cosmic – Versuri.pro

Ion Caraion - Solitarul Obiect Cosmic I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Totul era găsit, căutam în zadar.
Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa.
În afara durerii nu e schimbare la față.
Foarfeca frunzei care cade și taie aerul
croiește-n postavul văzduhului haine pentru brumă.
Parcă ar trece o trăsură prin perdele
Către turnul de gumă.

Nazim Hikmet - Astfel Trebuie Să Iubești Viața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Astfel trebuie să iubești viața și-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge și, pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Eclipsa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am privit singur sfera, gazdă-n zbor murindă
Mascând portocaliu cu umbra-i gigantescă,
Dar vai ce mică-i.. O priveam, proiecţie terestră
‘n suspans straniu, disperând o Lună să reaprindă.
O şansă-i că-s ş-alţi mii de sori ce scânteiază
Să-i ţină pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neîngheţ năprasnic de neagră-n noapte trează..
O rocă prăfuită pierind de dor nestăvilit, nestins.
Mă-ntreb pe neaşteptate-n gând sinistru;
De s-ar opri mişcarea brusc, doar o secundă,
Sau mai puţin, un fir de timp.. pierdut registru
De glob uitând de sine.. Am fi Icari zburând în umbră?!?
M-agăţ cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună
Şi nu-mi revin că bula-s eu încontopit pe-o rocă
Şi, sunt şi-aici în noaptea începândă şi sus-pus pe Lună,
Ce-o privesc spre craterele ei grisate, cu gropiţe-n cocă.
M-a răvăşit o teamă nesfârşită despre-un negru
Lăsat pe-un loc ştiut de-argint.. Mi-am spus că-i tot posibil
Într-o zi.. Poate nu eu să pierd pe rând tot; cer sclipind, integru..
Şi tot mai mult mă văd peste milenii-n hău.. Irezistibil!!!.
O licărire tot gălbuie-mi dă speranţă vie
Că moartea inefabilă va mai întârzia un neştiut
De timp.. Se creşte iar speranţa că iubirea o să fie;
Căci fără ea, oh Luna, vom piere-n neaflat tăcut!.
Mă simt mai mic din noaptea asta, mai fragil,
Mă sperie hidosul fără milă al naturii,
Căci ştiu deja că Universu-i o himeră, gol exil..
Un rece groaznic, un anoxic detonant şi plin de furii!.
Şi nori de pâclă-n cer se-aprind de-un roz-grena
În mută explozie-n fundal de cânt de-amor de broaşte..
Ascunsa se reîncarcă-n recâştig reluându-şi platina
Pe negrul cu un fard adânc, ceţos, de ou de Paşte..
M-adorm cu greu, c-o pată pe retină-n mintea-mi revolută
De-o experienţă nouă-n nesfârşit, reînvăţând ce e elipsă
Cu dus-întors, la două capete.. De n-ar rămâne bolta-i slută!..
Ferici să fim cât dus se-ntoarce.. Vom trăi-n returul de-o eclipsă!

Daniel Dragan - Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Era ceva în atmosferă,
o boare uscată, un aer încins,
parcă s-ar fi scuturat o cometă
scăpată pe sens interzis.
Carele se răsuceau descriind
variabile intersecții
pe Calea Lactee marșăluiau
nevăzuți meteoriții.
Tu erai mult mai departe de ei
într-o direcție contrară,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani și o vară.
Nu-ți vedeam decât un colț de obraz,
păru-ți căzuse pe frunte,
numărai sateliții de tinichea
ca pe niște mărgele mărunte.
Ți-am făcut semn și tu ai răspuns,
sau poate mi se păruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nșel,
cine știe!?
În atmosferă era cu siguranță ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
și n-ai răspuns la apel.

Ion Caraion - Tribul XXXVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cerul va sări în mare
și marea o să se întunece.
Întunericul o să se împrăștie pe uscat
uscatul o să se împrăștie în văzduh.
Din eter ivi-se-vor semințe și din semințele
soarelui va izbucni soarele.
și va pleca pe mări
să reverse eter.
Nani, nani, machiat mister.

Constantin-Aurel Dragodan - Narcisism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund,
Când beznele atotstăpânitoare
Cu ochii mei telurici le pătrund.
Mă-ndrăgostesc de propria mea splendoare
Răsfântă-n lacul nopții fără fund!
Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund.
Dezleg, în trecerea-mi cutezătoare,
Noianele misterului rotund
Și mă vrăjește-un vis ciudat ce moare –
Aureolă-n somnul meu profund.
Mi-i trupul cosmic taină amețitoare.

Camil Petrescu - În Ceasul Dintâi…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru…
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele..
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâşii de lumină caută gândind
Sfârşitul lumii. Rar se sting şi se aprind…
Aşa era… aşa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aş fi rămas.

Romulus Vulpescu - Acteon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se-nstrună curcubeul – arc ud de ploaie – peste
Jilave râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu mușchi elastici și cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeți celeste.
Cutezător țintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare.
Să scapere din zaua splendidului penaj
Împrăștiați luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,
A arcului centură trecând după grumaji,
Și plin de colb de astre – deci, pulberi ce scânteie –
Să-mi spăl sudoarea frunții în undele lactee.

George Topârceanu - Eclipsă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eclipsă.
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, –
O biată lume plină de păcate..
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, –
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, –
Când inocenta tânără planetă.
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
„Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte? „

Pavol Janik - Submarin în Spațiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Andrej Ferko,
pentru că este o împărăție
spațiu).
Știm deja marea
este în esență înaltă
în adâncime.
În fiecare zi
din ce în ce mai atent
calculat
și apa dovedită științific
se întărește peste capul nostru.
Așteptăm un mesaj în zadar
din uriașul pește al spațiului.
Dumnezeul sistemului solar
ei nu s-au eliberat din taină.
De aceea ei rămân tăcuți,
ca o lună ascuțită
sub pielea gâtului.
Apa ne intră prin nas
ne aruncă cu capul în vâltori
tot mai mari
descoperim marea în genunchi
mesteacăn mare în păr
iubitele au fost eliberate
pentru noi.
Atragem o cascadă de cuvinte
pe care nu le înțelegem
dar ele ne vor înghiți,
înainte de a ne pierde
la adâncul cerului.
Stele de pe suprafața cerului
mistuite de mare
continuă să se răspândească
ca o tumoare cosmică.