descompunere – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Un Hoit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, suflete, amintește-ți priveliștea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit.
Își desfăcea, asemenea unei femei obscene,
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se răsfăța la soare
Care-o cocea adânc și liniștit,
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit.
Și cerul privea hoitul superb cum se desfată,
Îmbobocind asemenea unei flori…
Simțind că te înăbuși, ai șovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.
Din putrezitul pântec pe care muște grase
Zburau greoi cu zumzete-ascuțite,
Curgeau ostiri de larve ca niște bale groase
De-a lungul acestor zdrențe-nsuflețite.
Cu legănări de valuri și sfârâit de foale,
Zvâcnind și opintindu-se din greu,
Părea că trupul iar și, umflat de-un suflu moale,
Trăiește înmulțindu-se mereu.
Și-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curgătoare
Sau un grăunte care, necontenit mișcat,
Se-nvârte ritmic în vânturătoare.
Aproape ștearsă, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schiță ce tânjește
Pe pânza și pe care artistul o reia
Și doar din amintire o sfârșește.

Jorge Luis Borges - Încercarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dincolo de ușă, un om
a intrat în descompunere. În zadar
seara asta va înălța o rugăciune
în ciudatul său Dumnezeu, care sunt trei, doi, unu,
și își va spune că e nemuritor. Acum
aude prevestirea morții sale
și știe că e un trup care zace.
Ești, frate, omul acesta. Să mulțumim
pentru viermi și uitare.

Sesto Pals - Prohod

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni,
zalele sărutându-mi-le,
Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița mea
va muri o fiară, un ucigaș.
Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunare
și vor fâșâi rochiile cerului răcit, lacrimile
toate vor atârna în pod, de sfori.
Suflecând mânecile, cărarea se va întinde alene prin codri.
Codrii care susură rugăciuni ziua și noaptea.
Câinii toți vor fi docili în ogrăzi.
Lupii toți vor uita de pradă.
Zăpada va fura piciorul trecătorului pe străzi..
Când mă voi înfășura cu toga pământului,
după ce voi pune zale puternice în juru-mi,
vor veni toți viermii în audiență la mine;
vor veni toți viermii la regele pământului;
voi asculta plângerea fiecăruia;
apoi mă voi crăpa în diferite puncte.
Și viermii se vor culca în crăpăturile cărnii
și se vor tăvăli ca în sânul lui Avram,
în mine. Și dacă va veni cineva, îl rog
să-mi spuie fiară, să scuipe în mormântul meu
ca într-o scuipătoare de spital, ca nu cumva
să se molipsească alții din scuipatul lui risipit pe humă.
Un amvon va cerși un preot și nu va fi..
Se va forma o băltoacă în gura mea,
o băltoacă cu acid sulfhidric, ca în laboratorul
celui mai puturos chimist.
Și vor trece lupii și vor râde ca oamenii,
iar porcii toți își vor astupa nasul cu bucăți
de cârpe și eu voi fi un râs galben ca un os
cariat și voi pute a carie seculară,
o carie care a ucis un dinte puturos
de-l ocolesc ciorile și cucuvaiele.
Și lupii vor râde prin păduri smulgând
frunze copacilor, lăsând copacii să înghețe de frig.
Și numai pentru a-și alcătui orchestre simfonice și jazzuri..
Vă rog, nu spuneți că a murit o
fiară și ștergeți cuvântul de fiară din tăbliță.
Mai bine spuneți adevărul, că a murit un porc.
Fiindcă prea era cârpă ca să fie fiară.

George Bacovia - Cuptor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfumuri tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun.

Omu Gnom - Descompunerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum e momentul.. adevarat!
Am uitat..
Stiu ca o sa ma trezesc odata dar as vrea sa dureze cat mai mult starea asta.
Auzi?! Tu-ti aduci aminte din copilarie, oamenii, il socotesc rau pe acela care spune adevarul.
E greu sa stii cum sa te porti, uneori exista datoria sa spui lucrurilor pe nume.
Lasa iti aud gandurile si cand nu le rostesti.
Oamenii vor sa stie tot, tot ce-i priveste pe altii dar incearca sa ascunda cu grija propriile lor necazuri.
Stii care-i cea mai mare durere?
Sa ajungi sa-ti dai seama cat de desarta e chiar si cea mai mare fericire.

Sorin Cerin - Aria Descompunerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orchestre de vicii,
ne cântă aria descompunerii,
atât de îndrăgită de Timpul,
care-și vinde eternitățile clipelor,
prin bordelurile ierarhiilor,
societăților de consum,
disperare,
cât mai frăgezită cu durere,
pentru a satisface deliciile Morții,
prin târgurile non-sensurilor existenței,
tot mai obeze și puse pe harță,
cu tot ce poate însemna a fi Iubire,
și nu este raportat,
Absurdului.

Kaya - Pourriture Noble (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încălzit de minciuni
Udat cu minciuni
Ei domnesc în această cameră secretă a trandafirului.
La adâncimea unui vis
Care se degradează.
Aici se află o lume a noastră
O halucinație frumos veștejită
Simțurile alunecă ușor până la paralizare.
Îți voi lega gâtul cu fire de mătase
Încât nu vei mai putea scăpa din nou
Te voi însemna cu un marcar din trandafiri, te voi ridica
Într-o grădină care se arată în tăcere.
Doar spune cuvintele și
Voi deveni o floare
Voi deveni o pasăre
Precum și o păpușă
Eu chiar voi deveni o josnică pentru tine.
Nu te face că nu vezi
Nu vorbi
Nu te mișca
Trăiește doar pentru mine.
Și nu te duce nicăieri
Îngenunchează, sărută-mă
Jură eternitate pe acest trandafir
Un toast pentru această iubire
Doar eu sunt realitatea!
Se corodează frumos
L’amour.
Îți voi lega gâtul cu fire de mătase
Încât nu vei mai putea scăpa din nou
Te voi însemna cu un marcar din trandafiri, te voi ridica
Într-o grădină care se arată în tăcere.
Ne vom scufunda adânc
Cu mâinile legate de spini
Murmurând dragoste cu buzele roșii-trandafirii.
Pentru păcatele maturității depline
Mă voi transforma în dragoste.
Afectiune saturată
Mon amour

Ion Caraion - Desfigurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Căldura nu mai poate în pernele cu fulgi
și iese-n strada goală. Asfaltu-i plin de schele.
Dacă te-ai duce-acum în fânuri să te culci,
scoici de cenușă calde ți s-ar plimba sub piele
și lăbărțată-n curte, ziua și-ar roade zborul.
Ce sâni pictați de tineri din arbori lângă trunchi!
Femeile-adormite confuz își duc piciorul
prin mucegaiul cretei:
un tăvălit genunchi
și-arată fiecare. Văzduhu-i singuratic,
iar fustele au sânge; fulare mari și roșii
te-nțeapă-n șold. E soare. Câte-un pendul molatic
mușcă spărtura caldă din aerul cămășii.

Iulian Boldea - Portrete Ale Clipei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Portrete ale clipei.
vai chipurile lucrurilor cum
încet
se descompun vai trăsăturile lor veştejite
cu crăpături prin care tăcerea se prelinge
vai formele vai culorile cum se mucegăiesc
în pământul reavăn frunzele putrede
în aerul jilav păsări cu zbor împăiat
vai aromele timpului iute ofilite cum se prefiră
vai sunetul lucrurilor surd şi calp cum se adună în timpanul
meu
vai chipurile lucrurilor cum
se descompun

Nichita Stănescu - Tocirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Soldatul mărșăluia, mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
și o păștea
și o păștea, și o păștea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha.