Om bun, deschide-ne poarta
Da-ne o coajă și nu ne goni
Și-n schimb îți vom alunga tristețea
Cu vesele cântece și ghidușii.
Venim de departe și mergem departe
Tocmai în zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Da adăpost unor bieți menestreli.
La castel, mâine va fi sărbătoare,
Printesa împlinește ani douăzeci.
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare
Ce va fi acolo, să tot petreci!
Noi vom cânta noaptea întreagă
Oaspeții veseli vor dănțui
Și-n toiul petrecerii, preț de o clipă
Om bun, și la tine ne vom gândi.
Deschide-ne poarta și da-ne o coajă
Ai milă de niște bieți menestreli
Veșnic pe drum, asta ne-i soarta,
Veșnic pe drum, căutând un castel.
Sensul versurilor
Un grup de menestreli călători cer adăpost și hrană unui om bun, promițând în schimb să-i alunge tristețea cu muzica lor și să-l pomenească la sărbătoarea de la castel. Ei își descriu viața de călătorie constantă în căutarea unui loc unde să cânte.