codru – Versuri.pro

Doina Lavric - Nu Da, Doamne, Nimănui!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu da, Doamne, nimănui
Ca mie și codrului.
Codrului i-ai dat cărări,
Mie-amar și supărări.
Amară-i frunza de nuc,
Mai amar dorul ce-l duc.
Amară-i frunza de fag,
Mai amar dorul ce-l trag.

Doine - Foicică Trei Migdale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Foicică trei migdale
S-o cănit codrul pe poale,
Haiducii coboară-n vale.
Când frunza s-a-ngălbenit,
Voinicelul șade trist.
Și frunza când a picat,
Voinicelul mi-a plecat.
Răsai iute, bobule,
Și-nfrunzește, codrule!
Când văd frunza verde-n tone,
Crește inimioara-n mine.

Doine - Copila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Arde-mi-te-ai, codre des!
Văd bine că s-a ales
Din tine să nu mai ies!
Am intrat far’ de mustață
Și-acum arunc cărunteață.
Am intrat pui de roman
Ș-am ajuns moșneag bătrân!
Alei! codre blestemat!
Mă ții de tine legat,
Și eu mult m-am săturat
A trăi tot depărtat
Și de lume-nstrăinat.
Caprioară, surioară,
Dor de lume mă omoară,
Roade poala codrului,
Să-mi văd fața dorului
Și să merg la mandra mea
Care m-am iubit cu ea,
Din copilăria mea.

Doine De Haiducie - Doina Voincească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu știu zece sau cincisprezece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-și frige un berbece,
Dar nu-l frige cum se frige,
Ci-l înfige în cârlige
Și-l întoarce prin belciuge
Ca să-i fie carnea dulce.
Sub umbra de păducel
Voinicii mănânc din el
Și din gură zic astfel:
„Codre, codre înfrunzit,
Ține-mă-n tine ferit,
Că nimic nu ți-am stricat
Și nu mă simt vinovat:
În tine de când intrai
Numai o creangă tăiai,
Armele de-mi atârnăi.
Le-aș fi pus, codre, pe jos,
Dar pământul-i umedos
Și fierul e ruginos.
Codre, codre, dușman ești!
Tu voinicii amăgești
Și de dușman nu-i ferești.
Cât ești, codre, de frunzos,
Iarna putrezești tu jos
Și voinicii zac la gros!”

Dragoş Vrânceanu - Făt-Frumos Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrâne, bătrâne
De la umbra teiului,
Din mijlocul codrului,
Bătrâne stăpâne.
Bătrâne în cârjă
Șalele te dor
De o luptă veche –
Ca pe Ștefan-Vodă
Rana la picior.
Îţi aduni la umbră
Muşchi de pe copac
Luna nu te vede
În mijlocul codrului,.
Bătrâne voinice,
Om cărunt şi-ncet
De lângă bordei
Şi din flori de tei!

Anica Ganțu - Primăvara Mea cu Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Primăvara mea cu soare,
Mândră ca o fată mare,
Ochii – mura câmpului,
Fața – floarea mărului,
Cu făptură drăgăstoasă
Și cu inima voioasă.
Când oi zice „Codru-i verde!”
Vine nana de mă vede,
Ia, nană, și dragostea
C-o venit primăvara,
I-auzi cucul sus pe-o cracă
Cântă, hoțul, de seacă,
Eu țin calea dorului
În inima codrului.
Drag mi-e să trăiesc pe lume
Când mă uit peste pădure
Și-o văd verde ca și mine,
‘Naltă, mândră și subțire,
Ea de vede vreun iubit
Se-apleacă pân’ la pământ,
Și de vede dragostea
O-nvelește cu frunza.

Veta Biriş - Codrule cu Frunză Rară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Codrule cu frunză rară,
Frunza-n tine să dea iară,
Floricele să răsară,
Eu să viu cu badea iară.
Codrule, la umbra ta
Am știut ce-i dragostea,
Dragostea și lacrima
Când m-o lăsat bădița.
Hai, bade, să ne luăm
Și-amândoi noi să jurăm
Că noi care ne-om lăsa
Să se usuce ca iarba.

Valeria Peter Predescu - Codrule, Maria Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Codrule, Maria Ta,
Lasă-mă la umbra ta
Pe mine și pe badea
Până ce-s mai tinerea
Că azi, mâine-oi îmbătrâni
Și de tine dor mi-a fi,
De tine și de badea
Că i-o fost dulce gura.
Să fii, codre, lăudat,
Prin tine cât am umblat
Mi-am cântat cântările,
Mi-ai umbrit dragostile.
Săracă, lume cu soare,
Mândră ești și trecătoare,
Săracă, lume cu vânt,
Mândră ești și treci curând,
Eu trec și codrul rămâne
Și-mi pare rău după lume.

Iacobuş Leonard - Fiind Băiet Prin Codrii Căutam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O voce stinsă
Şi un abis pierdut,
O cale-ntinsă
Ce n-are-un început.
Şi mă plimbam prea des
Ca să mai pot uita,
Eram de ne-nţeles
Şi eu, şi lumea mea!
Simţeam că nu sunt singur,
Printre copacii deşi,
În cap aveam un murmur
De pomi neînţeleşi.
Şi în apus de seară
Adesea ascultam
Toţi greierii de ceară
În timp ce eu visam.
Dar mă gândeam profund
La dulcea-mi tinereţe,
Voind să mă afund,
Picam în bătrâneţe.
Cu gândul iar dădeam
De dulcea-mi nemurire
Şi tot aşa pieream,
Pieream iar în iubire.
Căci Eros nu-mi da pace
Şi mă gândeam la ea,
La codrul care tace
Stins ca inima mea.

Maria Văduva - Mult Mi-a Fost pe Lume Drag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mult mi-a fost pe lume drag
Să umblu-n codru cu drag,
S-aud păsări ciripind
Și pe neica chiuind.
Foaie verde, foaie lată,
Tufele-n codru se-apleacă
Și mă-ntreabă ce-i cu mine
De-s supărată pe lume.
Sunt supărată mereu
C-am un legământ și-i greu:
Să iubesc un neicușor,
Să nu mă topesc de dor.