Ei își spuneau că se iubesc, ceilalți credeau că-i de fațadă
Își vorbeau când se trezeau, ceilalți nici nu apucau să vadă
Ei își îndeplineau dorințe când stele n-apucau să cadă
Ceilalți luptau contra voinței nici n-apucau să piardă.
Și el și ea trăgeau, dar doar unul pentru celălalt
Ceilalți se risipeau precum poveștile în neant
Și el și ea umblau, dar doar ținându-se de mână
Când ceilalți se pierdeau, ei se găseau sub clar de lună.
Ei n-aveau timp să piardă, dar s-au pierdut cu timpul
S-au complicat până au văzut că totul e așa simplu
Amândoi erau de vină, niciunul n-a recunoscut
Pleacă împăcați, le pare bine că s-au cunoscut.
Ei n-au mai fost deodată, s-au ars până s-au stins,
Erau prea la fel, le-a luat ceva până s-au prins
Și ei erau acum ceilalți, ceilalți numai erau
Au devenit cu timpul ei, acum doar ceilalți se iubeau..
–––––––––––––––––––––––––––-.
Ea își dorea încredere, ei dependența și chemare
Și-a fost bine, dar încrederea lui s-a transformat în nepăsare
El își dorea să lase-n urmă un spirit veșnic viu
Ea îl susținea, dar pe pământ e totul timpuriu.
Aveau nevoie de spațiu, de soare, de astre
El voia vânt de martie, dar vântul bate tare la coaste
Aveau nevoie de ei cel puțin încă o lună,
N-aveau cum să se despartă, că nu erau împreună.
El stătea ascuns după un zid de rațiune,
Ea încă de la primul zâmbet a reușit să-l dărâme,
El își dorea sinceritate, nimic greșit și ea la fel
Și-a fost bine până când a devenit prea sincer cu el.
Azi voiau să fie ceilalți, mâine voiau să fie ei
Numai voiau să fie doi, cândva voiau să fie trei
Și-au închis toate ușile în goană după chei
El și-a abandonat trecutul în amintirile ei.
Sensul versurilor
Piesa explorează dinamica complexă a unei relații, comparând-o cu percepția celor din jur. Cuplul se confruntă cu propriile dorințe și nevoi, ajungând la un punct de ruptură, în timp ce încearcă să navigheze între individualitate și unitate.