Versuri corectate și adnotate
Mi-a trimis neicuța carteCă l-a prins un dorȘi m-a blestemat: de-l uitNicicând să n-am somn.Arză-l-ar focul de dor,Iar mă chinuiește,Dorul de neicuț-al meuDin somn mă trezește.Și-atunci când somnul mă iaTe visez pe tine,Mă trezesc oftând, neicuță,Nu ești lângă mine.Mă cheamă nana, mă cheamăCa să ne iubimȘi-mi spune că vremea treceȘi-o să-mbătrânim.Refren:Ce n-aș da, ce n-aș … Citește mai mult
Întreaga fire, cât cuprinde,Miracol, celor mici, le pare.Cum nasc, în suflet le pătrundeA lumii vrajă-ncântătoare.E în privirea lor o razăRăsfrântă ca un magic semn;Iluzia le dă îndemn,Şi slabele puteri cutează.Necunoscutul rost divinI-afundă-n ape-adânci, în spume.În van îi chemi, rămân străini,Căci ei trăiesc în altă lume.Puri, ochii lor desculţi rămân.Ce vise stranii în răsfrângeri!Şi ce frumoşi … Citește mai mult
Acest roman de dragoste,în care te-am descrisCa personaj principal,Tremură din toate literele,Ca să te cuprindă.Astâmpără-te,Nu mai sări din mers,Nu deveni imprevizibilă,Respectă regula jocului:Eu te scriu pe tine,Nu tu pe mine.Şi, pe de altă parte,Nu se iese dintr-un romanDupă cum îţi vine,Pregăteşte-te, nu întârzia,Te-aşteaptă, oricum,Madame Bovary şi Anna Karenina.Trage coperta ultimă, după tine,Fă curat printre litere,Deschide … Citește mai mult
Acum, că viața mi-a ieșit prin pieleși simt că pot, în orice timp, să mor,m-am internat în versurile meleca-ntr-un spital de ultim ajutor.Brancardierii nu mă bagă-n seamă,mă port pe mine însumi către pat,mă-mpart din nou în tată și în mamă,deși în mine i-am amestecat.Deschid fereastra, să mai intre aerși-i iarnă-nspre toți copiii mei,și viforul e-un … Citește mai mult
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,La primăvară poate încolțim,Și ne dăm iarăși marilor mulțimi,Lumina mea, altfel nu va fi bine.Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,Și sufletul la fel, de-atâta noapteSă fim dintre acei ce știu să rabdeCum norii trec și râurile curg.Nu orice îngropare este moarte,Până la brâu și mult mai sus de brâu,Lumina mea, de … Citește mai mult
De când ai plecat departe,Mă gândesc să scriu o carte,Dar de-aici și pân’ la tineNu se merge, nu se vine.Pot să-ți fiu supus paharnic,Tot ce-ți scriu, îți scriu zadarnic,Și de-ar fi să-ți mai ajungăCartea mea de cale lungă.Mila ta eventualăM-ar atinge ca o boală,Niște lacrimi de la tineNu mi-ar face nici un bine.Poate-ar fi o … Citește mai mult
O carte-a căzut din raftEram pe scară, n-o mai puteam opriReușisem chiar s-o ating dar îmi scapă iarCădea c-un fel de sadismFusese una din marile-mi iubiriAjunsă jos zăcea ruptă, un măcelS-a hăcuit ca un samurai
În cartea asta, fără-ndemânare,Am pus întreaga tinerețe-a mea.Mărturisesc, acum când ea apare,Că multe-aș fi putut să schimb în ea.Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,De ce să fac trecutu-altminterea?Te du, deci, biată pasăre, în zareȘi Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.O, cititorule, oricine-ai fi,Citește cât mai mult mă poți citi;La urmă vine-osânda, pare-mi-se.Întâiul vers copilu-l migăli;Pe cel de-al … Citește mai mult
Cartea e ca mama noastră;Ea ne-nvață ce e bine,Tot ce trebuie să facemȘi să știe oricine.Ea dă sfaturi tuturor,Înțeleaptă, ajutorPentru toți ce vor să-i ceară,Dă lumină tuturor.Are-nțelepciunea veche,E făclie-n univers,Ea vă luminează drumulPentru cât aveți de mers.
Ca să ai abecedarulPrimilor tăi pași în viață,Cartea mea să fie darulCe ți-l fac de dimineață.Eu am pus pe orice filă,Și pe-oricare dintre pagini,Între-albină și zambilă,O poveste în imagini.Ca să poți și tu chiar mâine,Cu mărunții pași prin rouă,În câmpiile bătrâneSă începi cărare nouă.Fiindcă literele mele,Strânse toate într-o salbă,Sunt acele negre mieleCare pasc prin iarba … Citește mai mult