castel – Versuri.pro

Dan Andrei Aldea - Om Bun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Om bun, deschide-ne poarta
Da-ne o coajă și nu ne goni
Și-n schimb îți vom alunga tristețea
Cu vesele cântece și ghidușii.
Venim de departe și mergem departe
Tocmai în zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Da adăpost unor bieți menestreli.
La castel, mâine va fi sărbătoare,
Printesa împlinește ani douăzeci.
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare
Ce va fi acolo, să tot petreci!
Noi vom cânta noaptea întreagă
Oaspeții veseli vor dănțui
Și-n toiul petrecerii, preț de o clipă
Om bun, și la tine ne vom gândi.
Deschide-ne poarta și da-ne o coajă
Ai milă de niște bieți menestreli
Veșnic pe drum, asta ne-i soarta,
Veșnic pe drum, căutând un castel.

Dance Trauma - Castelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vino mai aproape.
Lovește-te nu prea tare (ai grijă la toate!)
Nu credeam că nu vrei să vii.
Și ce distracție ar fi putut ieși!
Stofa neagră din castel,
ochii roșii din bordel.
Îmi sună ceasul,
sunt deștept,
dar o nouă zi,
nu mai vreau să-ncep, și.
Stau la rând, te aștept și mă-ntreb:
oare viața e chiar așa de frumoasă?
O fată frumoasă mă-așteaptă zâmbind
Doar pentru mine ascute o coasă..
Vino și mai aproape.
Lovește-te foarte tare (te doare-n cot de toate!)
Nu știam că nu știi să pici,
ce distrucție iese aici.
Stofa neagră din castel (ziarele ți-au spus),
ochii roșii din bordel (tu imediat te-ai dus).
Îți sună ceasul,
încă nu ești deștept?
O nouă zi,
nu mai poți să-ncepi, și.
Stai la rând, mă privești și te-ntrebi:
oare viața e chiar așa de frumoasă?
O față hidoasă te-așteaptă zâmbind
Tu nu auzi că pentru tine se-ascute o coasă?
Stai la rând, numărând
fiecare clipă care trece.
Acum sunt aproape de tine, te simt.
Hai să ne jucăm cu coasa asta rece..

Duiliu Zamfirescu - Corsarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-un castel, pe malul mării,
Pe-a cărui turnuri crenelate
Furtunile le-a îndrăgit,
Trăieşte singur, dat uitării,
Cu sufletul plin de păcate,
Corsarul alb, îmbătrânit.
Sub chiparosul din grădină
Se urcă iedera pe-o cruce
La capătul unui mormânt;
Prin ramuri aerul suspină
Şi parcă din adânc aduce
Un glas de funduri de pământ.
Corsarul, care niciodată
De nimenea nu se rugase,
Nu se plânsese nimănui,
Corsarul avusese-o fată,
Şi-acum plângea, se-ngenunchiase
La amintirea fetei lui.
Un ropot lung de vijelie
Cu ţipete premergătoare
Chema pustiul din castel;
El tremura din temelie
Izbit de stânci spumegătoare
Ce le-aducea valul cu el.
Mugea oceanul de durere,
Îşi ridica în ceruri valul
Şi se frângea căzând pe vânt;
Bătrânul hoţ, făr’ de putere,
Vedea cum apa rupe malul
Cu iedera de pe mormânt.
Atunci sări drept în picioare
Şi, vrând să lupte cu furtuna,
Corsarul s-aruncă înot;
Dar firea cea nepăsătoare
Învălui tot într-una
Corsar şi iederă şi tot.

Emily Dickinson - Spiritul e Urechea Lucida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de-auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie-aici –
Pentru alte Servicii – că Sunetul –
Atârnă-o Ureche mai mică
În afară Castelului care conține
Cealaltă Ureche – unică –.
1863

Johann Wolfgang Von Goethe - Bardul