catedrale – Versuri.pro

Christian W Schenk - Suflet Obosit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mâinile sunt catedrale,
degetele ture-nalte
unde clopote se-nclină
sufletului obosit.
Palmele se-mpreunează,
degetele se îmbină
şi-un culcuş se naşte-n mâna
veghetorului de veci.

Jorge Luis Borges - Cele Două Catedrale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Biblioteca din Almagro Sur.
I-am cunoscut rutina și plictisul
și-a cărților clasificare minuțioasă,
în ordinea, firește, zecimală.
Atunci speranța mi-ai încredințat
de-a scrie un poem care-ar urma
strofă cu strofă și chiar vers cu vers
proporțiile, planul și structura
celebrei catedrale de la Chartres
(pe care n-o văzuseși niciodată),
astfel încât să corespundă-altarul
și naosul și turlele și tinda.
Acuma, Schiavo, nu mai ești în viață.
Din cer privești pesemne cu blândețe,
zâmbind, impunătoarea catedrală
din piatră și te uiți și la cealaltă,
la-nchipuita catedrală tipografică.
Acuma știi că amândouă sunt,
cea înălțată de mai multe generații,
precum și cea de umbra ta-nălțată,
vremelnice și muritoare copii
de tainic arhetip nepieritor.

Rainer Maria Rilke - Priveliște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Priveliște ca-n palmă și-un clopot care sună:
o seară ce aduce-o descătușare pură;
iar asta pregătește ora bună
când se apropie-o-nouă și gingașă figură…
Ne iată-n cumpănă între un spațiu plan
și fleșa catedralei: o suliță cu zimți, –
între-o prea vagă lume, pentru-a putea să-l simți
pre înger, și-alta, densă, ce-i taie din elan.

Gheorghe Tomozei - La Moartea Statuii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A murit semeata statuie
Și-am îngropat-o după datină
Sub tălpile catedralei.
Mâine, sfatul bătrânilor
Va porunci ca amintirea ei
Să fie nemurită
Prin nașterea unui copil
Care să-i semene.
Nu eu o voi zidi. Eu sunt
Zugravul de fresce.

Giuseppe Ungaretti - Orice Gri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De la pielea de șarpe
La temătoarea cârtiță
Orice gri zburdă pe domuri…
Ca o proră blondă
Soarele părăsește stea după stea
Și se încruntă sub umbrare…
Precum o frunte obosită
S-a ivit iar noaptea
În golul unei mâini…

Leonid Dimov - Tutela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În curtea catedralei ce-i
La capul șinelor ferate,
Zac risipite pe alei
Clopotnițele colorate.
Prelați, acolo, și mireni
Se joacă, vii, de-a cine-i pricea,
Îți amintești acele ierni
Albe ca dalele de-aicea?
Câte-au suit și câte n-au
Pierit apoi în zurba fricii,
Cocoși de tablă se roteau
Întrebători, pe edificii.
Și iată că ajuns-am iar
Pe sub porticele știute.
Vrei să le treci? Mă lasă, dar
Te voi privi de-aicea. Du-te!

Lucian Blaga - Orga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai intrat în tinda marei catedrale
să-asculți orga,
cu țevi de vânt,
furtunoasă cântând.
Și-auzi pe Dumnezeu prin înălțimi
din toate degetele mâinii sale
fluierând, fluierând.
din ciclul Mirabila sămânță (denumire dată de Dorli Blaga poemelor postume necuprinse în cele patru cicluri stabilite de poet)

Aleksandr Blok - Îmi Place-n Naltele Catedrale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi place-n nalte catedrale,
Cu sufletu-mpăcat, sfios,
Să intru-n corurile care
Înalță cânturi lui Hristos.
Ma tem de sufletu-mi fățarnic
Și pe cât de bine-ascund
Demonic chipul meu, sălbatic
Aici, sub scutu-mi acesta sfânt.
În ruga mea evlavioasă
Cer ajutor lui Dumnezeu,
Dar simt de sub spejura mască
Cum râde-al doilea chip al meu.
Și-atunci fățărnica-mi tristețe,
În palidele pâlpâiri,
Încet, pe cel-cu-două-fețe
Îl readuce-n amintiri.
Și – iată- au tăcut cei care
Cântau în cor și au fugit..
Îmi place-n nalte catedrale
Sfios să intru, liniștit.