https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-decont https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-decont#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84457 →]]> Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată,
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficși, uscați
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de tați
ce-au părăsit copii taman
când școala nu e terminată..
și veșnic vor trăi cu întreruperi.
Îmi sunt și ei colegii
sau prea mulți prieteni,
ori simpli cunoscuți de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi,
deși cu dor îi caut!?..
Este ca-n meciul cu balonul aut,
când nu e nimeni să-l arunce înspre corzi
și-alergători pe-o ață totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni..
din dat c-un zar și n-au trișat.. oh, blegii.
Și-ncă se duc, se pare c-au chemare
de schimbat de.. țară
și-acum pleacă ușor
-că-i doar democrație-..
dar nefast, le pleacă și copii,
indiferent mai tineri, sau maturi de-ar fi..
se duce-o seminție,
din care-s sigur parte și-am să mor
la fel așa-n nepusă masă, într-o doară..
căci tot remarc; nu se răspunde la-ntrebare!?..
Deja e-un rău imens de gol,
că tot mai greu mă regăsesc,
mă caut printre alții ca și mine
și nu-s, chiar dacă mă tot uit în jur
și-mi caut dialog.. nu un oarecare,
c-așa sunt eu, ce nu cunosc mă doare
și încă nu-mi vreau tur,
că am încă ceva de sacru-n vine
și-o groază de istorii să le povestesc..
îmi joc propria piesă tot mai greu, n-am parteneri de rol..
Aș putea da-neștire nume,
poate-n „attach” la câteva imagini
-din cele ce cu siguranță-ncurc-..
ca-ntotdeauna n-am dat importanță
la ce nu mi-e profund util..
aproape o rușine, eu plecatul în exil,
în loc să mă fi străduit, nu-n aroganță
de trecător așa prin viață, doar să mă descurc..
sunt vinovat fără de margini,
poate de-aia-ncet, încet, rămân singur pe lume..
25. 02. 2011

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-decont/feed 0 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-calatorie https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-calatorie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84684 →]]> Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut, din loc în loc sânge, globule..
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei..
Am început periplul suferinței.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am îmbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur,
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină..
.. Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat.. Ah, Doamne, ce mai tevatură!..
Am ajuns, ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm..
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duhul.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post..
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc.. afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, ‘ntr-o doară?!?..

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-calatorie/feed 0 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-pierdut-tara https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-pierdut-tara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84766 →]]> Vă spun din proprie experiență,
Ce-am câștigat c-onoare și cu chin,
Că-n țara unde-am-nceput o existență,
Îmi este, spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc sunt înjurat,
Chiar de încerc din propriile-mi puteri
S-o-nvăț să nu mai cadă în păcat;
Să nu greșească, precum alți până mai ieri.
E țara unde vin că-i casa mea
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc, câștig mi se tot ia..
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
Mă fură de țărâna unde-au fost
Și n-am vreun ajutor, nici de la voi..
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost!?
N-am drept nici să-mi fac singur adăpost
Pe cimitirul trecerii de timp,
Unde-au sălaș ai mei și-au ținut post
Și m-au născut.. crescându-mă-n răstimp.
Printr-o minciună, mi se ia mașina
De pe tărâmul ce-i al meu, cu acte;
Avize n-am, că n-am dosar cu șină..
N-am voie să-mi fac casă, să-mi spun carte!?
Nevinovat, mă pierd printre procese,
Că nu mint, șpaga mi-e uitată,
Iar vinovaților, nu-i cazul să le pese,
Căci le plătesc.. pierdutu-n judecată.
Sunt zilnic mai scârbit, irevocabil,
C-o țară mi-a furat poporul meu;
Mi-a luat și dreptul sfânt, inalienabil,
De-a fi produsul bun, de Dumnezeu.
Nu pot fi-n țara mea nici imigrant,
-Scursură, ce nu știe furt, minciună-
Sunt pur și simplu nimeni, ignorant;
N-am drept la spus, sunt sursă de ranchiună.
Și mă topesc de dorul de trecut,
Dar nu mai văd pe străzi dintre ai mei..
Sunt doar alb-negru evului, film mut;
Sutana dintre atâți arhierei..
.. Un biet profug, un naturalizat,
Ce mi-am lăsat copii. uitând.. genetic,
‘n pământ străin, ce m-a exorcizat
De necredință, lipsă d-omenie, de patetic.
Sunt doar un navetist de circumstanță
În viața ce-am greșit fugind de rău
Și m-am întors, crezând în importanță
S-ajut pe-ai mei, să nu cunoască hău..
.. S-acopăr hăul melancolic, ce mi-e rană,
Să fiu printre bătrâni în a mea țară,
Să plâng în cimitir, în vechea strană,
Să-ncerc să îmi scot semeni din ocară!..
.. Din școli ce le-am făcut pe-aici și-acolo
Citind și exersând de zi cu zi,
Valoare n-am!.. Alții și-o strigă, în tremolo;
Făcută pe furiș doar pe hârtii!.
Am gust de-a spune, fără de oprire,
Căci inima vreau toată s-o debarc
Și-ntreb de am vreo șansă la citire,
Sau îmi pun țeava lângă tâmplă, s-o descarc.
Fric-am să mor aici, să fiu lignit,
Un nimeni, care sunt din întâmplare.
Și-un Păunescu ați negat și răstignit..
Unde-am uitat, să venerăm pe cel ce moare.
Așa c-o să mă-ntorc de unde nu-s,
Să plâng de unul singur nedreptatea,
De-a fi printr-o greșeală un produs
De popor, țară.. ce nu știu umanitatea!!!
07. 11. 2010

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-pierdut-tara/feed 0 https://versuri.pro/alexandru-macedonski-plecare https://versuri.pro/alexandru-macedonski-plecare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87936 →]]> Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică,
Albastră mare se despică,
Pe cer alunecă nori creți.
Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare:
Durerea mea dacă e mare,
Pământu-acesta este larg.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.
Ah! de-ar sufla o vijelie
În valuri s-aflu un mormânt.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.

]]> https://versuri.pro/alexandru-macedonski-plecare/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-26 https://versuri.pro/michelangelo-26#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70545 →]]> Când un copac e smuls din rădăcină,
desprins de sevele ce-l înălțară,
ori se usucă, ori, în timp de vară,
se-aprinde când e arșiță haină.
La fel și biata-mi inimă străină,
trăită-n plâns, hrănind-o jar și pară,
azi, când e din sălașu-I scoasă-afară,
ce rău n-ar omorî-o fără vină?.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

]]> https://versuri.pro/michelangelo-26/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-208 https://versuri.pro/michelangelo-208#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70659 →]]> Când un copac e smuls din rădăcină,
Desprins de sevele ce-l înalţă,
Ori se usucă, ori, în timp de vară,
S-aprinde când e arşiţă haină.
La fel şi biata-mi inimă străină,
Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,
Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,
Ce rău n-ar omorî-o fără vină?

]]> https://versuri.pro/michelangelo-208/feed 0 https://versuri.pro/miron-radu-paraschivescu-cantic-de-paj https://versuri.pro/miron-radu-paraschivescu-cantic-de-paj#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71593 →]]> Într-un tufiș de brazi
De lângă un castel vestit
O șatră de țigani nomazi
A poposit în el –
(Tango țigan.
Cândva demult, un crâng de brazi
Păzea un vechi castel;
O șatră de țigani nomazi
A poposit în el.
Pe când făceau bărbații foc
Din crăngile de pini,
Femei cu cărți și cu ghioc
Porniră prin vecini.
Erau țigănci cu ochi adânci,
Cu galbeni prinși în plete;
Le-nconjura un cârd de țânci
Și-un pâlc de negre fete.
Din turn, un tânăr castelan
Privind prin vechi ferești,
Zări o fată de țigan
Frumoasă ca-n povești.
Atunci, chemându-și lângă el
Un blond copil de casă,
I-a spus s-aducă la castel
Pe fata cea frumoasă.
Și-n turnul lui când a intrat
Cea oacheșă fecioară,
El se simți cel mai bogat
Curtean dintr-acea țară.
– „Copila mea, ca din povești,
(I-a spus mai mult în șoapte)
În visul meu mai mândră ești
Ca îngerul prin noapte..
Frumoasa mea, cum te zării
Mi-ai fost atât de dragă,
Ferice-aș fi, de-ai vrea să-mi fii
Stăpână viața-ntreagă.
Iubita mea, rămâi aci
De astăzi, totdeauna,
Că-n noaptea mea vei străluci
Mai mândră decât luna!”.
Iar pajul blond și-a înstrunat
Într-un balcon ghitara
Și-un dulce cânt a răsunat
Vrăjindu-i toată sara..
S-a încheiat de-atunci un an
Și-n purpuri de mătasă
Frumoasa fată de țigan
Era acum crăiasă.
Prin nopți, ades, privea din turn
Câte-un străjer de rond
Stârnind cu pasul lui nocturn
Trecutu-i vagabond..
……..
Dar iată că-ntr-o seară iar,
Țiganii plini de fum,
Lângă castelul solitar
Au poposit din drum.
Privind spre ei, copila lor
Din turnul ei de sus,
Simți un tainic, trist fior
Și prințului i-a spus:.
– „O, soț iubit și prinț al meu,
Mi-ai spus acum un an
Că vrei să-ți fiu stăpână eu,
O fată de țigan!.
C-un înger m-ai asemănat,
Al nopții, și cu luna,
Dar aștrii nopții, ai uitat
Că pribegesc într-una,.
Că negrul e culoarea lor
(Pe câte bag de seamă)
Și-n noaptea neagră, tainic dor
Pe drumuri lungi îi cheamă.
Cât mi-ești de drag, ți-am dovedit
Când am rămas cu tine,
Dar iată, azi m-a podidit
Un dor de neguri pline.
Rămâi cu bine, dragul meu!
I-a spus a lui crăiasă,
Că eu voi pribegi mereu,
Doar drumul mi-este casă..”.
……..
Și-acelui prinț ce n-a-nțeles
Că-i dusă din castel
Îi cântă blondul paj, ades,
Ăst basm scornit de el:.
„Cândva demult, un crâng de brazi
Păzea un vechi castel;
O șatră de țigani nomazi
A poposit în el..”
ș. a. m. d.

]]> https://versuri.pro/miron-radu-paraschivescu-cantic-de-paj/feed 0 https://versuri.pro/christian-w-schenk-un-pom-in-iarna https://versuri.pro/christian-w-schenk-un-pom-in-iarna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72810 →]]> Străin ți-e drumul
pe care luni întregi
te-ai dus lăsând urme de vise,
și anii ce-au trecut sunt mulți, străini –
și anii
care ți-au șters din ochi lumina
rămasă-n jar sub patină de vatră -.
Nu-ți amintești
poteca ce-ai călcat-o
în fiecare zi
urmându-ți noaptea,
acea frumoasă blândă de acasă,
acum e doar o umbră
pe drumul ce-l străbați..
Ce-ți mai rămâne din merindea pusă
într-un batic
purtat cu tine-n lume?.
O firmitură râncedă
și rece
ca pieptul unde ți-a tăcut plecarea.
Nu te uita ce vei lăsa în urmă
acolo
din înstrăinarea-ți tristă
de care fugi
de când ai pus pe foc
ultimul lemn
din ultima speranță.
Acum te-ai regăsit,
dar unde-s ceilalți
ce ți-au stropit cu lacrimi drumu-n lume?.
Sunt toți acolo,
dar holbați
se uită la străinul fără lacrimi
cu ochii-ntorși spre ce nu a regăsit.
Ce trist e pomul plin de fructe coapte
dar fără frunze
când îl prinde ziua
cu zori primăvărateci
fără rădăcini..
Un pom în iarnă.. doar un pom în iarnă –

]]> https://versuri.pro/christian-w-schenk-un-pom-in-iarna/feed 0 https://versuri.pro/john-newlove-ca-un-rau https://versuri.pro/john-newlove-ca-un-rau#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80231 →]]> Iar după ce zburase-n apusul de soare al preeriei marele avion a coborât
la pământ de parcă ar fi fost mulţumit în oala aceea.
Năvălitorii curmară incursiunile. Câţi cai mai au sunt mici acum,
folosiţi în cursele fără şea la-ntrecerile provinciale de călătorie. În pala,
fierbinte a soarelui beţivii se cotonogesc pariind
la nimereală câte-un dolar, care-cum, pe indieni.
Până să fie alergaţi din sud caii de furat,
până ce muschetele şi puştile să iscodească vestul,
până să vină contrabanda cu băuturi alcoolice şi
fostul Dă-i mardeală, până să se vădească tuturora
că un om poate stăpâni o bucată de pământ
dacă e alb, el însuşi, pe veci, singur, bandele au şi şters putina,
pe timp de iarnă micile familii se urneau la drum pe jos.
Pentru noi toţi, când cresc nămeţii, locul e-un loc singuratec,
nu putem vedea de la o casă la alta,
dacă or fi cumva case de văzut. Înseşi oraşele par înţărcuite
şi-nconjurate cu sârmă ghimpată ca fermele
şi-nghesuite-n ele, biete lagăre de concentrare ale sufletului.
Câte semne trebuiesc ştiute, câte meandre ale şoselei reamintite,
spre a-i dovedi călătorului că încă-i pe pământul pe care crede că e,
iar nu în automobil, dintr-o cine ştie ce eroare,
prin Mongolia exterioară, prin pampasurile argentiniene
ori că se-apropie de ruinele cumva ale vreunui ciudat oraş din Africa?.
Pribegim. Asta ni-i calea. Oamenii de care nu ne leagă nimic,
s-au dus şi ei, pe cărări bătute, în căutare de hrană.
Iar pe şosele, pe căile ferate, noi, în avioane, morţi de curiozitate,
dând uitării de-ndată lucrurile pe care le învăţăm însetaţi
de proprietăţi şi de odihnă, alergăm după ceva în care să credem odată.
Avionul o să se-nalţe şi o să ne care în alt oraş, de unde
apusul de soare curge ca un râu în cerul ce se-ntunecă;
ne vom tot duce, până ce duşi vom fi. Şi pe-ntinsul preeriei
strigoii care o stăpânesc mai umblă încă pâlc, în familii,
după hrană şi după ceea ce au fost ştiut cândva.

]]> https://versuri.pro/john-newlove-ca-un-rau/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-o-cheie-in-salonic https://versuri.pro/jorge-luis-borges-o-cheie-in-salonic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80863 →]]> Abarbanel, Farias ori Pinedo,
Din Spania goniți, ce crunt veghează
Prin negre persecuții, mai păstrează
Cheița unei case din Toledo.
Scăpați acuma de nădejdi și lacrimi,
Privesc la cheie-n calmă înserare;
În bronzul ei un lung trecut tresare,
Sclipiri sleite, liniștite patimi.
Când ușa-i astăzi praf, ea, instrumentul,
Simbol e-al risipirii, urgisita,
Aidoma cu cheia de sanctuar.
Pe care cineva spre cer zvârlit-a,
Când Roma pus-a focul temerar
Și-n zbor a prins-o lacom firmamentul.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-o-cheie-in-salonic/feed 0