comuniune – Versuri.pro

Carlos Drummond De Andrade - Comuniune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toți morții mei stăteau în picioare, în cerc,
iar eu la mijloc.
Nu avea chip nici unul. Îi puteai recunoaște
doar după expresia lor corporală și din ceea ce spuneau
în tăcerea veșmintelor lor demodate
și destrămate; veșminte nici licitate
și nici vândute.
Nu avea chip nici unul. Iar ceea ce spuneau
era scutit de răspuns,
rămânea cumva țepăn, suspendat în încăpere, dens
obiect, liniștit.
Am zărit un loc gol în cerc.
M-am dus pe îndelete să-l ocup.
Iar atunci toate fețele ieșiră la iveală, iluminate.

Gellu Dorian - Discipolul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Umbra lor în sângele lui învie
trupul în fiecare dimineață
când palmele îi sunt pline de raze înfipte în fiecare vas de sânge,
mâine va fi cu ei la o masă plină de lapte și miere,
el le va întinde cupa,
nimeni nu va trăda,
toți vor bea până la cântatul cocoșului în lama cuțitului,
vor fi din ce în ce mai mulți,
însă numai o sută își vor plimba umbra prin sângele lui
lumina pe care o vor bea odată cu el,.
mâine,
de mâine va fi mereu mâine.

Emily Dickinson - Vorbirea E Un Simptom De Tandrețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vorbirea e un simptom de Tandrețe –
Și tăcerea e unul –
Cea mai perfectă comuniune
N-o aude nici unul –.
Ea este – și girul îi afli
În intimitatea adâncă –
Iată, zise Apostolul,
Nu se văd încă!

Rumi - Fii Absorbit în Esență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În starea de comuniune cu Dumnezeu,
Ce valoare mai au atributele Sale?
Acela care este orb față de Esență,
Percepe alchimia divină prin atributele sau semnele sale.
Neglijând esența, el este limitat la semne și dovezi.
Aceia care sunt uniți extatic cu Dumnezeu
Sunt pe deplin absorbiți în Esența ultimă.
Cum s-ar mai putea ei focaliza asupra calităților Lui?
Atunci când capul tău e scufundat sub apă,
Cum ți s-ar mai putea îndrepta privirea asupra culorii apei?.

Vikloth feat Horia (Ceilalti) - Comuniune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eram cântec ruginit uitat de zâne,
Până scântei de săbii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas, acum orice pas e dans,
E joc în doi și e tot ce ne-a rămas.
Bătălii în priviri, doar să ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e război sub pleoape.
Și la fel doare, ascuns în gesturile tale
Ne scăpăm printre degete până la disperare.
Regii au regate și palate fermecate,
Noi, cei simpli, nimic dacă avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri mărunte,
În brațele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tăcute, cine să le asculte?
Ființa mea, melodie, buzele tale s-o cânte.
Într-un concert etern, partituri se aștern,
Cu care îmi dai fiori și curaj de cecen.

Refren:
Destul am bântuit ca o umbră amară,
Ofer mai mult decât un om poate să ceară,
Inima care iubește, nu-i o povară,
Doar una goală așteaptă zilnic primăvara.
Ia o pană, cerneală, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leagă hartiile sau numele,
Noi în fire de iubire ne-am țesut celulele.
Cu flori în păr n-ai cum să gândești rele,
Ochii tăi, cireșe negre în nopți cu stele.
Verde orice vezi cu pași lenți prin livezi,
Întinși pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie, toți vor tot la cheie,
Ar vrea iubirea să fie afacere s-o încheie.
Lumea vede în iubire de multe ori păcat,
Dau afară un interior gol și destrămat.
Câți naivi mai citesc poezii la întâlniri,
Sau povestiri despre bunici și amintiri.
În jur e grabă, în priviri spre același final,
Tu dă-mi poftă de viață, dulceață și elan.
Mușcă spinii din cărare unde călcai petale
Și înțeapă inima cu dor și artere goale.
Dulci-amare, buze fripte de nerăbdare
Când nu găsim apă înotând în oceane.
Pastile, pumnuri, copile, îți simt parfumuri
Întorc capul să mă săruți la răscruci de drumuri
Și așa rămân că-s călător fără stăpân,
Blestemat vise s-adun să le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc, șterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un cărbune
În mine încins, ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un întins nins.
Să nu plângi cu fulgi de zahăr amar
Strângem vise, zile să risipim din calendar.
Și noi am orbit, nopți aleargă spre infinit,
De mor tânăr e pentru că inima bate sălbatic.

Vikloth - Comuniune FT. Horia - Comuniune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eram cântec ruginit uitat de zâne,
Până scântei de săbii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas, acum orice pas e dans,
E joc în doi și e tot ce ne-a rămas.
Bătălii în priviri, doar să ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e război sub pleoape.
Și la fel doare, ascuns în gesturile tale
Ne scăpăm printre degete până la disperare.
Regii au regate și palate fermecate,
Noi cei simpli nimic dacă avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri mărunte,
În brațele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tăcute, cine să le asculte?
Ființa mea melodie buzele tale s-o cânte.
Într-un concert etern, partituri se aștern,
Cu care îmi dai fiori și curaj de cecen.

Refren:
Destul am bântuit ca o umbră amară,
Ofer mai mult decât un om poate să ceară,
Inima care iubește, nu-i o povară,
Doar una goală așteaptă zilnic primăvara.
Ia o pană, cerneală, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leagă hartiile sau numele,
Noi în fire de iubire ne-am țesut celulele.
Cu flori în păr n-ai cum să gândești rele,
Ochii tăi cireșe negre în nopți cu stele.
Verde orice vezi cu pași lenți prin livezi,
Întinși pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie toți vor tot la cheie
Ar vrea iubirea să fie afacere s-o încheie.
Lumea vede în iubire de multe ori păcat
Dau afară un interior gol și destrămat
Câți naivi mai citesc poezii la întâlniri,
Sau povestiri despre bunici și amintiri.
În jur e grabă în priviri spre același final
Tu dă-mi poftă de viață, dulceață și elan.
Mușcă spinii din cărare unde călcai petale
Și înțeapă inima cu dor și artere goale.
Dulci amare, buze fripte de nerăbdare
Când nu găsim apă înotând în oceane
Pastile pumnuri, copile îți simt parfumuri
Întorc capul să mă săruți la răscruci de drumuri
Și așa rămân ca-s călător fără stăpân,
Blestemat vise s-adun să le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc, șterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un cărbune
În mine încins ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un întins nins.
Să nu plângi cu fulgi de zahăr amar
Strângem vise, zile să risipim din calendar.
Și noi am orbit, nopți aleargă spre infinit,
De mor tânăr e pentru că inima bate sălbatic