Versuri corectate și adnotate
A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.
Dacă vin nu bei, bețivii nu-i batjocori, fățarnic,nu-ți mai pune obrăzarul vicleniei, e zadarnic!Ce mi te fălești cu faptul că nu bei, când fapte relefaci o mie, iar beția-i slujnică pe lângă ele???..
Uită-te în jurul tău!Spune-mi ce veziUită-te la tineSpune-mi cine ești!A da, ești omu…Omu care vrei să schimbi viitoruDar nu uita că și viitoruNe vrea doar rău…Nu ne mai salvează nici Arsenie Boca!?Că suntem mai tari ca rocaLa un moment dat ne ducem toți dracuCă nu mai suntem unu lângă altuTrage fiecare cum apucăla fel ca … Citește mai mult
Cerul își deschide poarta flăcărilor furieiNoaptea toarnă peste ploaieStropi de fulgi – mătase grea.Cine vreadeschidă poartacine nu s-o zăvorascăcăci hainul râs – meschinul –va intra și nepoftitsă-și adape caii morțiidintr-un jgheab pus pe ascunselângă pat de Omul Negru.Ia uitați-vă la mine cum mă uit fără orbiteDe pe lumea voastră fadă peste lumea altora,Cum vă cânt … Citește mai mult
În seara cea din urmă plumbii șuieră.E vânt și vântul vântură cenușa,se-mpuținează ziua și-ncleștareacumplită, biruința nu-i a noastră.Barbarii au învins, barbarii gauchos.Eu, care legi studiat-am și canoane,eu, Francisco Narciso de Laprida,eu, care-am proclamat independențaîn aste tinere provincii. Fațamânjită mi-e-n sudoare și în sânge,speranță n-am, dar nici nu-mi este teamă,mă-ndrept spre miazăzi, prin mahalale.Acelui căpitan din … Citește mai mult
Vorbesc cu voi, ce lumii i-ați dat pradași spiritul și sufletul și trupul:cu toți veți sta în asta sumbră ladă!
Tu cine ești, străine,Ce zeu te-a plămăditSă stai în veci cu mineLa rău, cât și la bine,În viața mea zidit? Ești umbra din oglindăȘi pasul încâlcitCe se strecoară-n tindăDin urmă să mă prindă,Sărman, nedumerit. În lume nu mai plângeNimenea, nici nimic,Doar zeul îți mai frângeDin ochiul care strângeO lacrimă pe-un dric. Sunt eu acel ce-n … Citește mai mult
Nimicuri. Cuțitari temuți cândva,o mână ce strunește o chitară,un glas ce-a răsunat odinioarăspunându-le povestea, ce se vapreface în legendă. O-ncăierarecu suișuri scăpărând în noaptea rece.De-n lupanar ori templu se petrecetotuna-i. Pentru mine nu-i scăpare.De-ajuns mi-a fost să scriu o-nsângeratămitologie astăzi învechită.Istoria din cărți și cea ivităîn mahala himerice s-arată.Trecutul este lutul plămăditde-un veșnic azi stăpân. … Citește mai mult
– Tu, pentru mii și mii create, doamnă,ai fost cu îngerească-nfățișare;azi doarme cerul carepe tine-a tuturora la unul te condamnă.Privirea ți-o îndreaptăspre ochii plânși ce par uitați de tineși-n bezna lipsei tale se-nveșmântă.– Nu tulburați dorința voastră sfântă,că-n spaimă, cine v-a lipsit de minenu poate-n tihnă a-și gusta păcatul;căci este mai nefericit bărbatulpe care-l tulbură-n … Citește mai mult
Tu cine ești, străine,Ce zeu te-a plămăditSă stai în veci cu mineLa rău, cât și la bine,În viața mea zidit? Ești umbra din oglindăȘi pasul încâlcitCe se strecoară-n tindăDin urmă să mă prindă,Sărman nedumerit. În lume nu mai plângeNimenea, nici nimic,Doar zeul îți mai frângeDin ochiul care strângeO lacrimă pe-un dric. Sunt eu acel ce-n … Citește mai mult