descriere

Konstantinos Kavafis – În Ușa Cafenelei

de

Trei vorbe pronunțate lângă mineatenția mi-au îndreptat spre ușa cafenelei.Și-am văzut atuncea frumosul-i trup, plăsmuit parcăde Eros, cu neîntrecută măiestrie –care, vrăjit, îi modelase formele-armonioase,talia zveltă, de statuie,emoționat, îi plăsmuise chipul,atingerea mâinilor lui imprimândseducție pe frunte, pe ochi, apoi pe buze.

Konstantinos Kavafis – Portret al Unui Tânăr de Douăzeci și Trei de Ani Făcut de Un Prieten de Aceeași Vârstă Pictor Amator

de

A terminat tabloulieri, cam pe la amiază.Acum îl privește, atent.Bărbatul pictat are o hainăneprinsă-n nasturi,gri închis, fără să poartenici vestă, nici cravată.Cămașa, roz,e deschisă la piept,să se zăreascăceva din frumusețea torsului,gâtului său.În partea dreaptă, frunteaaproape-n întregimee acoperită cu o masă de păr,frumosu-i păr(cum e pieptănătura la modăanu-acesta).Se vede foarte bineexpresia senzualăce-artistul a surprinscând ochii i-a … Citește mai mult

Nahapet Kuceac – Portret

de

Luminătoarea boltă a frunții se aratăDin părul corb – ca luna din zarea înnoptatăObrajii – două fețe de măr din paradis;Ochi vineți, fără țărmuri, ca mările din vis,Sprâncenele arcate – săgetătoare gene,Surâsul – zori de ziuă ivindu-se alene.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Tudor Arghezi – Fatalaul

de

Cu vreo câteva tuleie,Mă, tu semeni a femeie,La sprânceanăFetișcană,SubsuoarăDe fecioară,Ai picioareDomnișoare,Coapsă latăAdâncată,Ca-n zuvelci;Urechile, ca doi melci;Doi zulufi cu doi cârcei;Două boabe de cerceiDezlipite, de muiere.Și – al dracului! – a miereȘi a tipăroaseHoitul tău miroase.Ți-este mânaCa zmântâna.Degetele ți-s –Parcă ți le-a scris –Gemene,Să semene;Degetele; că viermușii,Pielea: pielea corcodușii.Solz de sticlă-n unghie.Ochiul tău înjunghie.Gura ta subt … Citește mai mult

Leonid Dimov – Descripție

de

Pătrunde zgomotul pe străzi deșarte,Întâiele tramvaie s-au urnit,Fug suflete de gospodine moarteS-aprinză-n zori mașina de gătit,Ghirlande de aramă peste caseȘi sus, deasupra, tub de cauciuc:Să iasă, al stăpânilor de oaseIz acru ce metehnele produc.Or, iată, dimineața hoțomanăMânjește negricios și rozaceuCu pete de grăsime și tocanăVeșmântul verde al lui Dumnezeu.

Lucian Blaga – Portret

de

Aramă grea ca vinul – părul,sprâncenele ușor piezișe,o cută, vertical pe frunte,vădind trecutul de restriște.Umeri mărunți, suflet de varăîn bluza verde-albăstrie,ce sub solarele incendiia devenit stins-cenușie.Ținut e totul sub surdină,inelul doar clipește cândfrămânți atâtea-n încăpereaunei simțiri și-a unui gând.Îți zboară-n mână porumbelul,ți se supune duh și-argilă.Culorile îți stau în slujbă,carmin și scrum de clorofilă.Și mie-mi … Citește mai mult