Adrian Păunescu – Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, / eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, … →
Versuri corectate și adnotate
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, / eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, … →
Strada se prăbuși ca o sifilitică. / Râul – voluptate, salivare, pretinsă urâțenie. / Lăsându-și … →
Sufletele cad, unul câte unul, pe scări, / lovindu-și înălțarea: „Nefericească-ne sarea din adâncuri / … →
Atunci când cade frunza pornită să răstoarne / Întreaga roată-a lumii și fiecare pom / … →
Cânt trupul electric, / Armatele celor iubiți mă învăluie și le învălui, / Nu mă … →
Caut paradisul cu lumânarea…, / și-o gură cu pasul trândav, / truditoare în ocnele fericirii, … →
În lumea noastră, și așa nebună, / Delirul e, oricum, un fapt de groază, / … →
Fii josnic, josnic de ești socotit / A fi sau a nu fi pot fi … →
Cruciada copiilor. / Un întreg popor / Nenăscut încă / Dar condamnat la naștere, / … →
Eu nu mai am puterea să revin, / nu te acuz, nu-ți fac portret de … →