casa veche – Versuri.pro

Jack Kerouac - Luna Plină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

lună plină – / pin – / casă veche. / Traducător Iulian Leonard →

Daniel Vişan-Dimitriu - Casa în Culori de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a îmbrăcat în toamnă casa noastră:
Și-a pus culoarea frunzei ruginii
Pe-nfrigurarea vițelor de vii
Ce își arată strugurii-n fereastră.

Se scurge, printre pete de rugină,
O lacrimă de cer pe-acoperiș,
Dar se oprește, parcă pe furiș,
În streașina cu resturi de glicină.

Prin geamul spart, ca-n vremea de demult,
Mai trece-o rândunică-n goană mare
Înviorându-i trista nemișcare.
E cuibul gol. Din vremea de tumult
N-a mai rămas nimic. Pot să ascult
Tăcerea unei case vechi … și doare.

Rodica Elena Lupu - Casa Părintească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pierdută în tăcere și nemișcare,
Trăia și răsufla ca înainte.
Razele lunii jucau închipuiri,
Feste ciudate și pentru imaginația unui visător.
Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare
Puteam să jur că nu era goală,
Casa trăia și răsufla la fel ca înainte.
Ferestrele erau luminate,
Perdelele fâlfâiau lin în noapte,
În bibliotecă ușa întredeschisă,
Uitați pe birou ochelarii mei,
Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici.
Un nor nevăzut până atunci
Acoperi luna, oprindu-se o clipă,
O mână întunecată înaintea unui chip.
Nălucirea pieri
Și luminile ferestrelor se stinseră.
Aveam înaintea mea
Ziduri tăcute… fără suflet.
În vis, pe când norul acoperea luna,
Mă aflam departe
Și aveam să mă trezesc în camera mea
Oftând, deschizând ochii
Mirându-mă de soarele strălucitor,
De cerul larg și senin,
Atât de deosebit,
De dulcea lumină din visul meu.

Eugenio Montale - Vești Din Amiata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Focul de artificii al vremii rele
va fi un murmur de stup în seara târzie.
Odaia are bârne roase
și o mireasmă de pepeni urcă din podea.
Fumurile moi ridicându-se dintr-o vale
de elfi și ciuperci până la conul diafan
al vârfului îmi tulbură geamurile,
și îți scriu de aici, de la această masă
depărtată, din celula de miere
e unei sfere lansată în spațiu –
și coliviile acoperite, vatra
unde pocnesc castanele, dârele
de salpetru și de mucegai sunt tabloul
în curând rupt de tine. Viața
povestindu-te încă nu e prea scurtă
dacă te conține! Își arată icoana ta
zugrăveala luminoasă. Afară plouă.

Ivan Bunin - În Largul Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În largul mării – numai cer,
Apă și vânt și, îngrelat,
Trec valuri, ca un temnicer
Stau pescărușii la vânat.
În largul mării vântul poartă
Ba licăr, ba umbrinde vești,
Iar tu, uitată ești, uitată,
La nesfârșit departe ești!
Dar valurile-n foc de aștri
Fug în întâmpinarea mea
Și cineva cu ochi albaștri
Se uită-n valuri singurea
Și-atunci ceva, mai viu, sporește,
Ca apa-n valuri albăstrii
Din nou, din nou îmi amintește
Ce am uitat peste vecii!
* * *
Printre grădini văd casa mult prea bine,
Din geamuri luci de soare o cuprinde,
Aur cristalizat pe clavecine,
Covoare vechi și mese înflorite.
În jurul casei – liniști adormite.
Arborii tac sau au uitat ce știu..
Ușile-nchise.. Împăienjenite,
Zac cărțile umbrite de târziu
Și-așa de ani și ani avea să fie,
O molie înaintează mut.
Pe sticlă, enervat de-o nerozie,
Un fluture se cațără, căzut.
Dar nu-i un oberliht și rama-i stacojie.
Nici molia aici nu va trăi prea mult!.

Ion Pillat - An Mort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Casa veche cu coloane albe,
Parcul și mai vechi ca ea;
Cerul vânăt peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajiștea deșartă
Și pustie, ca și parc și nuci,
Amintirea care-mi bate-n poartă
Lung, în sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut și ploaie —
Și mai putred și mai stins
Calendarul veșted ce-n odaie
Stârvul timpului l-a strâns.

Fuego - Casa Părintească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ascultați-mă surori pe mine
Și voi frații mei ce v-ați sfădit,
Îi păcat, nu-i drept, nu este bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt,
Încă vin copiii s-o colinde..
Nu știu că părinții nu mai sunt.
Refren x 2
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde pragul părințesc
Dintre-atâtea locuri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Bani ne-ar trebui la fiecare
Toți avem copii și vremea-i grea
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care mama ne-aștepta.
O vom da și vom schimba lacăte
Și vor pune și ferestre noi
Și trecând pe lângă ea vreodată
Va privi ca la străini la noi.
Refren x 2.
Om pleca și noi cândva din viață
Și părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă
Cine are grijă azi de ea?..
Ce mai face casa lor cea dragă
Cine are grija azi de ea

Aurel Dumitrașcu - Lăsăm Totul Așa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă
veche locuită de un cor de copii – cam blegi, dar buni
cântăreți.
Au venit și alții să asculte, au venit și mamele lor să le
pună monede în palme. Puține. Pentru că nu iubește
nimeni
cântecele din casa cea veche și plouă mereu și lăsăm totul
așa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult, buruienile
cresc
peste tot, oglinzile umblă sătule, oloage. A venit o fată
frumoasă, face tumbe acolo, biata copilă! Un măr s-a
rostogolit, a dat peste ea, zace fata într-o baltă de sânge.
Și plouă mărunt peste sângele ei și lăsăm totul așa.