Versuri corectate și adnotate
Nisipul fin a oftatZâmbește-n el o urmă de păcatE semn c-aici în zadarÎși cheamă luna lupii la altar.Stropi de vină îngropatCiorchini de sare fața i-au spălatCristale reci țes în fumCoperta-n aur pe-un sicriu de scrum.Ref:Cearcăn cearcăn piaptănă,Ochii ei, mă-ncearcănă – na na na na…
A mai murit un deținut de foameȘi moartea-adulmecă azi altă urmă.Cumplit ne roade foamea și ne scurmăÎn măruntaiele de ceață și de scame. A mai murit un deținut de foame,Supt, istovit de ploșnițe râioaseCe cară-n spate butii pântecoaseCu sânge ca pelinul de la crame. A mai murit un deținut de foame,Liber plutind ca zborul unei … Citește mai mult
Ce ştiţi voi, muritorilor perverşi,Pe cine pierdeţi azi, definitiv,Când aţi avut sinceritate, ca-n poveşti,Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.Uitaţi-vă-ndobitociţi măcarLa ce-s acum imagini de arhivă;Oare veţi mai avea vreodată-un cărturarSă vă asculte, om, fără eschivă?Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoarăDe goliciunea sumbră-n sentimente,Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară,Să fie sincer, om, eminamente?Îl meritaţi oare … Citește mai mult
Nu mă mai regăsesc icoană;E spartă sticla, nu mai e ramă.Nu mă mai regăsesc în femeie;Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.Nu mă mai regăsesc conștiințăSă întreb, nu mai am nicio cunoștință,Nu mai am nicio idee..Nu știu cum tot o să se-ncheie.Nu mai există adevăr, dreptate,Mi-am pierdut orice identitate,Nu mă mai regăsesc simplicitate..N-ascultă nimeni, n-am … Citește mai mult
Își scutură cojoacele Odochia:Albastre păpădii, albastre oreLa Chișinău, la Iași, la Cluj, la DrochiaSe joacă cele mai bătrâne hore.Mi-e greu. Mi-e frig. Mi-e teamă. De cădere.De-alunecare-n hău, în gol, în vid.Durere, Doamne, crâncenă durere,Nu cred nici în Iehova, în sfârșit!O zi, măcar o zi de primăvară!O floare, măcar una, de cais!Amară pâinea cea de sat, … Citește mai mult
Ziua bună la țară.Țară dulce și frumoasă,Tu, ce-ai fost gloria mea,Eu mă duc, fii sănătoasă!Nu știu de te-oi revedea.Dar ce-mi pasă oare mieDacă pe pământ străin,Dacă în călătorieMoartea îmi va zice: vin’!Vai! în sânu-ți dulce, oareSunt eu mai puțin străinCând pe toată ziua moareVisul sufletului lin?Iară se ridică norul.Vasul tău nu este-n port,Vânturi rele ca … Citește mai mult
Încă te apropii,deși nu te mai văd.La fel de pustiit este totulși nu știu să aduc alăturidecât deznădejdea temeinică,doar încrederea stinsăcă faptele mele de nisipcu diamant nepieritorîn ceruri sunt înscrise.Sfărâmicioase,putrede și sfărâmicioasecele ce-mi stau în preajmă suntnesănătoși ochii meinesănătoase înfățișărifixează.Deși nu te mai vădîncă te apropii
Nu mai mugește, nu mai susură marea,Marea.Fără vise, un câmp șters e marea,Marea.Îți face milă până și marea,Marea.Se mișcă norii și nu reflectă marea,Marea.Fumului trist îi face pat marea,Marea.Mort e și el, vezi, marea,Marea.
Se moare des, enorm de des în lume;Chiar ieri s-a inundat un mușuroiȘi un melc am călcat azi printre legume,Iar un vecin e-n drumul spre apoi.Am văzut azi copac tăiat și-i varăȘi-un cuib și-a pierdut puii în cădere.Un cal epuizat trage să moară..Prieten are cancer, fără prevedere.Am auzit c-a explodat o supernovă.O cioară-i pedepsită; „furt … Citește mai mult
Trăiesc ca într-un „déjà vu”,Că ținte știu, nu pot să ating;Toți cei din jur mă fură, înving.Nimic nu e la fel acu’.Pe nimeni nu mai ai de pază.Toți spun ce trebuie să faci,Doar tu, pe ei să nu te bagi;Mici sau mai mari, sunt toți de vază!Orice gândesc, rămân perplex,Căci școala nu mai e nimic;Se … Citește mai mult