ciocoi – Versuri.pro

Doine - Ciocoiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frunză verde baraboi,
Mă-ntâlnii cu un ciocoi:
„Bună cale, mai române”
„Mulțumim, ciocoi de câine”
„Mai mojice, tu ești beat”
„Latră, ciocoi gulerat,
Că eu astăzi n-am mâncat”
„Mai mojice, mojic rău,
Las’ că mi te-oi drege eu
Când a veni birul greu”.
„Alelei! pui de ciocoi!
De te-aș prinde la zavoi,
Să-ți dau măciuci, să te moi,
De piele să te despoi.
Ca să-mbrac cu pielea ta
Pistoalele și flinta,
Vântul să nu le pălească,
Ploi să nu le ruginească,
Ochiul să nu le zărească”.

Simona Mazare - La Moara la Dorohoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da, foaie verde baraboi
La moara la Dorohoi
Trece un car cu patru boi
Încărcat cu păpușoi
Da și în urma carului
Un ciocoi al dracului
– Da, bună ziua, mai române!
– Mulțumesc, ciocoi de câine!
– Mai române, tu ești beat!
– Latri, ciocoi gulerat!
– De trei zile n-am mâncat
– Și tu-mi spui că eu sunt beat?
Dar ciocoiul dracului
Nu iartă sărmanului
Pune mâna la umblic
Da și scoate un bici plumbuit
Da și-i dă sărmanului două
De-i rupe cămașa nouă!

Maria Ciobanu - Ce Folos De-Așa Câmpie?!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce folos de-așa câmpie
Și de-a țării avuție,
C-adun aurul cu sacii,
Dacă parte n-au săracii?!
Niciun ban nu folosesc,
Niciun ban nu folosesc,
Muncesc tot pentru ciocoi
Copilașii îmi sunt goi,
N-au cămașă, n-au mâncare,
Că nici biata mă-sa n-are,
N-are-a toarce, n-are-a țese
Și din zdrențe nu mai iese,
Că plătesc, plătesc, plătesc
Și nu mă mai dovedesc,
Toate-n plată la ciocoi,
Lumea nu e pentru noi.
Într-o zi ne-or cere doară
Plată pe-aer și pe soare,
Că cer plată și chirie
Și pe-a fiarei viziune,
Plătesc locul de bordei
Și n-am nici mălai de mei,
Of, ciocoi, ciocoi, ciocoi,
Ce-om fi oare de vină noi?!

Cezar Bolliac - Holera Ciocoilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu cât mergem înainte,
Libertatea-naintează,
Dă holera în ciocoi;
Tot îngână la cuvinte,
A cârti nu mai cutează –
Rânjesc când ne văd pe noi.
„Ioite Poarta, Austria,
Ioite consuli, diplomaţii,
Slugi în care credeţi voi,
Că salută România,
Ne-nvit să fim ca fraţii,
Iubiţi, una între noi.”
„Să fiţi tot în capul ţării,
Să fiţi tot în slujbe bune,
Toate fie pentru voi.
Fiţi voi boldul-naintării.
Legile a fi mai bune,
Num-atâta cerem noi.”
„Să trăiască România!
Să trăiască libertatea!
Nu mai sunt de azi ciocoi.”
„Să.. trăiască.. la pustia!
Hâ.. câhâ.. egalitatea..
Ce ziseşi c-o să fim noi?”
„Zi colea, cu voie plină:
Să trăiască România!
Nu e noi şi nu e voi.”
„Mă cam cearc-o holerină..
Am o colică, pustia!
Ce ziseşi c-o să fim noi?”
„Ştim ce-ţi trebuie, cocoane,
Şi de tuse şi holeră
Şi de câte aveţi voi:
Sau la cochii-vechi otgoane,
Sau, măcar vreo zaveră,
Asta-i leac pentru ciocoi.”
Bucureşti, 3 iulie 1848.
Notă: cochii-vechi: mezat, tribunal de comerţ.

Tronos - Mugur, Mugurel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mugur, mugur, mugurel,
Mugur, mugurel,
Ia fă-te mai măricel,
Mugur, mugurel.
Că ne-am săturat de iarnă,
Mugur, mugurel,
Și de răutate-n țară,
Mugur, mugurel.
Bate-i, Doamne, pe ciocoi,
Mugur, mugurel,
Cum ne bat și ei pe noi,
Mugur, mugurel.
Bate-i, Doamne, nu-i lăsa,
Mugur, mugurel,
Că ne-au secat inima,
Mugur, mugurel.
Mugur, mugur, mugurel,
Mugur, mugurel,
Ia fă-te mai măricel,
Mugur, mugurel.

George Coșbuc - Tricolorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, – un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n perire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul,
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame, sărmanii,
De boale purtate cu anii –
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
Și toată nădejdea-i la voi!.
Și roșu, române, ți-e steagul,
Și-un geniu e tâlcul, s-o știi.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E roșu de-o tristă rușine,
Că vremea-ndreptării nu vine,
Că tot mai cu multe mânii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben și-albastru
Satano, de unde ne vii?

Phoenix - Strunga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: V. Alecsandri.
În pădurea de la Strunga, hei,
Sunt de cei cu pușca lungă, hei,
Care dau chiorâș la pungă, hei.
Sunt de cei ce-mpușcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună,
Feciori de lele nebună.
Fă-te-n laturi, măi creștine, măi,
Dacă vrei să mergi cu bine, măi,
Să rămâi cu viața-n tine, măi.
Opt voinici cu spete late
Și cu mâneci suflecate
Stau cu puștile-ncărcate,
Stau cu puștile-ncărcate.
Oleleu, ciocoi bogate, hei,
Ici de-ai trece, din păcate, hei,
Să-ți arunc doi glonți în spate, hei.
Că mi-e pușca hultuită
Și mi-e ghioaga țintuită
Și mi-e inima-ncolțită,
Și mi-e inima-ncolțită.
În pădurea de la Strunga, hei,
Ce slujește pușca lungă, hei
Fără pușcă, fără pungă, hei, hei, hei.

Sofia Vicoveanca - Cântec Haiducesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fir-ai tu să vii de plug,
Plug bătrân și învechit,
Ca și mine de trudit,
Prea te-ai ros și te-ai știrbit.
Sui cu plugu-n parloagă,
Boii mei nu vor să meargă,
Trag săracii că n-au vlagă,
De foame nu pot să meargă.
Hais, Joiana,
Plăvana, cea!
Na, c-am rupt plugu-n valcea..
Vai de bietu-om sărac,
Nici boii la jug nu-i trag.
Săracul chimirul meu,
Din grumazul de vițel,
Trei cuțite-ar zace-n el.
Unu-ar râde și-altu-ar plânge
Cu lacrimi de foc și sânge,
Altu strigă că s-ar frânge,
În trupul jandarmului,
În pieptul ciocoiului.
M-am gândit boii să-i vând,
Ori să-i ard în foc plângând,
Să mă leg cu jurământ.
Să iau calea codrului,
Sub cetina bradului,
Din coarnele plugului,
Să fac șaua murgului,
Iar din fierul cel mai lat,
Să fac tăiș la baltag,
Tali, la un foc de fag,
În lacrimi de om sărac,
La ciocoi să-i vin de hac.

Tudor Arghezi - Patru Al Catrinei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

– „Aprod! Să intre Patru al Catrinei!”
Veniseră străinii
Să-l vadă pe tâlhar, și să-l audă,
Câte un fin, cumătru, nepot sau altă rudă,
Gătit cu giuvaere, brățări de lanțuri grele,
Îi dase stăpânirea, la glezne, și ghiulele,
Și strălucea în fiare, ca un mitropolit,
Roș în călcâi de scoabe cu nituri și strivit.
Când se mișca din lanțuri și se-ndrepta să vază,
O sută de cădelniți păreau că tămâiază.
Patru diaconi falnici, înalți și lați în spete,
Drept sfeșnice de mână, cu puști și baionete,
Păzeau arhiereul de temniță, de-aproape.
Să nu cumva să zboare și să scape.
Era, cum zic, un munte de om, și-ntre vecini,
Ca un vultur de piscuri, târât printre găini,
Intrând judecătorii, cu cel chemat în față,
Se stinghereau să-i rabde privirile de gheață,
Și se făcuse-n sală
Tăcere și de suflet, ca-ntr-o clădire goală.
Când glasul lui răspunse-ngâinând cuvântul „Jur!”.
Un frig și-o-nfiorare se-ntinseră-mprejur,
Ca vorba lui și vocea loveau ca un cuțit.
De care lucru-anume era-nvinovățit?
Grefierul da citire isprăvii, cum a fost.
Era la han cu lume, era și zi de post,
Și fuse scos pe moarte, de subt genunchii lui.
Ciocoiul Nastasachi, moșier din Covurlui,
Care bătea plugarii cu furca și lopata.
Tâlharul i-o zdrobise, spărgându-i beregata.
Trântindu-l, tăvălindu-l, i-a prins-o-n două dește,
Ca-n gura unui clește.
Și-a stins. Înghițitoarea i-a trosnit.
-” Te-aștept de ani de zile, i-a spus. Bine-ai venit.
Avem o răfuială împreună”.
Sătenii, de pe laviți, se scoală și se-adună.
Îl da de-a rostogolul.
Voinic și el, ciocoiul își caută pistolul
De-ar fi simțit că satul se strânge pentru el,
Să isprăvească Patru cu dânsul într-un fel,
N-ar fi venit hangiul să-i dea o datorie,
Trei cistiuri de chirie,
Și nu-și mijea cărița,
De ploaie, pentru-atâta.
Doar avusese semne. Îl cam mâncase nasul.
Ești frământat, se pare, când e să-ți vie ceasul,
Te-mpinge Necuratul, să-ți ieși din bobi și fire;
Te duci și pe furtună cu moartea la-ntâlnire.
-„Mărturisești?” întreabă procurorul.
-„Nici nu încape vorba, mărturisesc omorul”.
Îi știe tot poporul.
-„Puseși gând să-l jefui.. : – „Ferească Dumnezeul
Dreptatea nu-i hoție. Nu spurc numele meu.”
-„Atunci?” – „Eu fac dreptate cinstită, pe tăcute.
Stați să vă spui și alte dreptăți, de noi făcute.
Le știți și dumneavoastră, dar n-ați aflat făptașul.
De pildă, începuse să are arendașul
Izlazul pentru vite, din Lungeni.
Unde să pască oaia și vaca la săteni?
Nu ați găsit atuncea ciocoiul spânzurat?
Se legăna-n frânghie, în marginea de sat.
Îl spânzurase Patru al Catrinei.
Întâi, îl amorțisem cu tălpile opincii.
Și-l agățai pe urmă, de cumpăna fântânii,
Să-l vadă și cireada flămândă și bătrânii.
O altă treaba bună a fost când, la arat,
Am isprăvit ciocoiul din Ulmi și îngropat,
Ați dat de el cu plugul.. Dar Fane Gaetan?
A necinstit opt fete curate, într-un an.
Și-au luat și ei răsplată, și cin’ l-a ajutat.
O fi, la dumneavoastră, și asta un păcat?
Ciocoiul, strâmb din șale, era și cocoșat.
Trei platnici vasăzică. Pe-al patrulea, legat
Cu-o roată de picioare, l-am dus și înecat.
Mănâncă și-astăzi crapii, din el, pe fund, în iaz,
Și crapii îi mănâncă boierii: nu-i necaz.
Adaogați pieriții din câteva județe,
Că n-au știut de bâtă și bici să se dezvețe.
S-au întâlnit cu mine
Și nu le-a fost a bine.
-„De ce acestea toate, dacă n-ai vrut să furi?
Ai stat ascuns de oameni, prin râpi și prin păduri.
Ești urmărit de poteri de patru ani întregi
Și-ai izbutit cu una să te și înțelegi.
Și te-au urmat soldații și-ai întocmit o bandă
E-adevărat, ori nu e? – „Răspunde tu, Smarandă;
Smaranda mi-e nevastă și cea mai bine știe.”
_”E-adevărat, au luat-o cu toții-n haiducie,
Se împlinește anul.
Bărbatu-meu le fuse căpitanul.
Băieții, împreună,
Făcură treabă bună.
Și nu ne-au dat o dată de minciună.”
-„Vezi, asta se numește pe nume tâlhărie.”
-„Să mă iertați, cucoane, se poate, pe hârtie.”
-„Tot nu-nțelege Curtea, și cine nu v-ar plânge
Că v-ați ales din drumuri pe cel pătat cu sânge?
Te lepezi că e jaful la mijloc. De nu-i, ce-i?
Degeaba nu-ți pui pielea în joc. Tu furi să bei!
Nu-ți mai găseai ca lumea cuminte, -alt soi de rost?
Bag seama din răspunsuri că n-ai fi om prea prost..”
-Ați isprăvit mustrarea, boierilor? că vreau,
Când oploșiți dezmățul, să vă vorbesc pe șleau.
Ferindu-vă de dreptul s-aveți întâietate,
Vi-l iau din mâini țăranii, să facă ei dreptate,
Ați ocrotit toți viermii-ncuibați în rădăcină,
Dând vină pe tulpină.
De-i spicul cu mălură și-s golurile dese,
Din putregai și boală, ce pui aceea iese.
Țăran îs, din țărână, și țara e-n lingoare
Și văd că-ntr-altă parte decât boliți vă doare,
În cap e nebunia, ce-o cauți la picioare?
Am adunat trudiții pământului. Le-am spus
Să-și dezlipească ochii și să se uite-n sus.
Că viermii, mărunțeii, rod în adânc, e-așa,
Dar slugăresc la viermii mai mari, Maria-Ta.
Ei, oamenii, de frică
Să-și lepede năravul de slugi.. să nu se zică..
Să nu se bănuiască.. molii, să nu răspundă..
Din ce în ce-n mocirlă se afundă.
Sunt Patru al Catrinei, vasăzică,
Și nu sânt nici slugarnic și nu mi-e nicio frică.
Noi, singuri, cu nevasta
Ne-am învoit să punem sfârșit la treaba asta.
Nevasta mi-e frumoasă, putea să mă gonească,
Da-i place inimioarei dreptatea haiducească.
Așa e, măi femeie? Ia spune la boieri
Câte dreptăți făcurăm azi, ieri, alaltăieri,
Anul de azi, anul trecut și-n ceilalți ani.
Ce-am căutat, nevastă, dreptate noi, sau bani?”
-„Îmi prea iubesc bărbatul, dar dacă l-am iubit
Nu-i numai că e chipeș, dar că-i bărbat cinstit.
Eu spui numai atâta (vedeți-l numai câtu-i!)
El ia ciocoiu-n brațe, eu îl ajut și-l gâtui.

Aron Cotruș - Către Plugari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce-ar face mârșavii ciocoi
de n-ați fi voi,
voi, boi greoi
în juguri noi,
la pluguri noi?!
Ce-ar zice putrezii ciocoi
dacă-ați ara doar pentru voi,
dacă-ați săpa doar pentru voi,
de n-ați mai îndura nevoi
prin vânt, prin arșiță, prin ploi
pe lângă vaci, pe lângă boi,
în juguri noi,
la pluguri noi,
pentru prasile de ciocoi
cu sufletele de noroi,
cu cărnurile de puroi,
cu gând și fapte de gunoi?!
Ce-ar zice scârnâvii ciocoi
dacă-ntr-o bună ziua, voi,
i-ați pune-n jug, în loc de boi,
și i-ați purta, flămânzi și goi,
prin vânt, prin arșiță, prin ploi,
cum v-au purtat și ei pe voi?!
În pacea aspră, în război,
a țării talpă sunteți voi,
a țării strajă sunteți voi,
țărani pietroși, țărani greoi.
Sus! – zorii vremurilor noi
vor izgoni de printre voi,
cu sape noi,
cu coase noi,
ca pe o haită de strigoi
pe cei de pe-urmă grofi și ciocoi!