Strigătură:
Găinușă cu țigară,
Rău de bani să nu vă pară.

Ia mai beți, mai hodiniți,
Că amuși, amuși plătiți,
Ia nu vă dați de sminteală
Până nu dați socoteală,
Ați jucat, ați chiuit
Și-amu-i vremea de plătit,
Ați băut, ați ospătat,
Socoteal-aveți de dat.

Strigătură:
De nu mai stați pe picioare
Ia mai beți un pic din oale.

De ai punga mititică
Nu te îmbăta de frică,
Lângă nevastă să stai
Că de dat tot ai să dai,
Nevasta de-i mânioasă
Scoate-o oleacă din casă
Și de vezi că-i supărată
S-o săruți după poiată.

Strigătură:
La halbar să nu cătați
Că de dat tot o să dați.

Vornicul amuși vă vine
Și v-a socoti el bine,
Vă închină păhărele
Să vă răcoriți cu ele,
Trei găluște de-ați mâncat
Tot atât-aveți de dat,
Chiar de v-ați scrântit piciorul
Tot vă vine perceptorul.

Strigătură:
Trei găluște de-ați mâncat
Tot atât-aveți de dat,
Chiar de v-ați scrântit piciorul
Tot vă vine perceptorul.

Mă lepăd
de bătrânul meu toiag.
Nu mă căinați,
mi-s brațele vânjoase.
La hamul luptei
încă pot să trag.
Durerea asta de n-ar fi,
din oase.

Mai-marelui mă-nfățișez,
fălos,
gata de cătănie,
păsămite.
Baba se vaită
fără folos:
i-e frig în straiele
necăptușite.

Oare mi-e scris
să n-o mai văd în veci?
Îmi e de ea,
că-i firavă și slabă.
Pe-ntortocheatele-mi
de-acum poteci
să nu răcesc
mă-nvață biata babă.

Cetatea-i întărită
La Ceangan,
păzit e vadul
râului în spume.
N-o să pățim
ca la Eceng mai an,
când fără rost
pieri atâta lume.

Ni-s date
întâlniri și despărțiri.
N-ai cum ghici
când le-a venit sorocul
Cu ochii-nchiși,
furat de amintiri,
oftez: nu m-a prea răsfățat
norocul.

Ard focuri mari
pe munții megieși;
o nouă oaste
stăpânirea strânge.
Cealaltă zace-n câmp
leș lângă leș
și văile
s-au înroșit de sânge.

S-a stins
în țară al bucuriei glas.
Mă cheamă datoria:
calea-i una.
Colibă dragă, dulce sat,
vă las
și teamă mi-i
că pentru totdeauna.