dezbinare – Versuri.pro

Dante Alighieri - Infernul - Cantul XXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cercul al optulea: Bolgia a noua. Semănătorii de dezbinări.
Au cine-ar şti, chiar dac-ar fi să spună
de zece ori la rând şi nu-n poezie
ce răni văzut-am şi cât sânge-n spumă?
De bună seamă nu-i uşor a scrie, căci graiului şi minţii nu-i e dat
cu-a lor puteri atari minuni să-nvie.
De-ai sta s-aduni tot neamul spulberat
din ţara Pugliei, aprig încercată
ce cu romanii-n lupte-a sângerat
şi-n altă luptă-apoi, îndelungată,
din cafe-a strâns mii de inele gloata,
precum Tit Liviu fără greş arată,
cu neamu-nfrânt care-şi primi răsplata
fiindcă-şi făcuse din Guiscard duşman,
şi cu cel’lalt ce leşuri mii lăsat-a
când Puglia a trădat, la Ceperan
sau Tagliacoz unde-a stârnit turbare
Alard bătrânul, fiindc-a fost viclean,
şi dacă toţi şi-ar da-n vileag picioare
ciuntite-ori răni, tot n-ar putea grămadă
cu-a noua groapă-n chin să se măsoare.
De când sunt eu n-am mai văzut obadă
crăpată-n două la butoi sau târnă,
precum un duh crăpat din barbă-nnoadă,
ce maţele-şi privea cum îi atârnă
şi-şi arăta ficaţii şi desaga
în care pita se preface-n scârnă.
Şi-n timp ce chipu-i cercetam şi plaga,
îşi trase pieptul şi grăi: Priveşte
cum mă desfac, de când pierdut-am doaga
Priveşte Mahomed cum se căzneşte!
în faţa mea tânjeşte alt mişel:
Aii, crăpat din barbă până-n creştet.
Toţi cei ciuntiţi ca mine şi ca el
urzit-am schisme şi zâzanii-n ţeastă
şi drept aceea-s spintecaţi astfel.
Un diavol sade cocoţat pe coastă
şi fără milă-nfige spada-n noi
de câte ori un duh din tagma noastră
pe-acelaşi drum se-ntoarce-napoi;
căci fice rană buza ei şi-o strânge
cât timp se-nvârte-al umbrelor convoi.
Dar cine eşti, tu, ce te uiţi la sânge
şi nu te-ndemni de unde stai, pe stâncă,
să-ţi iei pedeapsa şi să-ncepi a plânge?”
Nici pragul morţii nu-l trecu el încă,
rosti Virgil, nici cazne nu-l pândesc;
ci ca să-i dau învăţătură-adâncă,
eu, care-s mort de mult, mă osârdesc
din brână-n brână să-i arăt ce-nşiră
cumplitul loc; şi adevăr grăiesc.”
Mai mult de-o sută din adânc ieşiră
şi mă priveau, uitându-şi pe deplin
de cazna lor când vorba-i auziră
Şi duhu-atunci: Să-i spui lui Fra Dolcin,
când va să-ţi mântui drumul şi corvoada,
că de nu vrea să mă urmeze-n cin,
s-adune-n saci merinde, ca zăpada
să nu-l predea vrăjmaşilor pe mână,
ce-altminterea nu l-ar răzbi cu spada.”
Şi-astfel zicând, îşi ridică din rână
piciorul Mahomed şi împăcat,
când isprăvi, şi-l sprijini-n ţărână.
Un altu-atunci cu gâtul spintecat
şi c-o ureche, numai una bună,
iar nasul pân’ la pleoapă sfârtecat,
privindu-mă cu ceilalţi dimpreună
prin beregată scoase-o chemare
şi gâlgâind se apucă să-mi spună:
Străine, tu, iertat de chin, pe care
te-am mai văzut în ţara mea, latina
(de nu mă-nşală multa-asemănare),
când va s-ajungi la Marcabo colina
ce din Vercel scoboară spre câmpie,
să-ţi aminteşti de Pier da Medicina.
Şi dă de veste-n Fano ca să ştie
messere Guido şi-Angiolel, că-n stare
de suntem noi să ştim ce va să vie,
vor fi zvârliţi de pe corabie-n mare
pe-aproape de Cattolica, pe unde
un despot crud va săvârşi trădare.
Din Cipru la Maiolica niciunde,
nici grecii, nici piraţii la răscruce
n-au săvârşit măcel mai crunt pe unde.
Căci trădătorul chior de-un ochi ce-i duce
peste cetatea ce-o urăşte-anume
un duh ce-osânda-n rând cu mine-şi duce,
la sfat îi va chema să se-mpreune
şi-apoi va face-astfel ca la Focara
să n-aibă lipsă-n vânt de rugăciune.”
De vrei, i-am spus, să-ţi mai alin povara,
ducându-ţi vestea pe pământ, mi-arată
ce duh ziceai că-şi preaurăşte ţara?”
Cuprinse-atunci de fălci un duh din ceată
căscându-i gura şi grăi: Greşeala
ce-a săvârşit i-a pus pe bot lăcată.
Lui Cezar el îi spulberă-ndoiala,
vădindu-i că-ntârzierea în de ea
sporeşte, când eşti gata, cheltuiala.”
O, bietul Curio ce-nfricat stătea
cu limba schingiuită şi-altădată
cât de-ndrăzneţ la vorbă se-arăta!
Alt duh atunci se dezlipi din ceată
şi două cioate ridicând ‘nainte
strigă mânjindu-şi chip şi piept deodată:
Să nu-l uiţi nici pe Mosca, ia aminte,
cel care-a zis:ŤNu-ncape-aici spăşireť
şi rea sămânţă fu toscanei ginte”.
Iar viţei sale, zis-am eu, pieire.”
Văzui atunci că vorba mea-l sfâşie
şi-o luă din loc cuprins de grea mâhnire.
Eu însă nu, căci mă uitam; ci-a scrie
câte-am văzut mi-e greu şi nu mă-ndur,
căci n-am chezaş să pună mărturie.
Dovadă însă cum că nu-s sperjur
mi-e cugetul ce te-ntăreşte când ţi-l
ştii în piept ca lacrima de pur.
Văzui un trunchi ciuntit de cap, şi-n gând
îl văd şi azi cum l-am văzut cândva,
umblând şi el cu toţi ceilalţi în rând.
Cu capu-n mână spânzurând păşea,
ca pe-un fanar ţinându-l în strânsoare,
şi capul ne privea şi suspina.
Din sine faclă-şi faurea-n cărare
părând că-ntr-unul doi se zbat a-ncape,
pe voia celui ce-a urzit atare.
Şi-ajuns apoi la puntea peste groape,
întinse capu-n mâna ridicată,
astfel ca vorba să ne fie aproape.
Şi zise: Uite ce-am primit drept plată.
Străine, -ajuns la cei care tânjesc
văzut-ai, spune, -atare chin vreodată?
Spre-a-mi duce vestea-ţi spun că mă numesc
Bertram de Born şi-n iad m-am osândit
dând sfat de rău vlăstarului regesc.
Pe tată şi pe fiu i-am asmuţit
ca sfetnicul ce vrând să se răzbune
pe Absalon, cu David l-a-nvrăjbit.
Am rupt pe cei sortiţi să se-mpreune
şi rupt de trup mi-e capul fără minte;
cuvântă-n mine legea care spune:
ŤOchi pentru ochi şi dinte pentru dinteť.”

Dragonu - Once Upon a Time in Romania

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am schimbat, era să mor,
Și m-am convertit, am alt sistem de valori.
Am simțit moartea-n ploape lângă ploape,
Asta te schimbă și pe tine, băi, nepoate.
La dezintoxicare, într-o mănăstire,
Îți spun cu iubire, gândește-te bine
La viața, mai bine, c-o să se termine
Și ziua de mâine, brrra..
Cât fugi de tine și cine poa’ să-ți explice
Ce e rău, ce e bine, reține.
În fața morții se schimbă cu toții
Și mafioții și hipioții și idioții,
rasiști, misogini, materialiști și anti-creștini.
Am un tovarăș care are SIDA
Și se comportă de parcă n-ar avea nimica.
Am un tovarăș s-a călugărit
Și dintre toți pe care-i știu, pare și cel mai fericit.
Am un tovarăș a înnebunit și tot mai trage mahoarca,
Zice că n-are nimic.
Alții și-au făcut din football un idol
Și-au devenit microbiști extremiști.
Ce mai contează echipa de club, ca să zic,
Când văd copii afectați de foame și frig.
Ce mai contează cine ia campionatu’
Parcă n-ar fi tot român, te bați cu frate-tu.
Ascultați neam de români dezbinați
Care vă tot dați țepe și nu vă ajutați.
Ascultați glasul de sfinți și soldați
Care au murit pentru voi și voi nu apreciați.
Ascultați rapperi citiți și cultivați,
Nu-i nimic, e timpul să aplaudați.
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
Cine-i Carol I, Regele Ferdinand,
Horia Sima, Dej de la Leningrad?
Generalul Antonescu și restu’
Carol al II, Elena Lupescu, brrra..
Cine-i Generalul Avramescu, I. C. Brătianu
Și Armand Călinescu?
Ce e parlamentul, ce-i monarhia,
Cine-i Cuza sau Regina Maria?
Ce e guvernul, masoneria, senatul și statul, oligarhia
Și cine a distrus România?
Oameni ca Țuțea au înfundat pușcăria
Oameni ca Steinhardt, Ion Ianolide, Tache Rodas și nu am cuvinte.
Comunismul ne-a făcut atei,
Ideologia la final și-a împlinit scopul ei.
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..

René Char - Totul Împreună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei și a freneziei noastre;
Lună călcând ușoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le întrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin înghețatele amiezi.
Ai și sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, și n-am acționat.

Masid - Ne-Am Pierdut Unitatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Perfecțiunea în oameni nu există!
Crede-mă, altfel vei fi mereu tristă
Sinceritatea însoțită de sensibilitate
Cu un contur de umanitate
E tot ce poate avea mai de preț un om
Ascultă bine ce zic în microfon
Niciodată n-a fost vorba de prietenie
Ci de luptă pentru supraviețuire, toți știe!
Încrederea și unitatea s-a pierdut
În piept, să ai mereu un scut!
Să fii imun la durerea interioară
Asa nu vei fi atins de nicio fiară
Mulți stau pe lângă mine
Ca să obțină ce le convine.
Și-apoi dispar în mulțime
Ei, când sunt bine, nu te caută
Doar când au o problemă nerezolvată!
Unii nu înțeleg că lăcomia e lucru greșit, mulți au de suferit
Și nu iei cu tine nimic după ce ai murit!
Simt că nimeni nu mă înțelege
Parcă toți râd, nimeni nu mai plânge
Dar nu râd ei cu adevărat
Ci stilul lor de viață i-a dereglat
Pe interior sunt complet uscați
Vor să fie salvați!
Hai să ne îndreptăm cumva
Nu să așteptăm să ne salveze cineva!.

Strofa 2:
O fată mi-a spus: „Scrie ceva pozitiv
C-o să ajungi prea depresiv
Și că nu-i bine, vezi partea bună”
Dar vad doar o ruină plină de rugină
Aproape în fiecare văd o trădare
Și nu, nu mă mai doare
Știu! În final timpul o să mă doboare
Nu știu, dacă va mai fi pace?
Simt că trăim vremuri biblice, cât ne mai ține pe pământ?
Pământul are nevoie de un restart, urgent, curând!
Răutatea și păcatul ne-a acoperit
Fiecare a greșit, oricine a mințit
PĂCATELE, NU SUNT CÂNTĂRITE ÎN BALANȚĂ
ELE TREBUIESC IERTATE, PÂNĂ LA INSTANȚĂ
Și încă încerc să fac numai bine
Din păcate, mulți pleacă de lângă mine
Atunci când ceva nu le convine
Ca să ne fie bine
Trebe să renunțăm la multe
Cum ar fi, la mentalitatea de brute
Și la efectele turmei involuate
Hai să liniștim, zilele astea involburate
Hai să reparăm ce am stricat
SĂ NE APROPIEM, DACĂ EI NE-AU SEPARAT
AR TREBUI SĂ FIM UN POPOR UNIT
ABIA ATUNCI, VOM FI DE NECINTIT

Costel Zăgan - Hora Unirii de Unul Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să dăm mână cu mână
Am cântat nu prea demult
Și de-atunci limba română
Plânge și eu n-o ascult.
Am cântat nu prea demult
Hei, deșteaptă-te române!
Iarba rea însă n-am smuls
Doar neghina îmi rămâne.
Hei, deșteaptă-te române!
Căci din nou limba română
În cuvinte mici apune
Hai să dăm mână cu mână.
Să cântăm, de nu-i prea mult
Taci și tu, că eu te-ascult.
Costel Zăgan, Poeme infracționale

Releveu - Ceilalți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ei își spuneau că se iubesc, ceilalți credeau că-i de fațadă
Își vorbeau când se trezeau, ceilalți nici nu apucau să vadă
Ei își îndeplineau dorințe când stele n-apucau să cadă
Ceilalți luptau contra voinței nici n-apucau să piardă.
Și el și ea trăgeau, dar doar unul pentru celălalt
Ceilalți se risipeau precum poveștile în neant
Și el și ea umblau, dar doar ținându-se de mână
Când ceilalți se pierdeau, ei se găseau sub clar de lună.
Ei n-aveau timp să piardă, dar s-au pierdut cu timpul
S-au complicat până au văzut că totul e așa simplu
Amândoi erau de vină, niciunul n-a recunoscut
Pleacă împăcați, le pare bine că s-au cunoscut.
Ei n-au mai fost deodată, s-au ars până s-au stins,
Erau prea la fel, le-a luat ceva până s-au prins
Și ei erau acum ceilalți, ceilalți numai erau
Au devenit cu timpul ei, acum doar ceilalți se iubeau..
–––––––––––––––––––––––––––-.
Ea își dorea încredere, ei dependența și chemare
Și-a fost bine, dar încrederea lui s-a transformat în nepăsare
El își dorea să lase-n urmă un spirit veșnic viu
Ea îl susținea, dar pe pământ e totul timpuriu.
Aveau nevoie de spațiu, de soare, de astre
El voia vânt de martie, dar vântul bate tare la coaste
Aveau nevoie de ei cel puțin încă o lună,
N-aveau cum să se despartă, că nu erau împreună.
El stătea ascuns după un zid de rațiune,
Ea încă de la primul zâmbet a reușit să-l dărâme,
El își dorea sinceritate, nimic greșit și ea la fel
Și-a fost bine până când a devenit prea sincer cu el.
Azi voiau să fie ceilalți, mâine voiau să fie ei
Numai voiau să fie doi, cândva voiau să fie trei
Și-au închis toate ușile în goană după chei
El și-a abandonat trecutul în amintirile ei.

Grigore Vieru - Cântec Popular

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când pe lume-am apărut
La o margine de Prut,
lângă râul pătimit,
o străină m-a răpit
Şi astfel mă legăna:
„Nani, nani, nani-na,
peste Prut trăiesc jandarmi,
să creşti mare, să îi sfarmi!
Peste Prut trăiesc potăi,
iar nu frăţiorii tăi!
De-or striga:„române drag“,
pune mâna pe ciomag,
De-ai să-i vezi cântând de dor,
pune mâna pe topor!
De ţi-or spune că ţi-s fraţi
să nu-i laşi nespintecaţi! “
Copil prost, copil furat,
Frate, rău te-am supărat!
Dar eu nicio vină n-am,
fost-am despărţit de neam
Şi chiar Domnul Cel de Sus
a tăcut şi nu mi-a spus
Care e măicuţa mea
Şi nici maica spusu-mi-a.

Erich Fried - Trei Întrebări Deodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Are voie oare o poezie
într-o lume
care poate va pieri
prin propria-i dezbinare
să mai fie simplă?
Are voie o poezie
într-o lume
care poate prin propria-i dezbinare
va pieri
să fie altfel decât simplă?
Are voie o lume
care poate va pieri
prin propria-i dezbinare
să facă poeziei
legi?

Omar Khayyam - După Ce-Ntocmit-A Patru Mari Stihhii În Îmbinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

După ce-ntocmit-a patru mari stihii în îmbinare, / le-a zvârlit cel Vistiernic în cumplită dezbinare. ... →

Nicolae Guta feat Calin - Frate, Dacă Vrei Să-ți Verși Necazul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mă cert cu tine, frate,
Dacă vrei, îți dau dreptate,
Orice spui, fie ca tine,
Dar nu te certa cu mine.
Ce fel de frate aș fi
Dacă eu te-aș dușmăni?
Orice vorbă grea a ta
Până mâine o voi uita.
Dacă vrei să-ți verși necazul,
Frate, îți întorc obrazul,
Vreau să văd ce frate ești,
Cât de tare mă lovești.
Că într-un strain de mă lovești,
Tu, frate, nu mă iubești,
Să știi că tu nu-mi vrei bine
Și nu mă pot baza pe tine.
Spune-mi, frate, cine vrea
Să fie împotriva mea,
Să ne vadă dezbinați,
Să uităm că suntem frați.
Cine vrea să fim certați
Nu poate doborî 2 frați,
Dușmanii să ne întreacă,
Dezbină și apoi atacă.
Dacă vrei să-ți verși necazul,
Frate, îți întorc obrazul,
Vreau să văd ce frate ești,
Cât de tare mă lovești.
Că într-un strain de mă lovești,
Tu, frate, nu mă iubești,
Aș știi că tu nu-mi vrei bine
Și nu mă pot baza pe tine.