o altfel de-nsușire,
ce-l face să pătrundă a tainelor urzire.
Ca focu-i ce se iscă din cremene și fier,
un foc care țâșnește din trup și duh spre cer.
Când cremenea și fierul lovite-s laolaltă,
se luminează lumea de-aici ca și cealaltă.
Ciocnirea lor i-aduce-atunci tainei tâlcuirea.
Tot ce-ai aflat să-și afle în tine împlinirea!.
Cum tu-ul tău e-aievea imaginii divine,
tot ce-ți dorești ai grijă să cauți doar în tine.

Simion Felix Martian - Bilanț Spiritual

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A mai trecut un an și altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lățime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Și se măsoară în realizări.
La pragul dintre ani, cei prinși de glie
Își fac bilanțul strict material,
Dar cei ce-și strâng comori în veșnicie
Și se silesc pentru Împărăție,
Recurg la un bilanț spiritual.
Nu-i importantă noua ta mașină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit și cât ai mângâiat.
Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât ușa ta
A fost deschisă celui care bate
Și, dând dovadă de-ospitalitate,
Ți-ai mai adăugat în cer ceva.
Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Și n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazul în care
Din acest rod n-ai încetat a da.
Și pentru că-i bilanț, adu-ți aminte
De juruințele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Și, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.
A mai trecut un an și altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideți să ne silim a face bine
Și clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanțul pozitiv.

Rumi - Să Devii Ca Zăpada Topită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să devii ca zăpada topită;
să te speli de tine însuți.
Cu iubire vocea ta interioară
va găsi un limbaj
care crește ca un crin
tăcut în inimă.
”Iubirea a spus – Puritatea”

Rumi - Casa de Oaspeți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Această ființă umană este o casă de oaspeți:
În fiecare dimineață, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conștiință trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neașteptat.
Întâmpină-i și bucură-i pe toți!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ți zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuși, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, rușinea, răutatea,
Întâmpină-le la ușă râzând,
Și invită-le înăuntru.
Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.

Rainer Maria Rilke - Magie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se trag adagii ca acesta: simte
și crede! Din adânci schimbări. E loc
de-amaruri; flama, scrumul și-l presimte;
ci arta, scrumu-l convertește-n foc.
Magie-i când cuvântului de rând
să se înalțe pare că-i incumbă,
iar el o face, – ca hulubul când
își cheamă nevăzuta lui columbă.

Luminita Amarie - Chintesența de A Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am căutat un rost la toate cele,
Și m-am pierdut prin vorbe și-ntrebări.
Am și uitat să mai privesc la stele
Și m-am mințit tăcând de-atâtea ori.
Am adormit la creștet cu chitanțe,
Cu bonuri de valoare și minciuni,
Crezând că voi trăi doar din restanțe,
În suflet semănam numai cărbuni.
Răstălmăcind cuvinte negândite,
Am adunat în conturi rugăciuni,
Făcând din visele neîmplinite
O groapă pentru lei și văgăuni.
Orbită de lucirea bogăției
Și eu am aprobat alt viitor,
Căzând în patima nevredniciei,
În mine m-am uitat întâmplător.
Am și uitat de câte ori mânia
În mine cuibul morții și-a făcut,
Umbrită de uitare, nebunia,
Și eul m-a făcut să mi-l imput.
Am adormit cu gând la împlinire –
Un ideal din bârfe și gunoi.
De multe ori mi-am și ieșit din fire
Și-am ignorat sfințenia lui „doi”.
Când începând să simt în mine focul
Ce l-a aprins din scrum un trecător,
Am început s-abandonez ghiocul,
Când mă plecam în fața tuturor.
Azi nu mai știu nici ora, nici urmarea
A ceea ce-am făcut pentru-a trăi,
Însă scriind, încep s-aud chemarea
Și caut Chintesența de a fi.

Karin Boye - Coaptă Ca Un Fruct

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor îi e de mâinile mele flămânde.

Kabir - Lebăda (Hamsa), Spune-Mi Povestea Ta Din XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

XII Lebădă (hamsa), spune-mi povestea ta din
vechime.
Din ce ținut vii, Lebădă? Spre ce țărm vei zbura?
Unde ai să te odihnești, Lebădă, și ce cauți?
Chiar în dimineața aceasta, o, Lebădă, trezește-te,
ridică-te, urmează-mă!
Există o țară unde îndoiala și durerea n-au putere:
unde teroarea Morții nu mai e.
Acolo înfloresc pădurile primăverii și izul
parfumat ”El e Eu” îl poartă adierea:
Acolo-i adânc cufundată albina inimii și nu mai
dorește altă bucurie.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)