desteptare – Versuri.pro

Mofo Noe Aka Madafacaru - Insomnie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A-nceput cândva, pierdut în vis credeam că înțeleg
Dar dormeam, de fapt, visul era indus în intelect
Prin exemplul dat de turma de oi cu ochi goi
Al cărui progres e un pas înainte și doi înapoi.
Deja vu-uri, probleme în matrice
Scurt circuite în integrate, creiere făcute arșice
„Așa, și ce?” zice românu, Mai adu o bere
În timp ce se plânge că-i tot mai greu și nimic nu merge
Așa e, ceva nu mai mergea cum o făcea odată
Stând cu lupa pe date obții alte rezultate
Și dintr-o dată am început să gândesc, să pun frâu fricii
Am început să pun întrebări, să caut indicii
Că noi ăștia mici tre’ să săpăm, dăm de apă
Informația-i ascunsă la vedere dar vederea e blurată
Adevaru’ doare, ignoranța ucide-n tăcere
E dimineața vieții tale, deșteaptă-te române.
Refren:
Orbit de lumină am închis ochii la loc
Oare pot să dorm din nou, să visez din nou frumos?
Am zis NU, tre’ să văd, tre’ să știu (vreau să știu!!)
Am fost mort prea mult timp e timpul să fiu viu.
E dimineața vieții mele, noaptea minții s-a sfârșit
Trezit la realitate ca Neo în Matrix
Supradoză somnifere, școala te-ndoapă cu prozac
Românul ăsta s-a trezit și-a devenit insomniac
Nu mai halesc c***l servit către mase
Din reclame, lozinci și propagande periculoase
Dincolo de bani electronici și datorii ce cumpără case
Ce cumpără speranțe.. speranțe deșarte
Dincolo de măști și de zâmbete false
Dincolo de știri și istorii falsificate
Dincolo de clișee și tot ce-ți zic alții că-i bine
Rămâne realitatea.. nu mai poa’ să te mintă nimeni
Am speranțe de mai bine dar mă pregătesc de ce-i mai rău
Mai mult ca niciodată pe primul loc e binele meu
Și mă-ncred în mine când nu mai cred în nimic
Acest român s-a trezit, a devenit un cinic

Mihai Beniuc - Aicea Printre Ardeleni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aicea, printre Ardeleni, mă simt acasă.
În fiecare văd un nepot de-al lui Horea, de-al lui Iancu.
Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni,
Ce s-or urni din loc, ca urieșii!.
Mi-am ridicat privirile spre cer,
Dar nu-mi spune nimic mătreața lui de stele,
Nici luna lustruită ca tingirea.
Îmi pun în schimb urechea pe inima țării
Și-aud bătăi neregulate prin gemete surde..
Freamătă pădurea românească,
Ca-n preajma vijeliei!.
Mi-am culcat capul pe lutul străbun
Alăturea de alții
Ce mestecă prin somn cuvinte fără sens.
Și-am vrut să dorm.
Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă,
Șuier de piatră pe tăiș de coasă.

Costel Zăgan - Hora Unirii de Unul Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să dăm mână cu mână
Am cântat nu prea demult
Și de-atunci limba română
Plânge și eu n-o ascult.
Am cântat nu prea demult
Hei, deșteaptă-te române!
Iarba rea însă n-am smuls
Doar neghina îmi rămâne.
Hei, deșteaptă-te române!
Căci din nou limba română
În cuvinte mici apune
Hai să dăm mână cu mână.
Să cântăm, de nu-i prea mult
Taci și tu, că eu te-ascult.
Costel Zăgan, Poeme infracționale

Cezar Popescu - Ridică-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
Se-aude un cântec departe.
Dar cin’ să-l audă, când inima-i surdă
Și să-ndrepte smerit a lui fapte?
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar, posibil, n-o să vezi nimic.
Câmpia-i cheală, visteria, goală
Și-aleșii-au un stat mult prea mic.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Căci în țară rar azi mai plouă.
Pornește-o furtună cu tunete și spumă,
S-o spele și s-o facă iar nouă!
Ref: Ridică-te și vezi-ți fiii,
Dar fii vigilent, să n-ai vreo surpriză
Că te pun vreunii drept miză. (bis).
Ridică-te, Ștefane, ridică-te și vino,
Sau nu știu dac-ar fi bine.
Osebirea-i prea dură de-orizont și postură
Între răzeșii de azi și tine.
Iar dacă-ntr-o zi, chiar ai veni,
Lăsându-ți fiii cu mare mirare,
Eu te rog ceva, tu nu întreba
De ți-au adus închinare.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fiii oare vor să te vadă?
Zău, cin’ să mai vrea, las’ că merge și-așa;
Tot cel cinstit și umil o să tragă.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
E-un cântec rămas fără rost,
Într-o lume-n care credința dispare,
Iar dacă-o spui, ești văzut prost.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fă-o cu mult calm și umor,
Să nu confunzi realitatea cu stupiditatea,
Dac-ai să te uiți la televizor.
Ridică-te, hai, pune-ți fiii la treabă,
Să curățe la mușchi și licheni,
La minciuni, trădare, prostie și-ngâmfare
Și mai umblă, te rog, și pe la politicieni.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Dar ține chinga roibului trasă!
Ridică sabia și repune Basarabia
Pe hart-acolo de-unde-a fost ștearsă.
Reînviază, chemă-ne la Putna,
La un mare sfat tainic, obștesc!
Învață-ne iară cum să nu lăsam să piară
Și să se sting-acest neam românesc!
Să ne luăm în brațe ca pe strategice arme,
Sfânta poveste s-o scriem iară,
Și-n al doișpelea ceas, cu înoită putere,
Să ne recâștigăm propria ţară!
Ref2: Ridică-te, îți suntem fii,
Și poate nu-i târziu să rescriem destinul
Unei Mari Românii! (bis)

Traian - Deșteptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mereu mi s-a zis c-am o gândire remarcabilă,
Ieșită din comun și banal invariabilă,
Deloc ordinar,
Mai degrabă original,
Orientat mental
Spre progres social.
Minte de neînțeles ca a unui psihopat criminal.
Imaginație bolnavă
În totalitate gravă,
Mortală
Ca un cancer de colon în fază terminală.
Sunt eminent.
Modul meu de a gândi și acționa e iminent,
Total indiferent
Față de chestiile stupide din mediul existent,
Dar interesat de ce mă afectează în mod frecvent
Că nu vreau să trăiesc și să fiu considerat inexistent
Vreau să fiu prezent.
Nu vorbesc de trecut și viitor, zic că trebuie să fiu măcar latent
Să demonstrez că-s insistent
Și conștient
De ce fac slugile noastre din Parlament,
Concomitent
Președintele-i al nostru con, comme intent,
Dar mă deranjează că el și restul politicienilor nu sunt competenți.
Nu e nevoie de vreun argument
Că se fură la nivel înalt prin aranjament,
Că dacă s-ar fura măcar jumate și n-ar fi interese într-al nostru detriment,
Nu am avea majoritatea, acel sentiment
De a pleca în Occident.
Că toți cer dovezi, dovezi de parcă spălați zilnic pe creier cu detergent.
Și eu sunt numit delicvent
Pentru că strig că societatea merge înapoi într-un ritm dement.
Nu mă mai cert cu proștii că lumea nu o să-și dea seama care-i prostu’. E evident
Că nu poți să fii sau măcar să pari inocent
Într-un mediu atât de violent.
Și sunt numit drogat, dependent,
Consumator, decent
Și inconștient
De cei ce critică incoerent,
Care din oi, au devenit marionete lipsite de talent.
Niciodată nu voi fi content,
Pentru că nu-s emitent
De fericire, însă sunt patent
Intransigent
Cu inflații. Măcar de-ar munci intermitent,
Măcar pe jumate potent…
Dar scriu ce văd ochii și ochii văd că sistemul de conducere e repetent.
Preponderent
Nu mai e loc de amuzament
În țara în care ești luat de prost în ritm ascendent.

George Coșbuc - Graiul Neamului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fie-a voastră-ntreaga țară,
Și de cereți, vă mai dăm,
Numai dați-ne voi graiul
Neamului! – Și se sculară
Să ne vremuiască traiul
Câți dușmani aveam pe lume!
Graiul nu-l cereau anume,
Să-l lăsăm!.
Dar nestrămutați strămoșii
Tot cu arma-n mâini au stat:
Au văzut și munți de oase,
Și de sânge râuri roșii,
Dar din țara lor nu-i scoase
Nici potop și nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!.
Astăzi stăm și noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns dușmanii cată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul țării,
Azi, în ziua deșteptării,
Cum să-l dăm?.
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toții:
Nu l-am dat și nici nepoții
Nu-l vor da!

George Lesnea - Prag Așteptării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prag deșteptării – gândul, clipa lui
ține cu nesomnul tainic sfat,
peste suflet arcuindu-mi cerul…
Ca și cum tăcerea m-ar fi întrebat:
cum îmi rânduiesc anii și-n ce tâlcuri,
prin ce adevăruri Muntele mi-l sui,
de durerea cărui Moș ulciorul
sufletul dă seamă… apa lui.
Când îmi stinge setea la amiază,
nume dându-i celui care sunt?
Că lumina vie care-mi știe,
prin tăcere drumul spre cuvânt.
Cerne aur sfânt la vadul serii,
bucurând clipita gândului înalt,
ușile-ntrebării clătinându-mi
dintr-un tâlc anume-n Tâlcul Celălalt.
Gândul treaz încuie-n pietre taina,
pașii cumpănindu-i presărați pe drum,
memorându-i parcă și însingurându-i
pe cărări abrupte printre nori de fum.
Rar spărgând ferestre ochiului spre vale,
înapoi spre raiul visului pierdut…
Gândul însă – prag al deșteptării,
tâlcuie-nceputul… de la Început.

Katy Perry - Wide Awake (Versuri în Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși.
Da, mă aflam în întuneric
Eram în derivă
Cu inima deschisă
Am ochii larg deschiși
Cum de am citit în stele așa greșit?.
Am ochii larg deschiși
Iar acum mi-e foarte clar
Că tot ceea ce vezi
Nu e mereu ceea ce pare
Am ochii larg deschiși
Da, am visat foarte mult timp.
Aș vrea să fi știut atunci
Ceea ce știu acum
Nu m-aș mai fi avântat
Nu m-aș mai fi înclinat
Gravitația doare
Ai făcut-o așa dulce
Până ce m-am trezit pe,
Pe beton.
Cad din al nouălea cer
Mă prăbușesc de la-nălțime
Voi renunța în seara asta
Da, cad din al nouălea cer.
Am ochii larg deschiși
N-am pus geană pe geană
Am adunat fiecare bucățică
Și am aterizat în picioare
Am ochii larg deschiși
N-am nevoie de nimic pentru a mă completa, nu.
Am ochii larg deschiși
Da, m-am născut din nou
Din bârlogul leului
Nu trebuie să mă prefac
Și e prea târziu
Povestea s-a terminat acum, sfârșit.
Aș vrea să fi știut atunci
Ceea ce știu acum
Nu m-aș mai fi avântat
Nu m-aș mai fi înclinat
Gravitația doare
Ai făcut-o așa dulce
Până ce m-am trezit pe,
Pe beton.
Cad din al nouălea cer
A fost pe neașteptate
Mă prăbușesc de la-nălțime
Voi renunța în seara asta
Da, renunț la tine
Cad din al nouălea cer.
Am ochii larg deschiși
Tunetele duduie
Castelele se năruie
Am ochii larg deschiși
Eu încerc să rezist.
Am ochii larg deschiși
Dumnezeu știe cât am încercat
Să văd partea bună a lucrurilor
Am ochii larg deschiși
Dar nu mai sunt oarbă.
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși.
Da, cad din al nouălea cer
A fost pe neașteptate
Mă prăbușesc de la-nălțime
Știi că voi renunța în seara asta
Da, renunț la tine
Cad din al nouălea cer.
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși
Am ochii larg deschiși

Alexandru Macedonski - Strigătul Inimii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Și spune la lume, când este trădare,
Ca s-o deșteptăm!
Căci dulcea-ne țară trădată greu este;
Române, la arme! Poetul-ți dă veste,
Cu toți să luptăm!
Învinge-vei oare? Nimic nu reține
Torentul ce curge și spre mare vine,
De însuși împins.
Zdrobește odată și lanțul sclaviei,
Iar după-aceea te dă bucuriei,
Când tu ai învins!
Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!
Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște
Un corp veninat,
D-aceea acuma, la arme, române!
Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,
Când ești oprimat;
Când legea cea sfântă vedea-vei călcată..
O lege prin lupte ce fu proclamată!..
Nu! Nu vei tăcea;.
Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge;
Călcătorii legii vor zace în sânge;
Ne vom răzbuna!
Române, -ți trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea, mai mult va străluce,
Și tu-l vei găsi!
Un om ce renunță la tot pentru țară,
Nu unul ce este o cumplită hiară
Când poate zdrobi!

Alexandru Macedonski - Strigătul Inimii 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Și spune la lume, când este trădare,
Ca s-o deșteptăm!
Căci dulcea-ne țară trădată greu este;
Române, la arme! Poetul îți dă veste,
Cu toți să luptăm!
Învinge-vei oare? Nimic nu reține
Torentul ce curge și spre mare vine,
De însuși împins.
Zdrobește odată și lanțul sclaviei,
Iar după-aceea te dă bucuriei,
Când tu ai învins!
Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!
Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște
Un corp veninat,
D-aceea acuma, la arme, române!
Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,
Când ești oprimat;
Când legea cea sfântă vedea-vei călcată..
O lege prin lupte ce fu proclamată!..
Nu! Nu vei tăcea;
Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge;
Călcătorii legii vor zace în sânge;
Ne vom răzbuna!
Române, -ți trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea, mai mult va străluce,
Și tu-l vei găsi!
Un om ce renunță la tot pentru țară,
Nu unul ce este o cumplită hiară
Când poate zdrobi!