Versuri corectate și adnotate
Bang. Un sunet plintrece rar ca o luminăpeste viața reculeasă și deplinădintr-un peisaj creștin.Pe sub sonorul adăpostturmele seculare vinde pe unde au fost.Într-un piept de bârne,cine s-a gândit, de viu,sus, clopotul să-l atârne,inimă ce cântă în pustiu.
Malul acesta foarte abruptdin care cerul luna şi-a rupteste hamacul în care m-aşezca să-mi mai iasă floarea din miez,astfel aicea stau şi aşteptclopotul lumii să-mi treacă în pieptsă nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi.Clopotul mare-mi fierbe în os,tidva e tot ce-am putut şi am scosdin acest clopot rău şi diformpe-a cărui limbă astăzi … Citește mai mult
Un Nichita veșnic bate:un poet ca un popor!Noi suntem în stradă, frate,și cântăm la un topor -.Care cântă-n capul nostruaer negru-ntortocheat.Ce ne facem cu-acest monstruatât de vitreg și turbat?.În loc de apă, ne dă sare,în loc de pâine, piatră tare.În loc de înger, un drac marepe Golgota-n ochi ne sare.Nu spunem nimic pe lume,spânzurați de … Citește mai mult
Cântecul clopotului.O, clopote! Frumos mai suni,Când credincioșii îi aduniLa locul sfânt de rugăciune,În cer cântarea să le sune.În zile mari de sărbătoare,La răsărit ș-apus de soare,Tu chemi stăpâni și muncitoriAi lui Hristos închinători.Chemarea-ți porți prin munți și văi:Și vin închinătorii tăi.În cer ajunge-a ta sunare,Cu dânsa și a lor cântare,Un cântec sfânt, frumos nespus,Se suie, … Citește mai mult
Penumbra zilei fuge-mprăștiată.Se-aude-un zvon de clopot nalt, senin.Și treptele bisericii așteaptăSă-ți porți pe piatra vie pasul lin.Tu vei păși pe ele, -ngemănateCu-al asprelor credinți de veac mister,Și-a primăverii floare o să-ți scapeAici, în bezna sfinților severi.Cresc umbre roze, roze și neclare,Iar clopotul răsună clar și nalt.Pe trepte prinde bolta să coboare.Eu pașii tăi i-aștept – … Citește mai mult
Primăvară. Un clopot sunând.Ai deschis o fereastră zglobie.Ziua albă a râs și s-a stins. Fluturând,Norii-s caiere roz în tărie.Ți-a mijit un surâs, dar deodată s-a dus.Ce-a putut să te tulbure oare?Plec în codrul cel roz, de apus..M-ai iertat, dar mă-mpingi în uitare.
Clopotul acela cu jaleGânduri târzii proslăvea.Zarea vedeniei taleLoc de-nchinare mi-era.Ruga străinei credințeInima nu-mi tulbura,Nu fremăta de căințe,Sufletu-mi pur rămânea.Toate-au trecut altădată,Toate prin inima mea..Tu doar păstrezi ne-ntinatăTaina străveche a Ta.15 septembrie 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
În zori,Când aerul nopțiiSe retrage ușorÎn emisfera de dor,Caliciul minuscul al floriiTresare scoțândUn sunet afund,Rezonant ca un geamăt de dom,Cu dangătul celui mai asurzitorClopot la fel;Ce păcatCă auzul nostru nu e făcut pentru elȘi nouă nu ni se spune nicicândPentru cine batClopotele din flori.