Nicolae Labiș – Poezia
Poezia.Cititorului.Deși-i din implicații și rămurișuri pureOri din cristale limpezi ce scânteind se rup,Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup.
Versuri corectate și adnotate
Poezia.Cititorului.Deși-i din implicații și rămurișuri pureOri din cristale limpezi ce scânteind se rup,Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup.
Tu, cititor tăcut, bucolic,Naiv și sobru om de munci,Aceasta carte s-o arunci,Cu tot desfrâu-i melancolic.De nu știi slova și vorbireaDe la dibaciul mag Satan,Arunc-o! Vei citi-o-n vanSau îmi vei crede slută firea.Dar dacă vrednic scormoneștiCu ochiu-n râpi adânci, de freamăt,Citește și-ai să mă iubești.Tu, suflet, iscodind c-un geamătUn rai ce deopotrivă-l vrem,Mă plânge! … Altfel … Citește mai mult
Poezia-un ochicareplângedirectînpalmacititorului.Costel Zăgan, Ode gingașe
Dacă paginile acestei cărți îngăduievreun vers fericit,îl rog pe cititor să-mi ierte impolitețea de a-l fi uzurpatEu în prealabil. Nimicniciilenoastre se deosebesc foarte puțin;este banală și întâmplătoare împrejurareacă tu ești cititorul acestor încercări,iar eu sunt cel care le-a compus.
Cititorule, cine ești tu oarecare-mi citești poemele acesteași după o sută de ani?Nu-ți pot trimite nicio singură floaredin belșugul acestei primăveriniciun singur licăr de aurdin norii de-acolo, împurpurați de lumini..Deschide-ți larg ușile și privește afară!din propria ta grădină în floareculege-ți doar miresmate aduceri amintede flori pieritoarecu o sută de ani mai ‘nainte.Și-n bucuria inimii tale … Citește mai mult
Cititorule, cine ești tu oarecare-mi citești poemele acesteași după o sută de ani?Nu-ți pot trimite nicio singură floaredin belșugul acestei primăverinici un singur licăr de aurdin norii de-acolo, împurpurați de lumini…Deschide-ți larg ușile și privește afară!din propria ta grădină în floareculege-ți doar miresmate aduceri amintede flori pieritoarecu o sută de ani mai ‘nainte.Și-n bucuria inimii … Citește mai mult
Să-l recunoască cine-ar mai puteape cel ce, rupt de sine, – adânc coboarăspre-o altă viață, brusc curmată, doarcând pagina se-ntoarce grea?Ar pregeta și mama lui la felcă-i el, umbrit ca de beții, cel carecitește-aici. Și noi, n-oice știm oarede ore ce trecură-ntregi, pân’ el.Cu greu privit deasupra: în privirice jos aici în carte se desfaceel … Citește mai mult
Un bun stomac și ștrașnice măsele –Atâta ți-aș dori!Iar dacă mistui paginile mele,Atunci precis ne-om potrivi!
Nu-i chiar ușor acest dialog între litere.Unele spun despre pustietăți și fantome,altele sunt semne-ale dorinței de cântec.Contradictoriu,viclean,rătăcit între sensuri,dialogul este un Babel ratat.Un tom vinovat de lingoarenu cadrează cu unul răpus de beție,nici chiar cu unul buimac de iubire.Ele sunt compatibile numai cu ochiul.Cu cel al cititorului, firește.Când literele sunt valuri,cititorul e barcăarborii adună cititorii … Citește mai mult
Tu, cititorule, pulsezi de viață, de mândrie și de dragoste, asemeni mie,De-aceea cântecele acestea-s pentru tine!