https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cecilia-meireles-nu-zice https://versuri.pro/cecilia-meireles-nu-zice#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77572 →]]> Nu zice unde se-ncheie ziua.
Unde se pornește noaptea.
Nu vorbi vorbe vane.
Vorbele lumii.
Nu zice unde începe pământul.
Unde termină cerul.
Nu zice cât ești de mare.
Nu spune pe unde se arată Dumnezeu.
Nu vorbi vorbe vane.
Desfă-te de trista deșertăciune de a vorbi.
Gândește, în deplină muțenie,
până la gloria de a rămâne mut
și negânditor.

]]> https://versuri.pro/cecilia-meireles-nu-zice/feed 0 https://versuri.pro/radu-gyr-desertaciune https://versuri.pro/radu-gyr-desertaciune#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44040 →]]> Deșertăciune, mare jupâneasă,
îți slugărim, încovoiați din șale,
pentru-un surâs și-un sfârc de bici mai moale,
sau pentru-un blid de fiere ticăloasă.
Ne căciulim, argați ai curții tale,
pupându-ți, ploconiți pe lângă masă,
ciubotele și poala de mătasă
și mâna cu brățări și cu opale.
Și când, cucoană crudă și fudulă,
râzând, ne-alungi din curtea ta deșartă,
cu-n pumn de lacrimi plată de căciulă,
îngenunchem în pulbere la poartă
și, lacomi de robie nesătulă,
cerșim din nou gârbaciul ce nu iartă.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-desertaciune/feed 0 https://versuri.pro/radu-gyr-trufie https://versuri.pro/radu-gyr-trufie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44141 →]]> Din minereuri, glande și aorte
noi întrebări extragem și fantasme,
sau creștem microcosmosuri în plasme
și germeni de mistere în retorte.
Cuprinși de mari neliniști ca de spasme,
ne scufundăm în taine ca prin borte,
febrile și năpraznice cohorte,
cu sumeții de uriași din basme.
Melancolia ne-o sporim cu dresuri
și peste disperări zvârlim petunii
și dac-ades trufia ne dă ghesuri,.
vrem rodul putred al deșertăciunii
și viața ne-o uităm fără culesuri,
încălecați pe armăsarii lunii.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-trufie/feed 0 https://versuri.pro/gellu-dorian-draga-fiodor-mihailovici https://versuri.pro/gellu-dorian-draga-fiodor-mihailovici#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48250 →]]> Dragă Fiodor Mihailovici,
pe cine mai interesează azi grăuntele mic, verde,
ca un ou de omidă păroasă pe frunza de dud,
căzând în gol în paharul gol
din care poezia nu vrea să iasă nici trasă cu forcepsul,
îți așezi coatele pe masă și privești până ce golul se umple
cu ouă multe de omizi păroase,
nu arunci paharul în care plutesc o mie de ochi,
într-o zi o să renunți la toate,
n-o să-ți mai pese de nimic, de absolut nimic,
n-o să mai ai nici trecut,
prezentul n-o să mai fie atât de nesuferit
pentru că hăcuit în mii și mii de bucățele
îl va lua vântul, vânătoare din care
viitorul nu va mai putea fi decât trecut anterior,
și ce bine e când va fi fost să fie,
și din acel moment
nici tu casă,
nici tu masă,
nici tu pernă pe care să-ți așezi capul,
nici tu cămașă,
nici tu piele,
nimic,
nimic,
pentru că sângele se va odihni în venele altora
care abia atunci descoperă că
pentru a avea prezent
trebuie să fi avut trecut
care n-ar fi fost posibil fără viitorul care
nu vine așa la întâmplare,
din senin,
că dacă n-are la cine să vină,
la ce să vină,
se duce la altul
unde-i frumos și bine,
da, mă întreb și eu, pe cine mai interesează
grămăjoara asta de cuvinte
care încearcă să transforme
nimicul în poezie,
mă întreb și eu așa, pur și simplu,
nu că aș aștepta vreun răspuns de la cineva anume,
pentru că cineva anume nici nu mai există,
toți cei care știau să-mi răspundă
au numai trecut,
prezent, deloc,
viitor, nici atât,
și-atunci la ce bun să privești din senin grăuntele acela mic
și verde căzând de pe frunza de dud
direct în paharul tău
din care tragi cu forcepsul o ființă nefolositoare,
dar frumoasă, atât de frumoasă
că nu va mai avea cum să salveze lumea,
care, plecată de acasă, este spulberată de vânt,
n-are ea grijă de frumuseți care să o salveze,
da, Fiodor Mihailovici,
totul este deșărtăciune,
totul este așa cum a spus Ecleziastul,
și prin paharul tău, secetă,
prin trupul tău, arșiță,
încât cele nevăzute devin și mai nevăzute,
cele uitate și mai uitate,
cei fericiți și mai fericiți,
cei triști și mai triști,
cei umiliți și mai umiliți,
cei obidiți și mai obidiți,
doar grăuntele mic și verde se face omidă pe care
oricine o poate călca în picioare,
și nici tu trecut,
nici tu prezent,
nici tu viitor –.
da,
cine mai are ochi să se uite la o grămăjoară de cuvinte
pe care mâinile tale le adună din puzderia de resturi
lăsate în urmă de hoarde nemiloase,
și crede că, adunate sub ochi,
cu ele va putea salva lumea.

]]> https://versuri.pro/gellu-dorian-draga-fiodor-mihailovici/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-desartaciune https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-desartaciune#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49726 →]]> Dintr-odată
s-a înălțat
pe ruine
o străvezie
stupoare
a necuprinsului.
Și omul
aplecat
peste apa
surprinsă
de soare
își regăsește
o umbră.
Legănată
și încet
ruptă.

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-desartaciune/feed 0 https://versuri.pro/omar-khayyam-parfumuri-ochi-frumosi-vin-buze-poezii https://versuri.pro/omar-khayyam-parfumuri-ochi-frumosi-vin-buze-poezii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58699 →]]> Parfumuri, ochi frumoși, vin, buze, poezii –
Doar jucării în Timp, doar jucării…
Nesocotință, trudă, singurătate, ură –
Doar praf în drumul Timpului, țărână!..

]]> https://versuri.pro/omar-khayyam-parfumuri-ochi-frumosi-vin-buze-poezii/feed 0 https://versuri.pro/sorin-cerin-printre-toanele-clipelor https://versuri.pro/sorin-cerin-printre-toanele-clipelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=59432 →]]> Orgolii ruginite,
forjate pe la porțile Destinelor,
ne păzesc mocirla Gândurilor tulburi,
la casele de modă ale Viselor,
tot mai obosite și pierdute,
printre toanele Clipelor,
monotone și stinghere,
care se înghesuie de fiecare dată,
să prindă cele mai noi Veșminte,
create de către Deșertăciunile,
încorsetate pe trupul unui Timp,
al Nimănui,
de către o Moarte,
pe care nu a ajuns să o cunoască,
Nimeni,
cu adevărat,
atunci când dă sens,
Absurdului acestei Lumi,
rătăcită printre meandrele Iluziilor,
atâtor Iubiri.

]]> https://versuri.pro/sorin-cerin-printre-toanele-clipelor/feed 0 https://versuri.pro/sorin-cerin-le-intremeaza-desertaciunea https://versuri.pro/sorin-cerin-le-intremeaza-desertaciunea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=59485 →]]> Primăveri pierdute,
la ruleta Destinului,
se înșiră pe tejgheaua roasă,
a Non-Sensurilor Existenței,
unde Iluziile Vieții și Morții,
obișnuiesc să ne bea Absurdul,
care le întremează Deșertăciunea,
tot mai obeză,
ce ne calcă în picioarele Timpului,
Speranțele,
puse la uscat,
pe sforile tot mai sărăcăcioase,
ale Vieților noastre.

]]> https://versuri.pro/sorin-cerin-le-intremeaza-desertaciunea/feed 0 https://versuri.pro/sorin-cerin-dupa-ultima-moda-a-orgoliilor https://versuri.pro/sorin-cerin-dupa-ultima-moda-a-orgoliilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=59656 →]]> Ferestre de lacrimi,
ne deschid,
Pleoapele reci și triste,
ale orizonturilor,
pe care le bem de fiecare dată,
din cănile de pustiu,
ale destinului,
prin venele căruia,
ni se scurge sângele durerii,
absurdului,
acestei lumi,
a nimănui,
pe care singurătatea,
o joacă mereu,
la zarurile măsluite,
ale speranțelor deșarte,
pe care vrea să le câștige,
de fiecare dată deșertăciunea,
pentru a le croi,
după ultima modă a orgoliilor,
spre a ne îmbrăca cu ele,
falsul sfințeniei unei iubiri.

]]> https://versuri.pro/sorin-cerin-dupa-ultima-moda-a-orgoliilor/feed 0 https://versuri.pro/sorin-cerin-decat-un-pumn-de-desertaciune https://versuri.pro/sorin-cerin-decat-un-pumn-de-desertaciune#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=59746 →]]> Vorbe înecate-n Inimi de Vânt,
sunt duse,
odată cu stelele căzătoare,
ale Viitorului,
spre Moartea din noi înșine,
unde porțile masive ale Uitării,
se deschid lacome,
Eternităților de Clipe,
pe care le-am conștientizat,
undeva-cândva,
ca aparținând,
Sfințeniei Iubirii,
la tălpile căreia,
ne-au îngenuncheat Visele,
transformate acum,
în Coșmarurile unei Lumi,
a Absurdului,
din care nu luăm cu noi,
imic altceva,
decât un pumn de Deșertăciune.

]]> https://versuri.pro/sorin-cerin-decat-un-pumn-de-desertaciune/feed 0