Stefan Baciu – Vulpea

În mușchiul gros o vulpe a pășit cu botul ud.De după pomi o flintă-o sărută cu alice.A șovăit, s-a răsucit spre voci ce nu se-aud,Picioarele căzură cum cad lovitele popice.A pus-o vânătoru-n sac, muiată-n sângeȘi-ntr-una-și fluiera în câmp cățeii.Încremenitul ochi se tot căsca: părea că plânge,El darul îl ducea-n orașul grav, femeii.E în odaie iz … Citește mai mult

Michelangelo – 112

Ce adăpost mai sigur îmi rămânedecât să plâng și să mă rog mult foarte?!Și totuși eu nu-mi aflu ușurare.Iubirea și cruzimea sunt stăpâne:cu milă una, cealaltă cu moarte:să-mi dea viață și să mă omoare.Astfel, sufletul caregândind la moarte-n bucurii se-ncarcăde multe ori încearcăsă urce-acolo unde o să fiedar frumusețe fără de trufie;dar chipului ce mieviață … Citește mai mult

Omul Cu Sobolani – Pandora

Demult demult, aproape ieriAm vrut să-ascund falsele puteriDar n-am găsit un loc feritAm dat doar de-o cutie de chibrit.Cu grijă le-am ascunsN-aveai cum să le ajungiLa falsele puteri de azi și de ieri. Refren:Aroganța, cruzimea, suferința și durereaVanitatea, vanitatea, lăcomia și puterea,Gelozia, pofta, teama și tristețea.N-o deschide!Cruzimea, aroganța, suferința și durerea, vanitatea, vanitatea.Lăcomia și puterea, … Citește mai mult

Seamus Heaney – Primele Epurări

Aveam șase ani când am văzut cum se-neacă puii de pisică.Dan Taggart i-a aruncat, „căcăcioșii ăștia mici”,într-o găleată; un sunet metalic abia auzit,lăbuțe mai agitate. Dar micul lor vacarms-a scufundat imediat. I-a agățat de cioculpompei, și-a dat drumul la apă.„Păi nu le e mai bine-acu?” a spus Dan.Ca niște mănuși ude săltau și străluceau până … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Cohortele Romane

Dărâmarea pădurii peste șira spinăriiși ruperea în două a căilor, prin răsturnare detrunchiuri tăiate de copac,precum și zdrobirea tâmplelor prin cădere de bolovaniși, de asemeni, arderea cu fum a pielii de pe față,de pe mâini și de pe picioare,până jos la sanda. Prin atingerea cu smoală fiartă și azvârlitădin oluri pe la trecători. În fața … Citește mai mult

Nichita Danilov – Măreția Imperiilor

Vechii eleni care înfruntausoarele dogoritor și vânturile măriiîși legau de frânghiitrupurile lor înnegrite de catarg,ca sufletul lor să nu cadăpradă cântecului sirenelor.Marinarii și conchistadorii lui Fernando Cortesajungând pe țărmul Lumii Noiși-au dat foc la corăbiica să nu se poată întoarce acasă,și astfel au cucerit imperiul lui Montezuma,lăsând în urma lor piramide de trupuri fumegânde;mai mari … Citește mai mult