Condamnare socială – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Scrisoare Către Domnul Mihail Bulgakov

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Istoria face levitație. Oraș a******.
Lucrurilor la primărie li s-a dat un alt nume.
Pușkin cu pantalonii săi albi va fi deportat
În Siberia literei, în postume.
Biserici învelite în ziare ca sticlele cu vin
sunt coborâte-n pivnițe degrabă.
Îngerul se va refugia-n chioșcul de vizavi-n
strugurii verzi pe taraba.
Exiști și tu ca buzunarele sfinților
(fiindcă sfinții nu au buzunare)
stai retras în tristețea părinților
alăptat de-o tristețe mai mare.
Cui să te plângi, când toată cavaleria
e strânsă-n curtea fabricii de zahăr?!
Salută și tu maiestuos mizeria
și râgâitul cult de mare mahăr.
Ține-ți și tu celulele-n dârlogi
fă-te și tu că hoitul nu miroase,
nu te-ntreba cei cu acești milogi
ce-i cu aceste ziduri fără case.
Trage cortina, Ezechiel. Sfârșit.
Război pierdut. Înger lăsat la vatră.
Experiența nu a reușit.
Omul e-un câine. Chiar dacă nu latră.

Cezar Bolliac - Alaiul Unui Cerșetor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Popor, faceți loc! Trece-un călător!
Un sfeșnic înainte și-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrimi sau doliu, tristarea nu-nsemn. –
Cei mari, vă plecați! Trece-un cerșetor!.
Bogaților, loc! Trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a-ncetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d-opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! Trece-un cerșetor!.
Loc! loc, suverani! Trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei –
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! Trece-un cerșetor!.
Stăpânilor, loc! Trece-un călător!
Vă trageți, plecați capul, gătiți-v-a răspunde:
Creatoru-ascultă pe cerșetorul mort.
Din câte-a tras aicea nimica nu ascunde; –
Greu or să răspundă acei ce griji nu port!
Tiranilor, loc! Trece-un cerșetor!

Rimma Kazakova - Proștii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai sunt pe lume încă proști,
ca muștele-ntr-un vas cu miere.
Să se deștepte cât de cât
n-au cum, chiar dacă li s-ar cere.
Prostul pe toți îi omenește,
aleargă pentru toți de zor,
prostul ca edecarul trage,
prostul în toate-i salahor.
Când dorm cu toții, el e treaz.
Și zi și noapte-i de dârvală,
se zbate, suferă, ajută
și drept simbrie – beșteleală.
Prostește-i pururea timid,
prostește e amorezat,
prostește se destăinuiește,
prostește-i neajutorat.
Descurcăreț nu-i, nici viclean,
și ca tot prostul e în stare,
strigând: planeta se învârte,
pe rug să urce cu candoare.
Mai sunt pe lume încă proști.
În lanțul lor se duc – drumeți,
neverosimil de departe
de cei puternici și isteți.
În urmă semne-și fac deștepții
și hohotesc:
– Văzurăți blegul?
Ce prost! Tot veacul c-o nevastă!
– Ce prost! Nu știe singur să-și ia plata!
– Ce prost! Trăiește c-o vădană
și îi hrănește toată ceata!.
Mă ierte, dacă pot, deștepții –
dar mai pe plac îmi sunt cei proști.
Cu stirpea lor eu mă asemăn,
ca ei mă cheltui și trăiesc
și-aș vrea să cred, n-o să se spună
că-n chipul ăsta mă prostesc.
Viața-i în mâna fiecărui.
Hai să ieșim la start, cinstit,
și doar acolo vom vedea
cine-i deștept sau travestit.

Sofia Vicoveanca - Bat-te Fecior de Lele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântă-mi cucușor pe luncă
Că amarul mă usucă
C-am umblat și n-am găsit
Locușor de hodinit.
Că de dorul cui știu eu
Parcă-s pe tăciuni mereu
Și mă duc și mă tot duc
De-atâta foc mă usuc.
Bat-te fecior de lele
Lacrimile-or să te spele
M-oi ruga și-oi tot jeli
Cât oi fi și-oi mai trăi.
Că-i vai și amar de fată
Ce-o rămas nemăritată
Să-și crească pruncu-n covată
De rușine-i ca și moartă
Că n-are-n lume crezare
Și-i mâhnită până moare.

Nichita Stănescu - La Poartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La poartă.
Vasilica din Socoli
Suferă de șapte boli;
Una-n suflet, trei în ea;
Și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele și golani.
Blestemat să-i fie patul,
c-a-mbolnăvit tot satul.
Mi-a zis Leana lu’ Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, și că era bătută –
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsați pe pântec
de rușine, lung și trist –
c-a avut-o însuși Crist.
ianuarie 1955

Victor Hugo - Nu Osândiți Femeia Ce Se Vinde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Femeia ce se vinde n-o osândiţi nicicând.
Nu ştii ce grea povară o va fi apăsând,
De câte zile foamea izbeşte-n faţa-i suptă!
Când cu virtutea vântul nenorocirii luptă,
De câte ori, asemenea ei, femei învinse,
Vom fi zărit, firave, cu braţele întinse,
Precum zăreşti adesea pe-un ram că străluceşte
Un strop de ploaie-n care tot cerul se-oglindeşte:
Îl scutură copacul, el tremură, mai luptă,
Mărgăritar, din care noroiul se infruptă!.
Dar cine e de vină? Bogatul cel avar!
Noroiul mai pastrează licoarea de cleştar,
Iar pentru ca aceasta să iasă, pur, din tină,
Să-şi ia mărgăritarul splendoarea lui divină,
Ajunge-aşa se-ntâmplă cu câte sunt în fire –
O rază de lumină, o rază de iubire.