crestinism – Versuri.pro

Simion Felix Martian - Toamna Refugiaților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nicicând n-au plâns atâtea frunze triste
Sub cerul unui singur anotimp,
Nicicând scenarii sumbre, alarmiste,
N-au dat atâtea drame-n contratimp.
Au explodat și Sirii și Irakuri
În sutele de mii de umbre vii,
În viețile pitite în rucsacuri,
În filele fierbinți de tragedii.
S-au ghemuit supuse frontiere
În calea uriașului puhoi,
Și două lumi privindu-se-n tăcere
Stau încă rezemate-n „voi” și „noi”.
Confuzia e mare, este ceață,
Și, licărind în beznă, ne-ntrebăm:
Să îi primim cum dragostea ne-nvață
Sau creștinismul să ni-l apărăm?
E mult prea mare semnul de-ntrebare
Și întunericul mult prea vârtos:
Este pericol de islamizare,
Sau șansa de-a-L primi ei pe Christos?
Dă-ne lumina Ta din ceruri, Doamne,
Asupra vieții-acestor desțărați,
Care-au încins cuptoru-acestei toamne:
Ne sunt dușmani sau, totuși, suntem frați?
Noi știm că loc e pentru toți în lume
Și am putea conviețui cu ei,
Dar am dori ca sfântului Tău Nume
Să I se-aducă slavă și-n moschei.

Simion Felix Martian - Bilanț Spiritual

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A mai trecut un an și altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lățime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Și se măsoară în realizări.
La pragul dintre ani, cei prinși de glie
Își fac bilanțul strict material,
Dar cei ce-și strâng comori în veșnicie
Și se silesc pentru Împărăție,
Recurg la un bilanț spiritual.
Nu-i importantă noua ta mașină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit și cât ai mângâiat.
Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât ușa ta
A fost deschisă celui care bate
Și, dând dovadă de-ospitalitate,
Ți-ai mai adăugat în cer ceva.
Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Și n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazul în care
Din acest rod n-ai încetat a da.
Și pentru că-i bilanț, adu-ți aminte
De juruințele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Și, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.
A mai trecut un an și altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideți să ne silim a face bine
Și clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanțul pozitiv.

Cumicu feat Bufu - O Minciună Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cumicu
Sunt jurat în tribunal pe Biblie că n-o să mint, ma
Popa-i beat la mă-ta-n casă cu pretext că o colindă
E al 3-lea vers, deja văd strâmbe moace miloage
Asa sfat a dat Dumnezeu, îmi dă de 19 ani încoace
Nu întoarce și celălalt obraz, e prima mea lege
Poa’ să plângă mă-ta sau poate să plângă masa, alege
Se-adună chetă în spate la altar
Banul e ochiul lui deci popa are pleoape-n buzunar
N-am rugăciuni spuse înainte de somn
Când ultimul pe care mă bazez e al’ de sus, Domn
N-am stimă pentru patriarhii popii mai mari
Căci au fost oameni uciși de mâini care strângeau rozarii
Te rogi în fiecare seară în speranța de mai bine
În aceleași seri altul se roagă să dea necazul pe tine
Să alegi între rău sau bine ai nevoie de-un model
Să faci doar ce zice popa, să nu faci ce face el
Manipulatori de mase, un fapt real realizat
Vaticanul e cel mai puternic stat, constat
Adevarata apocalipsă va veni-n momentul în care
Vom constata că creștinismul e-o minciună mare.

Refren X2
Tatăl nostru sfânt care ești în ceruri
Da-ne puterea să trecem peste ploi, focuri și geruri
Nu ne judeca pentru ale noastre fapte
Și nu ne ispiti, nu toți pot să se rabde.

Bufu
De la creștinism, budism, hinduism și agonism
Privesc religiile cu aceeași ironie și cinism
Susțin ce cred, nu ce vor ei să se vadă
Vorbele mele zguduie de la ciocan la nicovală
În creierele voastre luminile se sting
Nu e vorba de credință ci mai nou de marketing
Pachete de vacanțe după ce mori cu steluțe
La subsol ca magnați să pună mâna pe petrol
Hoții te caută-n blugi, nu știi pe unde să fugi
Crestinii văd, nu fac nimic și se-ncurcă-n blugi
Credem în aceeași entitate doar că forma diferă
Și-l respect pe cel ce speră și-n condiție mizeră
N-aștept să urc în împărăție, nici să cad în eter
Totul pare-un mister, omul după moarte-i liber
Dacă viața este-un test, atunci îmi fac fițuica
Încerc să am suflet de fier și principii de stâncă
Nu vorbesc despre falsuri sau adevăratul crez
Întrebarea-i foarte simplă: eu cu cine votez?
Privez de gen martirizat, sarcasmul mă adapă
Are găuri în picioare, nu mai umblă pe apă.

Refren X2
Tatăl nostru sfânt care ești în ceruri
Da-ne puterea să trecem peste ploi, focuri și geruri
Nu ne judeca pentru ale noastre fapte
Și nu ne ispiti, nu toți pot să se rabde.

Johann Wolfgang Von Goethe - Faimoși Se Știu Nemții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Faimoși se știu nemții printr-atât:
Că creștinismul l-au urât,
Până când Carol, cu spada sus,
Pe nobilii saxoni nu i-a supus.
Dar mult încă s-au războit,
Până când Papii i-au silit
Grumazul să și-l pună-n jugul greu.
Dar ei cârtiră și sub jug, mereu.
Doar moțăiau, căci erau treji și gata
Când Luther Biblia germanizat-a.
Sân Pavel, ca un călăreț vârtos,
Fu pentru cavaleri mai mângâios.
Mijind în suflet dor de libertate,
Toți protestam, pătrunși de demnitate.

Jorge Luis Borges - Hristos Pe Cruce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hristos pe cruce. Tălpile-i ating
pământul. Crucile-s la fel de nalte.
Nu-i la mijloc Hristos. Al treilea este.
Barba lui neagră-atârnă peste piept.
Iar chipul nu-i acela din icoane.
Chip aspru de evreu. Nu i-l zăresc,
dar îl voi căuta cât mi-o fi dat
să rătăcesc pe-acest pământ. Bărbatul
pe cruce pironit își rabdă chinul.
Îi sângerează fruntea cu spini încununată.
Batjocura mulțimii nu-l atinge.
Nu pătimește pentru prima oară.
E pătimirea lui? E-a tuturora?
Totuna e. Hristos suit pe cruce.
Îi fuge gândul la împărăția
care-l așteaptă-n cer, la o femeie
ce nu a fost a lui. Nu bănuiește
teologia, nici treimea sfântă,
pe gnostici, catedralele, jungherul
lui Occam, slujba, purpura și mitra,
cum Guthrum creștinat a fost cu spada,
și Inchiziția, și-atâția mucenici,
Ioana d’Arc, cumplitele Cruciade,
și Vaticanul binecuvântând
oștiri. El știe că nu-i zeu, ci om
ce moare-odată cu lumina zilei.
Îl dor piroanele înfipte-n trup.
Nu e roman. Nu-i grec. Pe cruce geme.
Metafore și pilde ne-a lăsat
și-o lege a iertării care poate
să șteargă tot trecutul (cum ne spune
un irlandez ajuns la închisoare).
Se-ntunecă. Sfârșitu-și dă. Și duhul.
Sărmanu-i trup e năpădit de muște.
Mă-ntreb la ce bun oare-a pătimit
bărbatu-acela, dacă mie-acum
mi-e dat să pătimesc pe-același drum.

Rodica Elena Lupu - Onoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Această cămașă de oțel
este sinteza eticii
și a luptei creștinilor
care au plătit
cu milioane de mucenici
credința lor
și dragostea nețărmurită
față de Creator.
Este exemplul mlaștinei
și deznădejdii
pe care blândul Iisus
le-a lăsat testament,
prin acceptarea Crucii pe Golgota.

Foc Incrucisat (Ovidiu Gociu, Endre Nagy) - Țara Creștină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Ți-ai pus tu întrebarea
Dacă ești creștin cu-adevărat
Ești scris în cartea vieții sau vei merge-n iad
Sau vei merge în iad.

STROFA 1:
România e pe locul 2 în Europa
La consumul de alcool pe cap de locuitor
Deși românii spun că sunt creștini
Foarte mulți dintre ei sunt doar niște bețivi
Se-mbată copios, vorbesc mereu porcos
Atunci când se enervează îl înjură pe Hristos
Botezat ai fost când erai mic
Dar asta nu înseamnă că tu ești un creștin
Creștinismul ar trebui să fie sfânt
Pe gură să nu-ți iasă nici un cuvânt urât
Modul cum vorbești arată cum zâmbești
Stilul tău de viață spune unde ai să mergi după moarte
Tata meu se-mbăta, fuma și-njura
Făcea scandal în casă cu mama mea, se certa
Mergea la biserică dar asta nu-l schimba
Religia vreau să știi că nu te poate ajuta
Tigara l-a ucis, de cancer a murit
Pe patul morții sale a fost mântuit
Când el s-a rugat: Doamne, vino în viața mea
Vreau de acum să fiu creștin cu-adevărat.

STROFA 2:
Nu te ascunde după deget, scoate capul din pământ
Religia niciodată nu te poate face sfânt
Îți spun pe față ce D-zeu ne-nvață
Nu trăiești curat, te așteaptă iadul pe viață
Căci D-zeu s-a săturat de toată fățărnicia
De care e bolnavă acum toată România
Nu mai spune tu că ești creștin ortodox
Dacă furi, dai în cap sau ești un mare mincinos
Hoții și ei se roagă la D-zeu, nu să îi ierte dar să mai fure pe troleu
Copii sunt avortați, la gunoi aruncați
Tinerii pe stradă poți să vezi că sunt drogați
Pușcăriile sunt pline, oamenii îți vorbesc frumos
Unde-i creștinismul cu care se laudă toți?
Dar dacă ești creștin, ridică mâna sus
Tot respectul pentru tine dacă-L cunoști pe Isus.

STROFA 3:
În România avem multe festivaluri
E berarul ce-ți unge gâtul și-ți îneci amarul
Pentru ce și de ce trăiești în păcat
Când ai putea să fii cu noi și să trăiești curat
Dar lumea a uitat ce-nseamnă să trăiești și să fii un creștin adevărat
Nu sucit, nu îngâmfat
Nu trăi ca un creștin în frigider băgat
La biserică te-ai dus să atingi și tu un os
Dar nimic nu s-a schimbat, ești la fel de păcătos
Crezi că moaștele sunt sfinte și vei fi mai norocos
Nu poți merge-n cer dacă nu-L ai pe Hristos
Tradiția română vreți s-o respectați cu toții
Lumânări aprinse pentru vii și morți
Multe fapte bune, investiții fără rost
Ce nu te vor apropia de Isus Hristos.

Konstantinos Kavafis - Iulian în Nicomedia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lucruri nepoliticoase și periculoase:
Laudă pentru idealurile grecești,
Magie supranaturală, vizite la temple păgâne.
Entuziasm pentru vechii zei.
Discuții frecvente cu Chrysanthios.
Speculația cu Maximus, filozoful profund.
Și uite ce s-a întâmplat. Gallos este extrem de îngrijorat.
Konstantios a devenit suspicios.
Consilierii lui Iulian nu erau deloc prudenți.
Problema, spune Mardonios, a mers prea departe,
vorbirea pe care a trezit-o trebuie să fie oprită la orice preț.
Deci, Iulian merge la biserica din Nicomedia,
un lector din nou, și acolo
cu reverență profundă citește cu voce tare
pasaje din Sfintele Scripturi,
și toată lumea se minunează la pietatea sa creștină.

Ion Izvor - O Floare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O floare
de Ion Izvor

Astă seară mă uimești,
dragul de-l mărturisești,
nevoie e doar de săpun…
Îl propun acum și spun.

Să spălăm cu el un vas,
e fragil, dar a rămas…
Să-l spălăm, să-l curățim,
inimile nu le rănim!

Iar în prag de sărbătoare,
primește de la mine-o floare,
floricica asta-i Hristos,
Cel Născut drept și frumos!

Ion Caraion - Vase de Jertfă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În icoanele de sticlă din țara mea
– zgâriat fără vârstă –
ești uneori foarte bătrân, foarte straniu,
mă înfricoșează statuia ta osuară
și, plângând, nici copiii pe uliți
nu se apropie.
Spun cei vechi, în amurguri,
că ai ceva de om ascuns, care știe că e puternic,
de călător însingurat.
Totuși, primăvara, în ropotul ploilor,
pari de nerecunoscut…
Atunci –.
te iau femeile-n basmale și ajunse acasă,
închid ușile; plâng;
vorbesc cu vitele în grajduri
ca la a doua cină de taină.
Ele te iubesc fără să știe bărbații lor.
Cu laptele din țâțe,
cu șoldurile încinse de viziune,
te strigă
într-o beție hohotitoare.
Dar când se suie în fân să te învelească,
ferindu-și pântecul,
sânii le tremură prin baiera cămășii
sau le scapă cerga din mână.
Ele au picioarele goale și te visează
așa cum te închipuia grădinarul de la marginea mării.