Om bun, deschide-ne poarta
Da-ne o coajă și nu ne goni,
Și-n schimb, îți vom alunga tristețea
Cu vesele cântece și ghidușii.
Venim de departe și mergem departe
Tocmai în zare, sus la castel,
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea
Da adăpost unor bieți menestreli.
La castel mâine va fi sărbătoare,
Prințesa-mplinește ani douăzeci,
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare
Ce va fi-acolo, să tot petreci.
Noi vom cânta noaptea întreagă,
Oaspeții veseli vor dănțui,
Și-n toiul petrecerii, preț de-o clipă
Om bun, și la tine ne vom gândi.
Deschide poarta și da-ne o coajă
Ai milă de niște bieți menestreli
Veșnic pe drum, asta ne-i soarta,
Veșnic pe drum, căutând un castel.
Sensul versurilor
Piesa este o cerere umilă de ajutor adresată unui om bun de către niște menestreli călători. Ei promit să aducă bucurie și să se gândească cu recunoștință la cel care îi ajută, chiar și în mijlocul festivităților de la castel.