Ana Blandiana – Pasărea Deschisă
Răstignită pe-o pânză de păianjenCăreia îi admir murind țesătura,Nu-ncerc să scap de ceea ce mi-e scrisCu propria mea mână. Ca și uraPoezia a țesut navoade-n jurSă prindă-n ele semne și cuvinte.Învinsă astfel: un cuvânt eu însămi,Al cărui sens nu mi-l aduc aminte.