Mult mi-a fost pe lume drag
Să umblu-n codru cu drag,
S-aud păsări ciripind
Și pe neica chiuind.
Foaie verde, foaie lată,
Tufele-n codru se-apleacă
Și mă-ntreabă ce-i cu mine
De-s supărată pe lume.
Sunt supărată mereu
C-am un legământ și-i greu:
Să iubesc un neicușor,
Să nu mă topesc de dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a umbla prin natură și de a asculta cântecul păsărilor, dar și supărarea cauzată de un legământ greu: acela de a iubi fără a se lăsa copleșită de dor. Versurile reflectă o stare de melancolie și o luptă interioară între bucuria simplă a vieții și povara unei promisiuni.