de profundis – Versuri.pro

Lucian Blaga - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De Profundis.
Încă un an, o zi, un ceas –
și drumurile toate s-au retras
de sub picioare, de sub pas.
Încă un an și-un vis și-un somn –
și-o fi pe sub pământuri domn
al oaselor ce drepte dorm.
Lucian Blaga – POEZII – 1982

Simion Felix Martian - De Profundis (Rugăciune de Miner)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă cheamă adâncul din nou
Și beznei cu râvnă mă dărui,
Dar nu sunt prin asta erou
Chiar dacă pot munții să-i nărui.
Cu patimă dau ce-i de dat
Și-n miez sfredelesc azi Carpații
Cu braț de oțel, încordat,
Dar nu cer prin asta ovații.
Nu, nu sunt deloc un titan,
Ci om ce câștigă cu trudă
Făcând cu sudoare un ban,
Căci, iată! – și casca mi-e udă.
Afară m-așteaptă ai mei:
Băieții pe Jiu, dau la pește,
Iar fata, leit mama ei,
Acasă cu ea, gângurește.
Și ochii mi-s umezi de dor,
Dar ceva deasupra trosnește;
În spate mă-ngheață-un fior
Iar inima-n piept se oprește.
Nu, nu! – strig spre cer. Doamne, nu!
În mâna-Ți divină sunt toate
Și știu că de-aici numai Tu
Mai poți cu-ndurare-a mă scoate.
Te chem de aici, din genuni,
Știind că puterea-Ți divină
Mai face și astăzi minuni
Și-aduce în beznă lumină.
Mai vreau să-i revăd pe ai mei,
Mai vreau să ajung iar acasă
Și-apoi, împreună cu ei,
Să simt că și masa e masă.
Și-n pacea venind ca răspuns
Am zis: de acum, sfinte Tată,
Trăi-voi de rugă pătruns
Și eu și familia toată!

Mihai Codreanu - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-e lira-n părăsire azvârlită
De când spre tine sufletu-mi s-abate,
Că n-am putut pe coarde numărate
Să cânt iubirea mea nemărginită.
Dar fruntea-mi, de privirea ta robită,
Sub jugu-i se revoltă și se zbate:
Ce vultur cu aripile tăiate
Nu-și geme soarta lui înlănțuită?.
În ochii tăi mi-am îngropat avântul, –
Deși, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul,
Mă lupt cu mine și cu voia sorții!..
…Și te iubesc cu-nfiorarea vagă
Pe care-o dă presentimentul morții…
Și te urăsc că-mi ești atât de dragă!..

Cezar Ivanescu - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acum, fiindcă frigul face bulboane
și fiindcă eu sunt bolnav și mă tem,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peșteră,
iar voi să spuneți: îl vâna în fiecare zi!
Acum, fiindcă sunt sincer și milos,
vă rog să nu vă uitați în ochii mei
prin care lacrimile găuresc pupilele
și deci nu plâng: nici râsul meu.
Care vă chinuie, vă sluțește, feriți-vă de râsul meu
într-însul mama e tot albă! și inima mea,
acest cântar social, care atunci când eu
voi fi pur de tot se va sfărâma.
Într-una din părțile balanței și va rămâne numai
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
scoasă din lac. O, candoarea
capului din inimă, cu brațe!
Lăsați-mi numai lapte și mâncare
până mă scol mâini de dimineață
căci acum își fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinței!
Și socotiți-mă un lepros care se vindecă
și v-ar putea și omorî cu-mbrățișările,
și socotiți-mă-un lepros care se vindecă
și v-ar putea și omorî cu-mbrățișările!
Acum, fiindcă am chiar șaptezeci de ani
cu cei lăsați de mama,
îngăduiți-mi deruta suportabilă
și bucurați-vă de înțelepții tineri!

Georg Trakl - De Profundis (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-n cameră-ntuneric des,
Tatăl meu doarme, eu veghez.
La lumânare chipu-amar
Al mortului e ca de var.
Bâzâie muște, în miros de flori,
Ascult tăcut, nesimțitor.
La ușă vântul bate-abia.
Cu clinchet se deschide ea.
Și-afară freamătă un lan,
Pe cer scrâșnește soarele avan.
De fructe pom și tufă-n jos se-ntind,
Păsări și fluturi trec prin aer vâjâind.
Cosesc țăranii pe ogor
În liniștea amiezii-adânci de zor.
O cruce mortului îi pun
Și pașii în verziș mi-apun.

Georg Trakl - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.
O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.
Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
E o lumină care mi se stinge-n gură.
Noaptea m-am găsit pe o câmpie,
Înțepenit de murdării și praf de stele.
În aluniș
Răsunau din nou îngeri cristalini.

George Topirceanu - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: „Mi-era un fel de rudă —
Săracul! Cine-ar fi crezut?..”
Îmi vine să-nviez de ciudă!.
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare..
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
Scriu versuri proaste, deci exist!
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată.
Trăiesc, de vreme ce sunt trist
Și râd ca altădată.
Dar astăzi, negru și zburlit
De cum m-a prins dușmanul, —
Vă dau de veste c-am sosit
Întreg, și eu, și geamantanul!.

II
Am fost la început în rai
La Neamț, la mănăstire:
Păduri de cetini, flori de plai,
Singurătate și iubire..
Pe urmă am intrat în iad
La Turtucaia,
Și încă miroseam a brad
Când s-a-nceput bătaia.
Acolo jos, un căpitan
Cu barba rară
M-a pus alături d-un țigan
Să-mi dau viața pentru țară.
Mi se părea că e un basm,
Când gloanțele veneau din vale
Spre mine, cu entuziasm
Și cu intenții criminale.
Mă căutau prin cucuruz
Să mă mănânce, să mă frigă!
Și când cădea câte-un obuz
Cât un ceaun de mămăligă,.
Trosnea, cu flacără și fum,
De se cutremura maidanul, —
Încât mă minunez ș-acum
Că nu mi-au spart timpanul!..
De-acuma chiar de m-aș zvârli
Într-o vâltoare,
De mine Moartea va fugi
Cu coasa-ntre picioare.
Căci își va zice-n gândul ei:
„Mor toți, — flămândul și sătulul..
Dar ăsta are obicei
Să-mi tragă chiulul!”

Octavian Goga - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De profundis.
Plâng apele în noaptea asta
Și, într-un vaier îndelung,
Oftări mi-ating în zbor fereastra,
Și-n zbor la patul meu ajung.
O groază sufletu-mi supune
Și-n așternut eu mă cufund
Când stihuri de îngropăciune
Vin din prăpăstii fără fund.
Plânsori și gemăte și șoapte
De-a lungul apelor s-aștern,
Și-n pacea miezului de noapte
Par smulse dintr-un plâns etern.
Pesemne-acu-i grozava clipă
Când moartea s-a pornit la drum,
Și bate tainic din aripă
Deasupra mărilor acum.
Toți robii zăvorâți sub apă
Își simt stăpâna și tresar,
Ei sparg a valurilor groapă
Și plâng cu plânsul lor amar.
Împins de-o nepătrunsă lege
Se cere lutul în pământ:
Sărmane suflete pribege
Își cer o cruce și-un mormânt.

Ion M. Raşcu - De Profundis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prea repede-au crescut frunzele de castan,
Prea vertiginos rândunelele au venit spre noi.
Nu mai suntem de mult cei de-un an
Şi vrând-nevrând ne agăţăm de-al morţii convoi.
Am surâs – şi a trecut o clipă cât o eternitate,
Am scris un rând – şi vreme s-a prăbuşit peste foaia mirată.
Resemnaţi, ascultăm metronomul inimii cum bate.
Singurătatea haotică ne încercuieşte turburată.
Unde să ancorăm?
Doamne, întinde-ne crucea suferinţei tale,
S-o sărutăm şi să plângem pe trunchiul ei neprihănit.
Totul pluteşte în haos, în paragini, în vis,
Numai Tu eşti singurul sens al existenţei fatale.