copilarie – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Perlă de Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce dor mi-e să-mi revăd vechiul oraș,
Fără rigoarea sticlei în metal înfiptă;
Să merg de Paști și lui Christos să-i fiu părtaș
Cu alți copii… Cum mintea mă incită!
Ce zile lungi erau, cât o speranță,
Totul mi se părea o sursă de surpriză,
Fiindc-orice mâine își avea o importanță
Și oric-eșec trecea în vânt… O mică briză.
Prietenii mi-erau mai mulți și adevărați,
Ne întâlneam făr-a ne da vreo întâlnire
Și ne visam fără să fim încă… bărbați;
Eroare gravă, printre alte puerile.
Stăteam cu ziua-ntreagă la scăldat,
Sau înghețam fără să plâng la săniuș.
Din zori în seară în veșnic preumblat
Nici nu mâncam… Sorbeam țigara de pănuș.
Câte ochiade le-am pierdut din neglijență
-Căci timpul parcă atunci nici nu trecea-
Sperând că totul se repetă… existență,
Iar de-o pierdeam o nouă alta mă-ncânta.
Mă mor de dor -c-are-un miros trecutul,
Un fel d-endomorfină, dulce drog-
De câte ori mă pierd, cum prim-sărutul..
Tremur de buze l-aș vrea iar… Visând mă rog!
M-ating cu degete-liane de altul… mine
Și mă-nfior ce cald eram, cât de ușor,
Dar n-am pe nimeni ajutor, nu intervine
Să fiu iar ciclu pur… cum apa de izvor.
Am simț pe ceafă-n jos, o mâncărime;
Chiar am ieșit cu tata dintr-o frizerie
Și miros tot pomadă-n puf de briantine
Iar urâțit, ciunțit din nou… Ce porcărie!
Ce dor am să-mi revăd vechiul oraș,
Cu case umane-n terne tonuri, murdar gri
Și străzi în cub de piatră-n pasul de poștaș
Cu tolba-i plină de… cuvinte, multe știri.
Prin ce minune „fost” este mai bun, mai dulce,
„Rău” petrecut, vedem cu complezență?
Prezent ne-mbie-nspre melancolii, ne duce
În timp trăit…”Era”, pentru „va fi”…”e”-o providență?!?

Daniela Condurache - Când Eram Doar o Copilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-o fost întuneric beznă
Și glodul până la gleznă
Când eram doar o copilă
Mama mă lua de mână
Să-mi arate drumul meu,
Cel lăsat de Dumnezeu.
Lumea-n sat o întreba:
– Ce-a să facă fata ta?
Mama-ntruna s-o gândit
Și cu greu o chibzuit:
– A să facă ce-i e drag,
Cântecu-nvățat în prag.
Eu averi să-i dau nu am,
Dar am stat cu ea la geam
Și i-am arătat în zare
O lumină lucitoare
De la Dumnezeu primită,
Pentru dânsa hărăzită,
Când îi Dumnezeu cu tine
Binele ușor îți vine.
Omenia învățată
Ca o piatră nestemată,
Dar azi mama nu mai este
S-o zăresc pe la ferestre,
N-am nici mamă, n-am nici tată
Și-oi plânge la lumea toată
Că nu am niciun părinte
Cu vreo vorbă să m-alinte.

Dinu Flamand - Ioana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când fetița mea clipește și rândunelele își iau zborul
de pe streașina genelor ei,
când se decide să șteargă crusta realității
începe cu florile de pe covor: le stropește cu apă să crească
și se deschide o grădină de galben prin care plutim cu toții,
însă ea pansează rănile cerului unde s-a rănit de pământ,
ascunde în buzunar un nor.
Nu ne mai ia în seamă
încearcă să pună ordine în anotimpuri și-n cifre:
toamna se poate numi „doamna”, trei urmează lui șaptesprezece,
degetele sunt câtă frunză și iarbă, unghia de la inelar
este pește.
Amețim de atâta cruzime;
ne cerem degetele noastre în număr de cinci
prin câte tertipuri de pedagogie!
Atunci eu dau din colț în colț să-i explic
ce este durerea (vaca lacrimilor), de ce stoarce
ea apă din noi, atunci eu
așez cercul pe una din laturi, iau din aer aerul
și-l încălzesc în pumni, răstorn camera, pun tavanul
unde i se cuvine, trag prelata la loc;
cu tramvaiul-tramvai, cu muntele-munte, cu
pâinea-pâine și cu toate celelalte (știți dv.), de la verde spre cenușiu.
Nu mă miră că plânge.
— „Vino să-ți spun ceva la ureche” și vâj-vâj îmi răstoarnă în pavilion un austru cu miei cârlionțați, lobul urechii mele se-nfioară ca o fecioară vizitată la glezne de-un rău de martie.
Nu mă miră că rade

Doine - Copila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Arde-mi-te-ai, codre des!
Văd bine că s-a ales
Din tine să nu mai ies!
Am intrat far’ de mustață
Și-acum arunc cărunteață.
Am intrat pui de roman
Ș-am ajuns moșneag bătrân!
Alei! codre blestemat!
Mă ții de tine legat,
Și eu mult m-am săturat
A trăi tot depărtat
Și de lume-nstrăinat.
Caprioară, surioară,
Dor de lume mă omoară,
Roade poala codrului,
Să-mi văd fața dorului
Și să merg la mandra mea
Care m-am iubit cu ea,
Din copilăria mea.

' Să Vorbească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ar ști cucu’ să vorbească.
De-ar ști cucu’ să vorbească
1. Cine nu l-ar fi întrebat
Care îmbătrânește primul
Îl bogat sau ăl sărac.
Da’ nici bogații nici săracii
Nu trăiesc de două ori
Nu se duc în rai cu sacii
Nici cu caru’ tras de boi
R:
Da’ lume dă-i la inimă ce-ți cere
Astăzi ești mâine nu ești
Nu-i păcat să-ți treacă viața
Cu nimic să nu te-alegi.
Săraca copilărie
2. Prin iarbă umblam desculț
Am plecat copil de-acasă
Ca s-ajung unde nu-s mulți.
R: Același.
N-am fost toată viața domn
3. La rândul meu fost-am slugă
De-am avut de n-am avut
Tot m-o iubit câte-o mândră.
R: Același.
Ascultă omule bine
4. Bate fierul cât e cald
Când îi vremea de trăit
Trăiește că nu-i păcat

Radu D Rosetti - Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am întrebat de multe ori
Cum de n-am scris o poezie,
În care să regret și eu
Senina mea copilărie.
În părul meu, odată blond,
E o șuviță argintie,
Ce pare că-mi răspunde trist:
Tu n-ai avut copilărie!

Cantece pentru copii - Două Rațe pe Gunoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Două rațe pe gunoi
Numărau din doi în doi:
Doi, patru, șase, opt
Cozonacul este copt
Nătălița fierbe miere
Nătăloi vine și cere
Nătălița nu se-ndură
Nătăloi vine și fură

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Amintiri de-O Palmă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am pus mâna streșină la ochi, de-o palmă
să nu mă plouă prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana.
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe de-o-nchisoare
de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.
Evadasem din minciuna predată la școală
și mă urmăream pe străzile orașului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins a fier de călcat.
Simt dorul de școală
dar nu de lecții despre pușcării.
Vreau să scap de himere.
N-am scăpat eu fugitul
m-am întors și mă privesc
de la înălțimea unei streșini, de-o palmă.
Încă circul prin oraș și sunt
tânăr de tot și devin tot mai mic, tot mai mic
de-o palmă.
Și dispar în palma de-o streșină
de timp.
21.09.2010

'91 București

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

București ’91, Balta Albă patinoar
Sudul lui Diham, Rahova sau Sălăjan
Se năștea un puștan, poate tu, poate eu
Poate tocilar sau poate un golan
Dar cum timpul zboară repede
Tu ar trebui să știi că te aduc în anul 2000
Când eram toți copii.
Nu știam ce-i aia un PC
Poate doar jucării
Ascultam pe casete muzică, nu pe CD
Nu mergeam prin cluburi, dar bateam mingea pe afară
Și dacă venea vacanța, știam că este vară
Unii se grăbesc să crească, dar mie nu-mi pasă
Stau și povestesc amintiri la o terasă
Sunt fericit că am trăit așa cum am trăit
Nu m-am grăbit
Deci am ceva de povestit
Mai sărac, mai bogat, mai trist, mai fericit.

Refren * 2:
Mama, știu că n-am ajuns ceea ce ți-ai dorit
Dar nu te întrista fiindcă sunt fericit
Am ales microfonul să povestesc despre viață
Că am fost atâția ani în spate
Acum ies în față.

Imaginează-ți locul perfect în care să crești
E București… Imaginează-ți dacă-l părăsești
Cum trăiești… Eu nu pot uita de toate
Toate petrecute în noapte la periferii erogate
Pentru diverse acte, fără acte
Da’… nu le privesc în spate
Că-s toate amintiri bune și rele
Și nimeni nu mă poate lăsa fără elegut
Se lasă fără portofel în lumea mea
Și nu sunt arsură… nu-s plin de ură
Căci ura am ars-o într-un joint în 4
Într-un colț 4 și mi-am rupt capu’
Să realizez cât de frumos e să visezi cu ochii deschiși
Orice ar fi, nu dau București pe nimic
El îmi dă tot fără să-i cer
D-asta îi mulțumesc celui din cer
Pentru cum am crescut și am văzut că oricum n-aveam nevoie
De ce n-am avut.

Pentru puștani să calce drept în viață
Că sistemu’ încearcă să ne dea pe gheață
Și ne încearcă în fiecare zi un sentiment de ură
Am trăit zile urâte…. toate au o legătură
Da’ încă sunt aici căci e muzica ce mă susține
Încearcă să trăiești frumos, profită de copilărie
Calcă pe tot și totul o să fie bine.
De când eram puștan, hoinăream prin cartiere
Visam să am mașini, visam să am avere
Eram mult prea mic ca să îmi dau seama
C-am ales muzica și vagabonteala
A trebuit să alerg pe străzi să fac combinații
Că ai mei de mici amărâți, că n-am avut ca alții
’91 Cătălin… un nou început
2008 Duță… cu suflet din sud.

Discret - Timpuri Pierdute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Discret – Timpuri pierdute.
Prea multe voci în capu’ meu,
Nu știu ce s-a întâmplat.
Timpu’ trece prea greu, totul s-a schimbat.
Ce s-a întâmplat cu viața mea?
Unde-s vremurile bune?
Fiecare își urmează calea,
Telefonu’ a-ncetat să mai sune.
-=REFREN=-
Un copil sărit de pe fix,
Înarmat doar cu un pix.
Îi plăcea să se joace cu literele,
Își scria pe foaie gândurile.
Se gândea la clipele petrecute…
DEGEABA!
Acum sunt doar timpuri pierdute.
Încet, încet, inevitabil…
Văd cum toți ne despărțim.
Gașca se destramă, subtil,
Tot mai puțin ne întâlnim.
Nu vreau să cresc,
Îmi vreau copilăria înapoi.
Pierd tot ce iubesc,
Nu vreau să vă pierd și pe voi!
-=REFREN=-
Un copil sărit de pe fix,
Înarmat doar cu un pix.
Îi plăcea să se joace cu literele,
Își scria pe foaie gândurile.
Se gândea la clipele petrecute…
DEGEABA!
Acum sunt doar timpuri pierdute.
Stau singur pe geam… Îs rupt!
Îmi aprind ultima țigară.
Îmi place să trăiesc în trecut,
Mi-e dor de timpu’ de-odinioară.
Azi m-am obișnuit cu ideea,
Accept ce s-a întâmplat,
Indiferența e cheia,
Nu-mi vine să cred…
S-A TERMINAT!