cuget – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Cântecul de Amurg al Artistului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, fie ca al vieții duh
În cuget să-mi vuiască
Și-o plăsmuire grea de suc
Din mâna mea țâșnească.
Eu tremur doar și bâigui doar,
Ci nu renunț și stărui.
Te simt, natură, te văd clar,
Mi-e dat să te dezvălui.
Când mă gândesc cum an de an
Gândirea-i mai bogată
Și unde-a fost doar bărăgan,
Izvoare se desfată.
Mi-e dor, natură, să te simt
Statornică, duioasă!
Din mii de guri să-mi joci țâșnind
Fântână bucuroasă.
În forța cugetului tu
Vei pune voioșie
Și strâmta-mi viață, de acu,
Vei face-o veșnicie.

Johann Wolfgang Von Goethe - Parabază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cugetul, în bucurie,
Năzuit-a, cu ardoare,
Să descopere, să știe
Ce-i natura, creatoare.
Veșnic una-n fiecare
Ea se-arată înmiit;
Mare-i mic și mic e mare,
Totu-n felul său croit.
Pururi alta, și tenace,
Și departe, și-mbinat,
Plăsmuiește și reface –
Spre uimire sunt chemat!

Trei Spe - Fisuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi place cel mai mult să stau degeaba sau să stau deoparte
Da’ n-am de ce să mă opresc în a crede-n fapte-nalte
Am personalități multiple și distante, cumplite și riscante
Dacă nu era rapu’ eram la spitalu’ 9 frate
Bag bitu-n căști, îmi pun versurile deoparte
Și uite cum răsun lin și dulce când vocea mea cade
Vreau să fac baie-n cascade, cască gura ești gură cască
În caz că n-ai o cască, nu plânge, ia-o p-a noastră
Vreau să plec d-acasă, dar s-o văd mândră pe mama
A muncit destul, e rândul meu să-mi ascut lama
Să tai în carne vie, splendoarea de versuri
În loc să bag cola-n burtă și să plescăi snacks-uri
Viața e doar un joc, dar cu cât joci mai prost
Cu atât înveți mai mult și-n final mori un geniu boss.
refX2
Am rana-n suflet da’ cuget când rima curge fulger
Se duce și fuge poate nu-i ce, cred eu da’ e dulce
Sufletul mi-l smulge da’ am aripi de înger
Dacă m-acopăr cu pământ e pentru că-l diger.
Dacă ai e bine să dai și altora o viață ai
Da’ia zic că-i bine să le faci cu mâna din tramvai
Bucuriile vin când ninge, suferința când plouă
Ești fericit doar de Crăciun și de Paște când spargi ouă
Io am fisuri peste nouă, nu sper la o viață nouă
Dar sper s-am un creier liniștit fără ecou mă
Nu-s mișto ă? E lasă c-o să-ncerc din răsputeri
Să urc pe scenă, exact atunci când nu speri
C-o să mă poți vedea vreodată, în vrun oraș după hartă
Dacă nu acum altădată, în altă dată, las-o moartă
Și mai dă-te-n p*** mea, ce dacă conduci Ferrari?!
La tine nu trag p******, trag doar poponarii.
refX2
Am rana-n suflet da’ cuget când rima curge fulger
Se duce și fuge poate nu-i ce, cred eu da’ e dulce
Sufletul mi-l smulge da’ am aripi de înger
Dacă m-acopăr cu pământ e pentru că-l diger

Rabindranath Tagore - Acolo Unde Cugetul…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă
Și unde fruntea se înalță în tărie;
Acolo, unde liber ești de a cunoaște
Acolo, unde lumea n-a fost parcelată
Între înguști pereți domestici
Acolo, unde cuvintele au izvorât
Din adâncimea adevărului adevărat
Acolo, unde truda fără oboseală
Întinde brațe spre desăvârșire
Acolo, unde limpedele râu al rațiunii
Nu-și pierde firul prin deșertul singuratic
Al obiceiurilor moarte
Acolo, unde spiritul călăuzit de tine
Se-avântă-n largul meu lărgindu-se
Prin fapta și gândire
În acest rai al Libertății, Tată,
Fă-mi patria să se trezească!

Rappa - Cuget, Deci Nu Exist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa Întâi:
Mă îndoiesc de societatea ce-odată dată cu mir se miră,
Se face bișniță cu sănătatea, cine dă mai mult respiră.
Banii-s murdari când principiile sunt străine,
Mâine pătate cu sânge fac comerț cu destine!.
Mă îndoiesc de realitatea propagată de mass-media,
De rețelele de socializare, de rețetele de școlarizare,
De wikipedia, de ce scrie la carte,
Vreau zonă liberă de nelibertate!.
Când ești legal, ești legat, ilar și ilicit,
Nu-mi spune că sunt genial, că eu nu te-am jignit!.
Mă îndoiesc de puritatea sufletelor pocăiților,
Arătători din deget spre greșelile greșiților.
Fricoși de judecată, dau verdicte altora,
A judeca înseamnă a gândi, nu a condamna!.
Mă îndoiesc de calitatea artei preparate la foc automat,
Căci ea se coace la foc mic, timp îndelungat.
Muzele tac dacă le chemi la program,
Nu poți fi și poet și dealer de strofe la kilogram!.
-„Dar tu ce mare lucru ai realizat în viață de ne tot iei la rost? ”
– Nu mare lucru, am realizat că ești prost!.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!.
Strofa A Doua:
Mă îndoiesc de normalitatea promovată agresiv,
Exclusiv de majoritatea compusă din preamilsotivi.
Fățarnicii nativi majoritari au scopul
De a tăia și spânzura tot ce nu-i mediocru.
Mă îndoiesc de integritatea gulerelor albe,
Slabe șanse să le punem cu botul pe labe,
Tabere de infractori ne vând de pe tarabele
Politichiei ca negustori cinstiți,
Stăm neclintiți, ca Sfinxul și Babele!.
Am numărat cadavrele, văd cine le calcă,
Tu… de ce lași capul aplecat, nu ți se apleacă?.
Mă îndoiesc de onestitatea filantropilor miliardari
Ce cumpără publicitatea cu caritatea,
Extrag anual zeci de miliarde de dolari din țări sărace, legal!
Donează un milion și e pace, lumea tace.
Mă îndoiesc utilitatea clișeelor pronunțate
Scrise sau recomandate de autori de citate de genul:
„E lumină când e ziuă, dar e întuneric când e noapte,
Depinde doar de tine, alege raiul, nu infernul. ”.
Dragi epigoni, sunteți erori, nu eroi,
Să nu mai mazgăliți degeaba foi depinde doar de voi.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!

Omar Khayyam - De Știința-ntotdeauna Cugetul Meu Însetat E

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De știință-ntotdeauna cugetul meu însetat e. / Dintre taine-și ridicară vălurile-aproape toate. / Șaptezeci și ... →

Friedrich Nietzsche - Disperat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cugetul mi-l țin în jug
Arătări hilare!
Fug, dar încotro să fug?
Să m-arunc în mare?
Împroșcând stau guri, și gem
Doar gâtlejuri goale,
Zid, podea – scuipați; blestem
Sufletelor – bale!
Rău și simplu, mai curând
Mă atrag pe mine:
Cu-adulteri și hoți de rând
Aș trăi mai bine!
Idolii-s blestem amar!
De virtuți, nu-s faur!
Nici sfințenia măcar
Nu-i gură de aur.

Kafu feat Nadya - Cu Sufletul În Pământ, Cu Trupul În Speranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I want to see the sun!…
Trăim pentru a știi, ce va fi cu omenirea.
Întreabă-te câți se întreabă oare care ne este menirea?
Toți știm că-i cel mai mare balans în viață,
Vrei să-ți deschizi ochii din nou privind doar în ceață,
Importanță nu mai primești de-acum că:
Lumea e prea perfidă, viața e ca o toridă.
Lumina e aproape, dar razele sunt mult prea departe.
A noastră carte, va fi întoarsă o dată cu..
Distrugerea omenirii și apariția lui Necuratu’
Ne va mai rămâne doar să privim în întuneric,
Să profităm de sărutul morții cel efemer
Lăsând capul în pământ ne redescoperim sufletul
Cugetul libertății ce va trece ca vântul.

Ref:
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Gândind că e o viață fără importanță
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Moartea și viața se văd în balanță.

Privind negru în lumină vad cum totul se termină
Privind moartea față’n față
Ignoranța vieții și ca o felină
Sufletul simte vina,
Speranța descrește încetișor
Privind din întuneric bestia,
Văzând în față doar suflete pline de dor
Dorind să mai dea o șansă
Celor care privesc exact ca ele
Și sunt puși la încercare
Realizând defapt că întregul este doar o pantă.
Oare când conștientizează că e cea mai importantă
Zala din viața lor și totul va curge în sus?
Având un sens invers vor trăi nespus
Demult totul se rezuma la o singură secundă
Să pătrundă’n lumea lor lumina care se scufundă
A doua zala foarte concisă e doar o mână
Suficientă să-ți dai seama că viața este o furtună..

Ref:
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Gândind că e o viață fără importanță
Cu sufletu’n pământ și trupul în speranță
Moartea și viața se văd în balanță. (x2)

Ion Pillat - Scutul Minervei I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Ajuns acum pe culmea vieții, înainte
De a descrește-n umbra ținutului tăcut,
Zeiță înarmată cu lancie și scut,
Stăpân deplin pe cuget, înalț o rugăminte.
De ani destui Diana cu raza ei mă minte
Și, falsă ca și valul din care s-a născut,
Cithereenei pradă destui ani am zăcut
Plătindu-i vamă chinul și lacrima fierbinte.
Cu mai păzită grijă îmi voi păstra odorul.
Spun crinului și rozei un veșnic bun-rămas:
Măslinul și un dafin să-mi străjuie ogorul.
Nu-ți dau, de patimi arsă, o inimă pustie,
Dar gânditorul suflet ce singur mi-a rămas,
Tu încunună-l, dreapto, cu verde poezie.

Nichita Stănescu - Marină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Marină.
Înfășurat într-un val,
Strângând în brațe un pește,
Simt malul cu iarbă natal,
Cum mă izbește.
Înfășurat într-un corp,
Strângând în sine un cuget,
Mi-e strigătul orb
Lovit de un muget.
Înfășurat într-un semn,
Cu gura pe-o cifră,
Te-aud cum mă chemi,
Dulce hidră.