dac – Versuri.pro

Dragonu AKA 47 feat Dj Grigo - Cei Care Înalță Flamuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa 1:
Yea Yea Yea Yea.
Noi înălțăm doar steaguri 3 culori,
Drapelul țării cu onor,
S-au adunat mulți trădători,
Au fețele de carnivori,
Pe cer e semn de ploaie, nori,
Rimele mele lovesc
Cu mesaj românesc;
La altitudine ca Everest
Un trădător de țară și de neam,
Ramane un dușman
Sunt ca un ceas elvețian
Am rime de marcă și man,
Rămân roman ca Mircea cel Bătrân
Pentru străbuni
Și pentru sfinții care încă fac minuni
Am fost nebun
Nimeni nu poate vreodată să facă,
Adevarul să tacă,
De parcă calea cea dreaptă
Ar fi o metaforă consacrată,
Cei care înalță flamuri
Ca Alexandru Lăpușneanul,
Matei Basarab stindard
Mihai Viteazu valah,
Cu sânge de dac care n-au trădat
Ca Ștefan Cantacuzino,
Sau Nicolae Mavrocordat
Yeee.. Sunt Dragoș Tudorache
Transmit unirea frate,
Dintre principate.

Strofa 2:
Din dacii liberi,
De la Sarmisegetusa
De la Decebal, Zamolxis
Deceneu si Burebista
Până, la traficul cu aur dacic
Din munții Orăștie
Patrimoniul se vinde și-i tragic
Imperiul roman,
În frunte cu Traian
Cuceresc Roșia Montană
Pentru minele cu aur
Steagul nostru are cap de lup
Și-o coadă de balaur
Și-yo sunt lunt da’pe
Instrumental pentru tezaur
Cu carpii, cu geții,
Cu costoboci din traci
Anti romanizare 271 taci
Retragerea aureliană,
Continuitate, dacă limba dacă
Se vorbea de unde man latinitate
Atâtea teorii prefabricate
Care lasă România,
Fără istorie și identitate
Am rime legate nepoate
Din baza de date și poate
Deschizi și tu ochii,
Asupra istoriei adevarate!

Ion Pachia-Tatomirescu - Zalmoxis al VII-lea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îți sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia-mi e sferă,
mi-e foton și-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,
mi-e soarele sur – îți sunt Dac-Pandur.

Soarelui din soc, de-andezit îi sunt scoc:
cerească supapă, Sarmis tot mi-adapă –
rege-i costoboc de sfânt poloboc,
balanță-i la Apă, nu-i romanic papă :
soare mi-i pe scoc, andezit mi-e-n soc..!

26 martie 1976 / 24 noiembrie 2013.

Civic Rebels - Sânge De Dac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să nu uiți niciodată, când te simți rătăcit,
Nu pe unde ai fost, ci de unde ai venit!
Ești stânca munților,
Piatra Carpaților,
Scăldat de râuri limpezi,
Sfințit de dacii liberi!
Ai sânge de dac!
Să crezi că tot ce-ai devenit
E rod din tot ce te-a clădit!
Ești din pământul holdelor,
Stropit de vinul dacilor,
Din Dunărea cea verde,
Hotarul Mării Negre.
Ai sânge de dac!
Vei pierde doar dacă renunți!
Oriunde ai fi, tu să nu uiți,
Să nu pleci capu-n rugă,
Nu ești nici hoț, nici slugă!
Să crezi în tine neîncetat
Și capul sus! Oare ai uitat?
Ai sânge de dac!

Sava Negrean Brudascu - Noi Suntem Români

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Se-nvârtim Hora Frăției
Pe pământul României.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem urmașii lui Traian.

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere,
Unde-s mulți puterea crește
Și dușmanul nu sporește.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem urmașii lui Traian.

Ardelean, copil de munte,
Ia, ridică-ți a ta frunte
Și ți-o-ndreaptă cu mândrie
Căci ești fiu de Românie.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem aici pe veci stăpâni.

Eu sunt frate cu munteanul
Și văr bun cu moldoveanul,
Trei români plini de putere
Căci românu-n veci nu piere.

Refren:
Noi suntem români,
Noi suntem aici pe veci stăpâni.

Subsemnatu feat Omu Gnom - La Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Subsemnatu:
E timpu’ să ne-ntoarcem la rădăcini
Să nu mai umblăm creanga prin vecini
Să spunem ce simțim,
Ce iubim cu-adevărat
Să nu uităm de unde venim
Ce misiuni avem de fapt
Ne cheamă străbunii, n-auzi natura?
Noi stăm pitiți în orașe, ne plătim factura
Asta-i miezu’, asta-i baza
Trebuie s-adunăm oastea
La Sarmizegetusa
S-apărăm gazda!
Zi, lie ciocârlie
Acum una, de bucurie
Că vin frățiorii acasă
Plecați în călătorie
Ca la Rovine, în câmpie
Îi lovim în temelie
Fără frică, unu’ rupe-o mie
Dacu-i frate cu pădurea, respectă legea pământului
Mută munți și ape, prin puterea gândului
În gene avem istorie-n stare latentă, super-putere
Am dat lupte grele
Cu forțe grele
Din lumi paralele!
Am stat pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Ne-am mutat la blocuri
Cu metrouri și tramvai…
Degeaba negi
Ce nu-nțelegi
Scrie și-n ADN ce hram purtăm din Bucegi
Regi, pe aici nu poți să treci!
Virtuos ca Enescu la arcuș,
Precum coloana lui Brâncuși
Spre infinit, tot mai sus,
Pozitiv ca plus
De la răsărit la apus
Pentru toată țara, pace și respect, am spus!.
Omu Gnom:
Eu lupt ca Gandhi, fără luptă, cu lupa pe informații
Hai tot fac și la alții
Suntem soldați, cu un regiment
Beton, ca de ciment
Mereu vigilenți
Așa că ai grijă să nu ți-o iei pe coajă!
Codru’ ne e frate, suntem fiare vechi neprețuite, dar cu o vrajă
Cumva confundați, trucați,
De științe aruncați
La fiere vechi, cu venin
Dezinformați de imn
Suspendați, cretini
Concentrați în timp
Denigrați de mici
De primate și emit senin
Deprimate, se mint…
Motoru’ Daciei merge cu iubire și pace
Înmatriculată ager
Cu tăblițele de la Tărtăria ignorate
Porcăria porcilor…
Lasă Wikipedia hoților!
Lasă media, c-aici persistă o frică de schimbare
Cu argumente hilare
Cu tente vulgare
Și fente morale
Ca rezultatele la medicamente-n așa-zise spitale…
Scoatem materiale
Cu stofe elementare
Aici, acum, da’ mai ai răbdare…
Din Subcarpați pan’ la orice petic de pământ
Viitoru’ sună bine, crede-mă pe cuvânt!.
Subsemnatu:
Asta-i țara sfântă, aici e armonie
Vor să ne-ngroape-n uitare și datorie
Interese de afară murdăresc tot graful dat
Conducători conduc din umbră cu șampanie și frac…
Drapelu’ pe steag se ridică tot mai sus
Ne luăm pământul ce odată ni s-a smuls
Avem frați de sânge, în lume alungați
Păcăliți de vraja c-o să ajungă poate bogați…
E un fals mit,
Menit să țină despărțit
De familie, de casă, și de locu’ potrivit
Ne-au ars istoria,
Ne-au îngropat gloria
La modu’ critic
În fiecare lider politic
Chiar dacă ne cumpără pământul, nu suntem morți
Ne ținem tari ca sfinxu’, chiar și iarna cărunți
Drumul pe care îl avem e să le dăm moarte
Că din bucata noastră, prea mulți își taie parte!

Mihai Eminescu - Rugăciunea Unui Dac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburele luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
O, cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi?
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,
Și-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.
Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un dușman mi se naște,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,
Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor..
Poate-oi uita durerea-mi și voi putea să mor.
Străin și făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Și-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuțe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!
Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

Cenaclul Flacara - Căciulile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa întâi.
Taică-meu în primărie
Avea dreptul ca să intre
Cu căciula în cap, obicei de pe moșie
De la moși și strămoți mei păstrat.

Refren.
Cu căciulile pă frunte
Stăm de veacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpat
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat.

Strofa a doua.
Port căciula pe-o ureche
Și acasă și la nuntă și la oi
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.

Refren.

Strofa a treia.
Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap,
Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țin în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.
Da bă vecine hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega
Asta e căciula mea, e a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din veac lăsat.

Strofa a patra.
Cine nu crede să se ducă, la columnă
Să se uite și-o vedea
Sabia încovoiată, arcul, scutul și căciula
Orice dac le-a avea.

Refren.

Strofa a cincea.
Mai copile ia să mă ghine
Ca să duci obiceiul, când or crește ai tăi copii,
O inimă vitează în tine
Sus pă frunte o căciulă ca un dar s-o ții.

Refren

Civic Rebels - Moartea Regelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascultă-mi al meu strigat,
Chiar de n-am căzut luptând
Plecat nu stau decât în fața ta, Zamolxis
La tine plec râzând.
Îndură-te de mine
De cele ce-am să-mi fac
Căci mor, dar nu de mâna lor
Stăpâne, sunt eu, regele dac.
Ce rost mai are un rege fără țară?
Cui să-i pese dacă mor?
Râd pentru că moartea nu-i amară
Când știu că nu voi fi al lor!
Tunet răsună
Se adună furtună
În negru se-nvolbură cerul
Se crapă
Regele ne pleacă.
Primește-mă în ceruri
Cu ai mei viteji mereu
Să bem stropi de vie scurși în glie
Vinul ce-or vărsa-n numele meu.
E ultima mea rugă
Voi fi al meu călău
Las trupul în pământul sfânt,
Iar sufletul, Zamolxis, e al tău!

Radu Gyr - Dacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În limpezimi, unde-mi zbura săgeata,
azi, steaua ta și-aprinde nestemata.
Pe plaiul veghei mele de oier urci tu,
acum, cu turmele în cer.
Pe unde plugul meu trecea cu sporul,
cânta lumina și zâmbea ogorul.
Azi, plugul tău pe urma mea se-mplântă
și zările zâmbesc și brazda cântă.
Ți-aștept în lut truditele ciolane
să le-nfrățesc cu mine sub tăpșane.
Și-n strânse împletiri de oseminte
vom ține-n brațe veacurile sfinte.

Grigore Vieru - Limba Noastră Cea Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei ființă
Și-a ei rodnică țărână
Ce-a născut în suferință
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi și magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.