Versuri corectate și adnotate
Cu-amara îndârjire a dacilor bărboși,pe lespezile Romei târâți, roși de sarcasme,sub scuturi vechi, ca pleoape căzând pe ochii scoșiși sânge spart, superb stagnând sub cazne,așa te strig, cu gura strivită de potcoave,de numele tău arsă, în care-ntrezărescgenunchi de anemonă și carne de garoafe,culori care-n miresme suave putrezesc.Sălbăticii subtile, priviri fierbinți ca huma,în mine trec și-ntârzii … Citește mai mult
Am auzit vestea și aproape că nu mi-a venit să cred.Prea semăna cu inelul socotit pierdutce vine să întregească miraculos colanul.Prea lesnicios mi se părea că am despicat(acesta e chiar cuvântul potrivit) cenușa incertăîn miezul căreia pâlpâia lumina magic-revelatoarea unui adevăr mai vechi decât vechea noastră.Am auzit vestea și m-am socotitnorocosul contemporan al curgerii ei … Citește mai mult
Voi, spirite viteze a marilor Străbuni,Aflați că-n țara noastră noi mai suntem Români,Îl mai purtăm în inimi pe bravul DecebalȘi n-am cedat cu toții l-al cotropirii val!.Slăviți străbuni ai noștri din vremuri de lumini.Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.Și dârji ne ținem încă pe plaiul românescÎn legea cea străbună și-n dreptul strămoșesc.Inimă aprinsă … Citește mai mult
Strofa I:Agitați, tritați, indiviziiCu panică-n frați, baricadați în diviziiÎntr-o continuă luptă cruntă, pentru proviziiSe mănâncă de cur ca hemoroiziiTre’ să stai geană pe formatCă ăștia au ochiu’ formatÎntr-un sistem perforatCe se vrea performant..E de preferat să nu pui gaz pe foc ca viziru’Că riști să fii luat la ochi ca views-in-u’!Să fii nu-i o datorie, … Citește mai mult
Dacă dai de-o supărareȘi nu știi cum s-o aliniPune două, trei pahareȘi un ulcioraș cu vin. Refren:Vinișor de masă mare,Întărești cu veselie viața omului,Când îmbie în pahareVinul roșu, sângele pământului. Bine-i și frumos, măi oameni,Când mai e câte-un sorocSă te-aduni cu cin’ te-aseameniȘi să zici un „Hai noroc!”. Refren:Vinișor de masă mare,Întărești cu veselie viața … Citește mai mult
Nu stingeți macii roșiiDin holdele noastre de aur,Ni i-au lăsat străbuniiȘi-un mare meșter faur.Un înțelept își strigăDurerea lui adâncă,El pâinea vrea s-o frângăDar nimeni nu-l ascultă.I-ar sătura-nțeleptulPe toți, pe noi și pe străini,Cum a făcut de veacuriDar, ei vor să prindă rădăcini.Pământu-acesta darnicHrănit-a și pe Daci,Muncit a fost și spornicȘi veșnic plin de maci.
De la Dunăre la mareDin câmpie și CarpațiPopor strâns scăldat de soareSunt străbunii noștri frațiAu dat viața îmbelșugatăAcestui pământ bătrânDoar dorința inversunatăNe-au transmis-o din mormânt Joacă dacii în pădureÎn pădure lângă focJoacă dacii în pădureMândru cânt și mândru jocJoacă dacii în pădureÎn pădure lângă focJoacă dacii în pădureMândru cânt și mândru joc La auzul celor … Citește mai mult
Din toamnă, în primăvară..– Ce faci, Dacie, -ntre legi,ce faci, Dochio, -n Bucegi..?!?– Cerul îţi plivesc de negi:să-ţi rămână numai steledintre cele logostele..!.– Ce caţi, Dacie, în seară,din toamnă, în primăvară..?!?– M-au închis strămoşii-afară:să-ntorn jaru-n constelaţii –dup-ale lor ecuaţii..!.– De ce-i Dochiana, -n şură,ea, fecioară cu măsură,ce-aprinde bumbii-n răsură..?!?– Cată alb de mărţişor :să te-nzăpezească-n … Citește mai mult
Este obiceiul ochilor să nu uite.Lumina își încordase arcul până la obârșiile mirajului.C-o boțească frumusețe,drumul se strecura printre niște spoieli de păduri.Bărbați și femei cu părul aprins ca flacăracăutau învierile lui în văzduh.Zamolxe nu mai era nici el nicăieri.Tăiate: capul și mâna regelui dacplecaseră.Pietrele ne șoptesc vorbele pe caren-au avut timp ei să ni le … Citește mai mult
Eu, Ziraxis, mai mare peste anarți,Am luptat șase ani cu romanii. Aveam lângă noiMunții. Ei, Roma, legiunile de fier, berbecii,Catapultele, dar mai presus, neteamaDe moarte și o voință de a învinge, grozavă.Am luptat bine cu toții, dar ne-au bătut.M-au prins: am stat sclav, am fugit!Am colindat lumea, și m-am întors.Jumătate din neamul meu pierise,Alții se … Citește mai mult