deziluzie – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impostura, Numită… Politică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Paradoxal, ne pregătim viața degeaba,
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți,
Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți..
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba..
Petrecem toți copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată,
Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată..
Și-o mamă, veșnic păzitorul la necaz.
Ne zbatem, încă puști, în școli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtășită vremii
De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme.
Ni s-au inoculat percepte despre știință,
Despre onoare și dreptate, de valori.
Cântăm o țară-n imn, spunând că poți să mori,
De ea ți-o cere.. Și să fii al ei, cu-ntreaga ființă?!.
Credeam că tot e un ciclu de maturitate,
Cu început ce se-mplinește în rațional,
Ce-i trup și suflet, bun național..
Și am cuvânt, lăsat ca să-l rostesc, cu demnitate!?.
La rând, mă-nscriu valoric necesar,
Zbătându-mă să-mi fac copii printre percepte,
Ce le-am avut; le cred eterne drepte,
Dar sunt se pare doar recensământ, un inventar.
.. Sunt mut, deși vorbesc, un invizibil,
Căci loc în față pe tribună, pe estrade,
E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade..
Prostia nud de trup, sau minte-s singurele..”eligibil”!?!.
Ni se răstoarnă ani, se pierd milenii,
Din adunări ratate-n ignorare
Și rana-i uriașă și leac nu-i, doare, doare..
E-un paradox inexplicabil, de tâmpenii!.
Este-o năvală crâncenă a minciunii,
A para-științei, furtului de bunuri și de vise.
E cumulul de zeci de generații, compromise
De-o „clasă” autodeclarată a fi esența lumii.
Căci tot ce o societate-și încropește
În cult, cultură, educație, morală,
În știință, economie, cercetare.. e vorbă goală,
Când singură-și trădează crez, se păcălește!.
De unde oare falsa paradigmă
Că indivizi într-un popor sunt doar câțiva
Filchizuiți, nenorociți avizi.. altundeva
Se perindând, pe rând, doar ei reprezentanți, de stigmă???.
Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și măști,
Se-auto tot clamând drept unici buni,
Din piedestale cumpărate prin hoții; nebuni
Ce-și vor la nesfârșit, doar ei, să ne conducă-n găști.
E răul la superlativ, de timp perpetuat,
Cu evidență și-i bazat pe proprii grile,
Create de indivizi, rămași în stadii puerile,
Dar care-nșeală!.. Prin neștiința maselor, sunt la mezat!!!.
Spurcată creatură, de hidoși agnostici,
Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive
De pseudo calități.. de ego cultivat în invective,
În tupeuri proclamate fără margini.. în prognostici.
E anacronica, sepulculara, depășita hoardă,
De interese -pururi haitelor și personale-
Ce dăinuie printr-o neînţeleasă acceptare..
A celor vinovat-neimplicați.. victimizați să ardă!.
Spurcat cuvânt, politica, e-o sinecură,
Asezonată veșnic, fără vreo justificare
De cult, profesie, de calități, de implicare..
E mizerabila mașinărie a imbecilității.. O impostură!.
E cert momentul de răscruce, întârziat
Pentru a crea reala scară a valorii,
Pentru-a lăsa -celor ce știu de matematica viorii-
Să-ncânte Terră și Univers.. Scăpând pe OM de hâdul plagiat!
07. 01. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Rezon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O fi un noroc
c-am fost cazon
-nu-ndelungat,
doar un sezon-
străjer de-un crez,
disciplinat..
un amorez
un pic baroc?!.
O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere;
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă..
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?.
Aș vrea pardon
dac-am greșit,
dar cui să fac
o spovedire;
c-am fost mințit,
că scap de-un „drac”
de-o omenire
cu blazon?.
Dreptatea-i „don”
și-o fi corect
să nu fiu un eu;
tu doar să riști
să fii un drept,
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?.
.. Doar simplu muritor..
e oare un rezon?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dregători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc ca într-un „déjà vu”,
Că ținte știu, nu pot să ating;
Toți cei din jur mă fură, înving.
Nimic nu e la fel acu’.
Pe nimeni nu mai ai de pază.
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu, pe ei să nu te bagi;
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!
Orice gândesc, rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din „Sed lex”?
La nimeni n-ai cui să te plângi,
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeata ce-ți arunci!
Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați.
Doar paguba-i ce mai persistă!
Deci plăţile-au un singur sens;
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți, cu buzunarul dens
De-avut.. Cerându-le tot lor să „dreagă”!

Dumitru Matcovschi - Bluf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un pic de bunătate, oameni buni,
un picușor ușor-ușor de bunătate.
E bunătatea
ăstei lumi
coborâtoare din imensitate.
Nenorocim, trăim și nu trăim.
Pe muchie de cuțit pășim, pe lamă.
Prăpastia ne-ademenește, dănțuim.
Deșteptul râde, prostul ne aclamă.
Nenorocim, trăim și nu trăim.
Pitici, furnici și măscărici, noi toți.
Și noaptea vine: rășinoasă noaptea vine
cu vamă și cu teamă, și cu hoți,
și cu ruine, Doamne Sfinte, cu ruine.
Pitici, furnici și măscărici, noi toți.
O lacrimă, amară, pe obraz.
Pietrificată mărgelușa sângerie.
Un pas, un singur pas ne-a mai rămas
și ne înghite neagra veșnicie.
O lacrimă, amară, pe obraz.
Tu crezi? Mai crezi? În basme? În minuni?
Eu nu mai cred. Cărunt, adus de spate,
povara-mi duc de luni și până luni,
sarcina grea de ani și de păcate.
Tu crezi, mai crezi? În basme, în minciuni?
Totu-i un bluf! Înșelăciune, lașitate.
Un pic de bunătate, oameni buni,
un picușor ușor-ușor de bunătate!

Divertis - Eu Vreau Să Beau (Chumbawamba - Tubthumping)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Treci amarul, ia cu carul
Eu vreau să beau, să mai uit de câini
Și să nu ies în stradă să strig:
Prefer să beau
Să mai amorțesc și să uit că vreau să muncesc
Dați-mi să beau??
Că eu vreau doar gâtul să-mi ud
Și vreau să beau să mai uit de amar
De urât și de primul golan
Ceri un pahar în plus
La gură când l-ai dus
????
Ia și mănâncă-n pic
Apoi?? până pe jos să fii
O, norii tăi, o, norii tăi unde sunt?
De-aia beau
Nici n-aș muri
De la foc să mă pot încălzi
Eu vreau să beau, să mai uit de câini
Și să nu ies în stradă să strig:
Prefer să beau
Să mai amorțesc și să uit că vreau să muncesc
Dați-mi să beau??
Că eu vreau doar gâtul să-mi ud
Dați-mi să beau

Doze feat Fleascu & Pathos - Zarurile Au Fost Aruncate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu nu ai ce vroiai
Eu nu sunt ce-mi doream
Eu vroiam să ajung cunoscut
Tu-ți doreai să fii milionar
Tu nu ai nimic iar eu sunt un nimeni deocamdată
Dar asta nu înseamnă că treb’ să ne punem capăt la viață
Ai făcut școală sperând că vei ajunge cineva când vei fi mare
Acum realizezi că nu mereu cartea-ți va aduce banii pt mâncare
Și toți vor din ce în ce mai mult de la tine
Ești îngropat în datorii..
Dar tu ne spui că îți este bine
Ești mai ceva ca un câine, te bucuri la un colț de pâine
Treci peste ziua de azi gândindu-te la ce va fi mâine
Fă bine nu lovi pe cel slab să-i arăți că tu ești mai tare
Încearcă să-l ajuți, satisfacția va fi mult mai mare
Dacă așa i-a fost sortit să se chinuie-n viață frate
Înseamnă că pt el zarurile au fost aruncate
Mergem mai departe cu sufletele noastre blestemate
Norocul cică ni-l facem singuri dar avem prea puține șanse
Fii bucuros că te descurci singur, nu ca alții
Care nu au un scop în viață fiindcă îi finanțează tatii
Poate că ne-am dori să fim și noi cândva ca ei
Să ai mereu bani de buzunar să-ți cumperi ce vrei
Dar până atunci luptăm să ne menținem în picioare
În zilele rele-mi repet că trebui’ să fiu tare
Să demonstrez că sunt cel ce se privește-n oglindă
Și nu cel ce privește prin vitrină.. sau la mașina străină
Treb să faci ceva.. nu știu ce dar orice
Să le dai peste nas totdeauna celor ce
Te judecă sau spun că tu nu ești bun de nimic
Cine mi-a spus mie asta.. acum regretă amarnic
Nimic nu se iartă.. nimic nu se uită.. niciodată
Lupt ca să demonstrez cât de mult te-ai înșelat tu
Când familia mea sunt cei ce-mi sunt mereu aproape
Tu nu mai ai nicio speranță pt tine zarurile-au fost aruncate.
Refren:
Chiar dacă soarta nu e dreaptă
Chiar dacă știi că viața-i grea
Nu renunța la vis, așteaptă
Fericirea va veni și în viața ta.
Strofa 2:
Prea multe lacrimi, iluzii și vise spulberate
Care au făcut rău sufletelor nevinovate
Sentimente abandonate bine analizate
Două drumuri bifurcate acum toate adunate
Când totu-n viața ta nu mai are niciun rost
Asta este doar începutu’ unui joc anost
O ură veninoasă naște rănile sângeroase
Tu riști propria persoană ai gânduri sinucigașe
Te-nchizi în tine.. vei rămâne gânditor
Sperând că viitorul tău va fi promițător
Așa a fost să fie, trebui’ să te conformezi
Evadezi din realitate.. te descurajezi
Sătul până peste cap că mereu dai de eșec
Îți îneci amarul într-o sticlă cu vin demisec
Și îți pierzi mințile.. în fiecare zi alcool
Devii ridicol.. pt tine însăți un pericol
Umblu toată ziua cu băieții după blocuri
Sunteți frați adevărați când prizați droguri
Sperai că nu vei ajunge așa niciodată
O inimă sfâșiată, altă viață terminată
Nici plantă nici animal. cu siguranță inuman
Când cel mai bun prieten. ți-a devenit dușman
Dușmănia se instalează căci d-easta-i concepută
Atunci când dai de greu nimeni nu te mai ajută
Aproapele de lângă tine îți întoarce spatele
Altu fără conștiință își omoară fratele
Certuri în fiecare zi multe familii se destramă
Copii care își văd părinții doar în poza pusă-n ramă
Tot ce-am spus acum nu e simplă ficțiune
Gândindu-mă la viitor am o macabră viziune
Credeai că viața-i roz??.. îți spun eu că este gri
O ceață densă din aia unde ești nici nu mai știi.. nici nu mai știi.
Refren:
Chiar dacă soarta nu e dreaptă
Chiar dacă știi că viața-i grea
Nu renunța la vis, așteaptă
Fericirea va veni și în viața ta.
Ploiești…..

Draghita Sebastian - Ceața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înjur… priviri ciudate, reci
În aerul suspect de cald din 3 noiembrie
Sunt singur pe-o grămadă mare de pietroaie,
grămadă de rigoare, deci.
Și parcă-mi pare rău
Și parcă-mi e scarbă
De ce-i în jurul meu,
dar totuși mă amuză.
Ciudat cum poți să pui pe viață
Cel mai mare preț
Și în același timp să crezi
Că noi nu merităm să existăm
Căci prin prostia noastră transformăm
lumina soarelui în ceață.

Sara Teasdale - La Miezul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,
Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câștigate niciodată.
Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Prieteni?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aveți prieteni cu adevărat?
Ați stat să analizați prezentul?
Verificați întâi de-ați „updatat”
pe cel ce încă -nu de ieri- este absentul!?
Trăiți convinși că e la fel,
că din copil, copil rămâne..
‘l aveți fără temei drept top model;
Nu știți că-ncetul cu încetul perfidia îl răpune.
Nici ce-n liceu erau nu mai rămân
așa cum îi simțeați atunci aproape..
S-au dus la alte școli, pe alt tărâm
și-au luat fără să știi licența în.. infidelitate.
Erați ca unu-n facultate,
totu-mpărțind chiar și femei,
aveați proiecte de societate..
Însă pe-atunci erați toți tineri, tineri, tinerei.
Doar că cinci ani nu-s deajuns
căci scurtul e imprevizibil;
la suflet nevăzutu-i motivația, un moft ascuns..
Schimbarea se produce încet, imperceptibil.
Împrăștiați de hărăzire
nu mai aveți niciun control,
Picați în vraja că iubire
apare de niciunde, sexul zilnic monogamul monopol.
Comunicarea e defectă,
eteru-i distorsionat;
Amic devine noțiune absentă..
Mesajul, altădată clar e-acum scurt-circuitat.
Alegerea e-o conjunctură
și-i mai perfidă de-un consens..
E interesul doar măsură;
sinceritatea-i a intrat definitiv pe contrasens.
Vorbești cu cel ce-l crezi aproape
-nici nu gândește ce îi spui-
începe morții să dezgroape;
să vadă bine ce ți-a dat și ce-ai de gând să pui..
Nevoile ți le cunoaște,
dar nu te știe când îi ceri?!?
Te vede doar din an în Paște..
Te vede mâine, dacă poate astăzi pentru ieri.
Așa-s prietenii de-o viață;
să-i cumperi dacă vrei să-i ai.
Căldură n-o să poți să ai din gheață
și să nu-i ceri, că veșnic n-are.. și-i ești ca să-i dai.
Suntem sfârșitul unei ere;
Ce-am învățat de la părinți
S-a dus de mult! La tot se cere!
Prietenii vi-i căutați?.. Plângeți-vă la sfinți!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dezamăgire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce stare, de lipotimie relativă,
Îmi curge tonusul în grei genunchi
Și inima parcă-mi se zbate într-un junghi
Și timp îmi ia, nu am reacție paleativă.
Sunt bradicardic, nu mai am paloare,
Urechile-mi se înfundă-s „down”,
Nu am putere-s prăvălit pe-un scaun..
Sunt singur, nu mai cred nicio reluare.
E pasa proastă-n multe repetiții,
Când nu mai e noroc, e contra totul,
Nu-i vis real, mi se refuză trocul..
Același, nesfârșitul stadiu de ambiții.
Este-un preludiu pentru resemnare,
S-a dus reacția de-adrenalină;
E minus-varianta-n prăbușire lină..
Ultima diferență-ntre-un eșec și remușcare.
Chiar de mă-ntreb de ce-s veșnic alesul
Din contraponderea cu cei ce mă compar,
Oricum nu am răspunsul, n-am habar
De ce, măcar aleatoriu, n-ajung interesul!.
Și inefabil mă îndrept spre resemnare
Și lupt din răsputeri acolo să n-ajung;
Îmi fac din suferință timpul mai prelung
Și ultima speranță-mi las pentru-o-ntrupare..