Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Impostura, Numită… Politică

Paradoxal, ne pregătim viața degeaba,
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți,
Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți..
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba..
Petrecem toți copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată,
Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată..
Și-o mamă, veșnic păzitorul la necaz.
Ne zbatem, încă puști, în școli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtășită vremii
De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme.
Ni s-au inoculat percepte despre știință,
Despre onoare și dreptate, de valori.
Cântăm o țară-n imn, spunând că poți să mori,
De ea ți-o cere.. Și să fii al ei, cu-ntreaga ființă?!.
Credeam că tot e un ciclu de maturitate,
Cu început ce se-mplinește în rațional,
Ce-i trup și suflet, bun național..
Și am cuvânt, lăsat ca să-l rostesc, cu demnitate!?.
La rând, mă-nscriu valoric necesar,
Zbătându-mă să-mi fac copii printre percepte,
Ce le-am avut; le cred eterne drepte,
Dar sunt se pare doar recensământ, un inventar.
.. Sunt mut, deși vorbesc, un invizibil,
Căci loc în față pe tribună, pe estrade,
E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade..
Prostia nud de trup, sau minte-s singurele..”eligibil”!?!.
Ni se răstoarnă ani, se pierd milenii,
Din adunări ratate-n ignorare
Și rana-i uriașă și leac nu-i, doare, doare..
E-un paradox inexplicabil, de tâmpenii!.
Este-o năvală crâncenă a minciunii,
A para-științei, furtului de bunuri și de vise.
E cumulul de zeci de generații, compromise
De-o „clasă” autodeclarată a fi esența lumii.
Căci tot ce o societate-și încropește
În cult, cultură, educație, morală,
În știință, economie, cercetare.. e vorbă goală,
Când singură-și trădează crez, se păcălește!.
De unde oare falsa paradigmă
Că indivizi într-un popor sunt doar câțiva
Filchizuiți, nenorociți avizi.. altundeva
Se perindând, pe rând, doar ei reprezentanți, de stigmă???.
Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și măști,
Se-auto tot clamând drept unici buni,
Din piedestale cumpărate prin hoții; nebuni
Ce-și vor la nesfârșit, doar ei, să ne conducă-n găști.
E răul la superlativ, de timp perpetuat,
Cu evidență și-i bazat pe proprii grile,
Create de indivizi, rămași în stadii puerile,
Dar care-nșeală!.. Prin neștiința maselor, sunt la mezat!!!.
Spurcată creatură, de hidoși agnostici,
Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive
De pseudo calități.. de ego cultivat în invective,
În tupeuri proclamate fără margini.. în prognostici.
E anacronica, sepulculara, depășita hoardă,
De interese -pururi haitelor și personale-
Ce dăinuie printr-o neînţeleasă acceptare..
A celor vinovat-neimplicați.. victimizați să ardă!.
Spurcat cuvânt, politica, e-o sinecură,
Asezonată veșnic, fără vreo justificare
De cult, profesie, de calități, de implicare..
E mizerabila mașinărie a imbecilității.. O impostură!.
E cert momentul de răscruce, întârziat
Pentru a crea reala scară a valorii,
Pentru-a lăsa -celor ce știu de matematica viorii-
Să-ncânte Terră și Univers.. Scăpând pe OM de hâdul plagiat!
07. 01. 2011