cugetare – Versuri.pro

Omar Khayyam - Secretul Fericirii Doar Cupa Ne Învață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Secretul fericirii doar cupa ne învață. / Căci mintea clevetește și deseori dezarmă. / De ... →

Ion Caraion - Forme - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când se culeg roadele, pleacă păsările.
Când vin păsările, se zămislesc roadele.

Hora nu îmbătrânește niciodată.
La mijloc sunt munții și deasupra
deasuprelor e mijlocul munților
ca forma durerii spre forma gândirii.

Timpul ia asupra-și întrebările și cugetul.

Marin Sorescu - Ergo Sum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ergo sum.
Vorbind în somn, cică vorbesc prea tare
Și fac aluzii la-ntâmplări recente,
Subconștientul meu inconștient e
De-avansează bâlbâieli bizare?
Mi-au pus o gărgăriță pe o floare
Dintr-un tablou, cu tușe insurgente,
Nici nu știam tabloul ce atent e
Și compoziția de ce mă doare.
Pe vremuri, turcul nu-și închipuise
Că poate lua un bun tribut pe vise,
Ca birul pe ferestre și pe fum.
Și iată, noaptea mea, rodind narcise,
Mă vinde scump barbarilor din drum
Că și în somn tot cuget… ergo sum.

Cezar Bolliac - Cugetare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nous naissons, nous vivons, bergère,
Nous mourons sans savoir comment;
Chacun est parti du néant:
Ou va-t-il?.. Dieu le sait, ma chère.
Voltaire.
Prieteni! priviți zidul acela chinezesc,
Și templii, elefanții, colosuri egiptene,
Pagode suterane, pagode indiene,
Ce se mai luptă cu timpul ca neamul omenesc.
Și spuneți, unde-i omul ce-odată le-a zidit?
Priviți Memfis, Efesul, priviți Babilonia,
Cetățile gigantice din Indii și Asia,
Cui vreți a le ști vârsta din stilul ce-a pierit!.
Priviți! Sidonul, Tirul ce pe profeți au dat;
Gândiți-l a lor putere, pe lumea cunoscută; –
Cătați-le-ți ruina! A! este prefăcută
‘N acele elemente din care s-a creat!.
Oare unde e mulțimea ce-atuncea le mărea?
Și unde l-e comerțul? Unde le e oștirea?
Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea,
Știința, avuția ce-atunci le înflorea?.
Mirați-vă-ți acuma de cărămida lor!
Împleți-vă-ți muzeul de săpături, inscripții!
Cătați chei d-alfabeturi! Croiți-vă-ți descripții!
Râdeți d-a lor credință, de epopeea lor!.
Trei mii de ani vor trece și alți pitici turbați
Vor popula deșerturi acuma neumblate.
Ca mâine Paris, Londra pe pietrele surpate,
‘Și vor spune epopeea la altfel de-nvățați.
……………………..
……………………..
……………………..
……………………..
Ca mâine-n aste temple, palaturi și cetăți,
Locaș al veseliei, al pompei, al trufiei,
Săracul unde-ațintă p-ăl beat de bucurie
Și unde desfrânarea se-mbată-n nedreptăți,.
Castori or să s-adune; maimuțele, jucând,
Or să se strâmbe-n cioburi din lustrurile sparte;
Și bufnița, ciovlica, țipând p-un colț departe,
Vor trage prin palaturi haitic de lupi urlând.

Rumi - Dinspre Ființă Spre Neființă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Potrivnic cu potrivnic se luptă, se omoară,
Porunca ta îi smulge din Neființă iară.
O, dinspre Neființă să trec spre Ființă,
Atâtea caravane primesc îngăduință.
În somn, în orice noapte gândurile dispar
Și se cufundă-n Marea cea fără de hotar.
Dar cum dau zorii, aceste făpturi dumnezeiești
Își scot din Mare capul, ca tot atâția pești.
În toamnă, mii de frunze și crengi supuse sorții
Se-ndreaptă-nfrânte către adâncul mării Morții.
Iar corbi în straie negre, din tălpi și până-n creștet,
Ca-ndoliații, în crânguri, jelesc frunzișul veșted.
Și iarăși Neființei îi dă Cel Sfânt porunci
Să-napoieze cele-nghițite până-atunci.
Înapoiază, Moarte, ce-ai înghițit cu zel:
„Tulpine, ramuri, frunze, ierburi fel de fel!”.
*
Stropul de cugetare.
Cel strop de cugetare ce ni l-ai dat în dar,
Cufundă-ni-l în marea Ta fără hotar.
În sufletu-mi se află un strop de vrednicie.
Tu scapă-mi-l de patimi, de-a trupului meu glie.
Înainte de-a se pierde, sorbit de acest pământ,
Înainte ca să-l ducă al patimilor vânt.
Și chiar dacă l-ar duce, Tu poți într-o clipire
Să-l smulgi acelor patimi, să-i dărui izbăvire.
Căci stropul dus de vânturi sau înghițit de glie,
Când a scăpat vreodată de-a Ta puternicie?
Ajuns în neființă-acel strop e cugetare
În goană se va-ntoarce, auzind a Ta chemare.

Rappa - Cuget, Deci Nu Exist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa Întâi:
Mă îndoiesc de societatea ce-odată dată cu mir se miră,
Se face bișniță cu sănătatea, cine dă mai mult respiră.
Banii-s murdari când principiile sunt străine,
Mâine pătate cu sânge fac comerț cu destine!.
Mă îndoiesc de realitatea propagată de mass-media,
De rețelele de socializare, de rețetele de școlarizare,
De wikipedia, de ce scrie la carte,
Vreau zonă liberă de nelibertate!.
Când ești legal, ești legat, ilar și ilicit,
Nu-mi spune că sunt genial, că eu nu te-am jignit!.
Mă îndoiesc de puritatea sufletelor pocăiților,
Arătători din deget spre greșelile greșiților.
Fricoși de judecată, dau verdicte altora,
A judeca înseamnă a gândi, nu a condamna!.
Mă îndoiesc de calitatea artei preparate la foc automat,
Căci ea se coace la foc mic, timp îndelungat.
Muzele tac dacă le chemi la program,
Nu poți fi și poet și dealer de strofe la kilogram!.
-„Dar tu ce mare lucru ai realizat în viață de ne tot iei la rost? ”
– Nu mare lucru, am realizat că ești prost!.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!.
Strofa A Doua:
Mă îndoiesc de normalitatea promovată agresiv,
Exclusiv de majoritatea compusă din preamilsotivi.
Fățarnicii nativi majoritari au scopul
De a tăia și spânzura tot ce nu-i mediocru.
Mă îndoiesc de integritatea gulerelor albe,
Slabe șanse să le punem cu botul pe labe,
Tabere de infractori ne vând de pe tarabele
Politichiei ca negustori cinstiți,
Stăm neclintiți, ca Sfinxul și Babele!.
Am numărat cadavrele, văd cine le calcă,
Tu… de ce lași capul aplecat, nu ți se apleacă?.
Mă îndoiesc de onestitatea filantropilor miliardari
Ce cumpără publicitatea cu caritatea,
Extrag anual zeci de miliarde de dolari din țări sărace, legal!
Donează un milion și e pace, lumea tace.
Mă îndoiesc utilitatea clișeelor pronunțate
Scrise sau recomandate de autori de citate de genul:
„E lumină când e ziuă, dar e întuneric când e noapte,
Depinde doar de tine, alege raiul, nu infernul. ”.
Dragi epigoni, sunteți erori, nu eroi,
Să nu mai mazgăliți degeaba foi depinde doar de voi.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!

Georg Trakl - În Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La adevăr să cugetăm –
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată, tu, ascetă!
Analiza literară a traducătorului.
Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul „Capitularea nopții” în revista „Brenner”. Chiar dacă singura imagine supraviețuitoare este „asceta” asociată cu răcoarea: (V. 5-6) „Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranță o clasificare diferită, și anume aforismul. Un aforism cu afirmații destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiți cu „entuziasm”, îmbogățire spirituală care îi însoțește la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul „În sfârșit entuziasm/Până la moarte”, un conținut religios care așază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. „Până la moarte” este, în plus și un vers ambiguu citit ca – „în sfârșit entuziasm” – restricție, în măsura în care se amintește că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuși, s-ar putea numi și contrariul, și anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că „entuziasmul” se va împlini în tranziția către o formă de existență post-existențială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea „asceta” și sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, și anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziție, totuși, „noaptea de iarnă” este chiar „asceta pură”. „Răcoarea” la Trakl are adesea o conotație pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă și existența monahală se suprapun în imaginea unei existențe împlinite.
Ca poezie, textul câștigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conținutului aforistic.
Christian W. Schenk

Omu Gnom - Cugetare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Intru exact pe gustu’ situației
F*t variabilele, până le sar papilele din ecuație!
Sunt ciudat, de ceva timp mă gândesc
Dacă sunt un nebun izolat, sau citesc prezentul în globul pământesc…
Cred că adevăru-i mereu la mijloc, ca la sandwich
Și viața te mai urcă la revizie, ca la service…
Ce era mâine pentru ieri, nu e neapărat azi
Dar un lucru e constant: poliția te va arde pentru ce arzi!
Centrul de azi era periferia mai demult
Un doctor pensionat ar spune că din ’77 tot tremuri
Căutând liberul arbitru ca un fotbalist, tot ce știi
E că lumea-i c***a, și-i plin de bancuri cu pești, și…
Am leacuri băbești
Nu pentru fleacuri trupești
Ci pentru minte și spirit al cărui subordonat tu nu ești!
Orice rap pe track
E momentu’ zero… punct!
Și de-atunci observ că orice cap pătrat
Se dă rotund….

Rămân cu gândurile aromate ca toamna
În toate directive, da’ și-n alte direcții ca-n Timișoara…
Omu’ era timid și ara de zor tot ogoru’
Pân-a dat de civilizație, și l-a prostit televizoru’!
A obosit de lene bizonu’ uitându-se după leoaice
Pân-a uitat de el și nu știe cuvinte arhaice…
Bagă ce dată priza… în venă
Cu criză-n temă
Contemplând pământu’ cu tâmpla pe o crizantemă….
Știu destule lecții,
Am colecții
O perioadă am tras mai multe linii decât arhitecții…
Da’ m-am trezit somnoros, ce-i drept, și plin de stângăcie
Da’ mi-am făcut independent drumu’ meu în această corporatocrație!
Am tot în radiografie
Și vreau să fac bine
Altfel tot ce mănânc înapoi pe esofag vine…
Fără c***turi,
Fără sfaturi
Ce-n timp se dizolvă
Suntem români, stai liniștit, toate se rezolvă!

Firdousi - A Douăsprezecea Predoslovie a Lui Firdousi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înțeleptule, acesta-i locul de-a grăi molcom
despre cât prețuiește-nțelepciunea la un om.
Deci vorbește și arată ceea ce-i în mintea ta,
dă-i merindă în ureche celui ce te-o asculta.
Ea, priceperea, e darul, dintre daruri mari, cerești,
cel mai bun, și-i faptă bună-n laude s-o preamărești.
Ea, priceperea, în viață-i călăuza tuturor,
inima îmbucurându-ți, ea îți sare-ntr-ajutor
și în lumea pământeană și în lumea de apoi.
Judecata ți-i izvorul care-aduce în șuvoi:
bucurie și mâhnire, folosință și ponos.
Dar dacă făclia-și stinge, omul cel mai luminos
nu-și mai află mulțumire. Astfel zice-un om deștept,
plin de însușiri, cuvinte ce-l hrănesc pe înțelept:
„Omul care nu ascultă-al judecății sale glas,
singur s-o sminti pe sine, sângerind la orice pas;
înțeleptul îi va spune că-i nebun și de nimic,
și ai săi o să-l socată printre ei: un venetic”.
Prin pricepere tu prețui și ai merite de soi
și în lumea pământeană și în viața de apoi,
și acel a cărui minte sfărâmată zace zob,
cade-n mrejele robiei și ajunge un neghiob.
Judecata este ochiul duhului, și de socoti,
trebuie să vezi că, fără acest ochi, tu n-o să poți
nici o clipă să ocârmui lumea de pe-acest pământ!
Tu pricepe că din câte zămislite-s de cuvânt,
ea, lumina cugetării, plămădită-i cea dintâi.
Peste suflet ea e paznic treaz veghind la căpătâi;
ei îi datorezi de-apururi mulțumiri’, și mulțumiri
adu-i prin grăirea-ți dulce, prin aprinsele-ți priviri.
Doar prin ea îți vin atâtea bune dar Și rele-ți vin.
Sufletul și chibzuința cin’ le-o lăuda deplin?
De-aș putea eu, oare, fi-voi înțeles? Cum nimeni nu-i
gândului să-i deie haină potrivită, să ne spui,
omule-nțelept, cum lumea s-a făcut dintru-nceput.
Ești făptură dintru-Acela care lumea au făcut,
știi și cele-atotștiute și ce-n taină s-a ținut.
Ia-ți de-apururi chibzuința călăuză-n drumul tău,
ea te-o sprijini departe să te ții de ce e rău;
cată-ți calea după vorba celor care multe știu;
mergi prin lume, le grăiește tuturor; cuvântul viu
bine când îl vei pricepe de la toți cei înțelepți,
fără de răgaz învață! Când putea-vei să-ți îndrepți
ochii-n ramuri din copacul vorbei care dă lumini,
vei simți că-atotștiința nu-i pătrunde-n rădăcini.
Cronica Șahilor

Federico Garcia Lorca - Cu Fruntea-n Pământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu fruntea-n pământ, cu gândul în înalt
mergeam, mergeam
și pe-a timpului cale,
căutând o dorință viața mea se avânta.
Lângă un drum cenușiu
văzui o livadă în floare
și-un trandafir
plin de lumină, plin de viață
și de durere.
Femeie, floare ce se deschide-n grădină:
trandafirii-s ca trupul tău feciorelnic,
cu mireasma-i inefabilă, fină,
și-a sa nostalgie pentru tot ce e trist.