Versuri corectate și adnotate
În câmpul cel cu flori,Eram și eu un crin,Sub cerul fără de noriN-aveam nici un sfârșit. (Bis).Dar moartea nemiloasă,Prea grabnic a venit,Cu agera ei coasă,Și crinul l-a cosit. (Bis).Plângeți iubiți ai meiȘi voi toți moartea mea,C-am fost al vostru tată,Azi merg la Casa mea (mort)Azi stau la Casa mea (parastas) (bis).Când barca mea mai binePlutea … Citește mai mult
Strofa 1.Înot printre lacrimi, simt multă tristețeLângă tine totdeauna au fost multe feteCare te ajutau la bine și la răuSăreau când situația se îndrepta spre greuNe întâlneam de fiecare dată la fotbalSau pe la suedeji, dar în momentul actualNu mai este la fel cum era odatăCând ne adunam mai mulți și o făceam latăErai același … Citește mai mult
Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –Cu leziuni de unghii și picături de sânge?Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,Ce sub capriciul vremii se leagănă și plânge..Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarteȘi cum își distilează parfumul diafan,Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,Și-ntrezăresc pădurea culcată … Citește mai mult
Toți au murit.A murit Donia Antonia, răgușită, care făceapâine ieftină în oraș.A murit preotul Santiago, cel căruia-i plăceasă-l salute tinerii și fetele, răspunzându-letuturor, fără deosebire: „Bună ziua, Iosif! Bu-nă ziua, Maria!”.A murit tânăra aceea blondă, Carlota, lăsând uncopilaș de câteva luni, care a murit după aceeala opt zile după mama lui.A murit mătușa Albina, care … Citește mai mult
Aseară mi-a murit vecinul de pat.Acum odihnește în capelă,În straie albe stângaci îmbrăcat.Bolnavii care au venit să-l vadă,L-au compătimit, cu ochi tăcuți, și-apoi smerit,S-au strecurat pe ușa capelei,Temându-se ca mortul să nu le spuieCă nu mai au nici ei mult de trăit.Cum am rămas singur cu prietenul, care în nopți de vegheÎn liniști de scamă,Mi-a … Citește mai mult
Cadavrul zace-ntins în pat,Scăldat de-o tristă atmosferă,Căci, fermecat de altă sferă,Divinul suflet a zburat.Și ce-a fost cuget a-ncetatSă mai urzească vreo himeră.Cadavrul zace-ntins în patScăldat de-o tristă atmosferă.Hidos, verzui, desfigurat,Din voluptatea efemerăCe-l parfumase ca o seră,El azi nimic n-a mai păstrat..Cadavrul zace-ntins în pat.
1. Doamne, ce-am avut pe lumeMai scump și mai dragL-am avut pe tatăl meuDumnezeu l-a luat. Refren: A plecat pe-un drumDe piatră, tăticuțul meuNu se întoarce niciodatăFără el mi-e greu. 2. Lăsași casa, lăsași masaTăticuțul meuLăsași jale-n viața noastrăTăticuțul meu. Refren: Ai plecat, ne-ai părăsitTăticuțul meuȘi ne-ai lăsat suferindTăticuțul meu. 3. Ai plecat sub iarba … Citește mai mult
Prin decesul cuiva –taină al cărei nume vacant îl știu și a cărei realitate nu oputem cuprinde –rămâne deschisă până în zori o casă în cartierul de Sud,o casă neștiută, pe care nu sunt sortit s-o revăd,dar care mă așteaptă în seara astacu lumină trează în ceasurile târzii ale somnului,încercănată de nopți de suferință, deosebită,încărcată … Citește mai mult
Sâmbăta vin câteva babe,punând lumini, plivind urzici.Lespezi domestice pe labepasc timpul năpădit aici.Ce simetrie pe alei egale!ce geometrie de scaieți!Și dreptunghiuri vegetalepeste zarafi, peste poeți!Bunicii zac sub iarba goalălângă nepoți pe care, ieri,i-au dus de mână-ncet la școalăori i-au culcat în mângâieri.Ici, colo, dorm săruturice nu s-au dăruit nicicumsau mâini ce-au fluturat saluturiȘi ochi ce … Citește mai mult
Se obișnuiseră cu el. Dar cândo lampă-a fost adusă, dintr-o datăîn slaba ei lumină tremuratăstrăinul mai străin a fost. Curând,pe gât și-n rest au început să-l speleși, neștiindu-l, fără vreun regretvorbeau de el. Iar una dintre ele,tușind, lăsă buretele cu oțetpe fața lui. Și cealaltă-atunci atrasăse-opri. Din peria aspră pe-ndeletecădeau mari stropi; și mâna fioroasăvoia … Citește mai mult