dedicatie versuri – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De m-ai uitat, e că ți-ai pierde mintea,
Ce-am sechestrat-o-ntr-un seif de gânduri
Ce-l țin în palme și ascult când murmuri
La altul, tot ce te-nvățasem… Rugămintea.
Să nu mă uiți, că ce-i mai rău e-a pierde,
Când ți-a luat timp să m-ai fără pretenții…
În lumea asta unde numai delicvenții
Pot să te-ncânte, mimetind… Dezmierde.
Să știi că sunt lipit de mine, te păzind
Și nu-mi rămâne liber mult, doar o fărâmă
Ce-o țin în așteptare, o exersând… iubind;
Să-ți fie cum un ruj, ce-l pui de vrei… Pe gură.
13. 08. 2011

George Murnu - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În vadul apelor amare,
pe unde-i scris-a ta chemare,
plutaș vremelnic te cufundă,
culege clipele fugare
din fiecare undă
fecundă de avuții stelare.
Fă stemă de scumpeturi rare,
de-un jar nestins iluminate,
cu mâna ta ce totul poate
robită gestului credinței
și patimei ce nu s-abate.
Tresaltă chiuind, socoate
că-n tine-i culmea biruinței
și tu ești fruntea peste gloate,
când stema, rodul suferinței
și-a trudei care afund străbate,
o dărui sfânt prinos ființei
preascumpe, mai pe sus de toate.

Florența Albu - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Scribi,
zeii mei tutelari,
cum mă priviți cu ochi
pentru imaginea imaginii mele,
proiecția mea, într-un timp presupus;
cum stau în focarul privirilor voastre
ascultând veștile cerului,
puzderiei stranii,
rotitoare postum.
Urbea-nmîlită de ierburi,
mersul termitelor sub temelii,
învingător parfumul mării negre,
ajungându-ne pururi,
cu sarea, cu algele
și putreziciunea,
iluzii pentru toate cochiliile,
ecoul a toate lumile,
a toate minunile trecerii noastre.

Ștefan Octavian Iosif - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă-apropiu din nou de dumbrava cea sfântă,
Să cad în genunchi la străvechiul altar.
O dragoste veche din nou mă frământă:
Îmi freamătă frunza, iar apele-mi cântă,
Și toate ca-n vis îmi apar.
Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată!
O floare, un fluture m-oprește din mers.
Tot gândul mi-e farmec, simțirea mi-e beată,
Căci inima iarăși pornește să-mi bată
Și bate-n cadența de vers!