Versuri corectate și adnotate
Reaprindeți candela în căscioarăLângă busuiocul cel mereuDegerat la mâini și la picioareSe întoarce acasă Dumnezeu.Doamne cel din slăvile creștineCe păcate oare ai săvârșit?Că Te-au dus acolo și pe TineÎn Siberii fără de sfârșitDoamne cel din slăvile creștineCe păcate oare ai săvârșit?Că Te-au dus acolo și pe TineÎn Siberii fără de sfârșit.Toate le ierțiDoamne de susCu … Citește mai mult
Blândețea candelei îi ardeÎn inimaCe nu mai știeNimic asemeni, în iubire, pe pământ.Știu, vom muriDar câtă splendoare!
D-nei dr. A. B.S-a stins o candelă pe cer!…Şi licuricilor, lumina..De florile de lerui-lerS-a scuturat acum grădina..S-a stins o candelă din vis!…Şi focul vetrei prăbuşite!..S-a frânt o cruce în abisPe lăcrămioare veştejite!..S-a stins o candelă-n altar!…Lumina ochilor se strânse..Şi trist şi orb, un felinarLa poarta primăverii plânse!..În veci o candelă se stinse!…
Prefă-te, inimă, în foc,Aprinde candela disearăPribeagului fără noroc,Stăpânului furat de țară.Și fă-te, inimă, stejar,Să-i dai a umbrei mângâiere,Căci s-a hrănit doar din amarȘi s-a-mbătat doar din durere. Refren: Primește-l, Doamne-n casa TaPe domnul trist și-nsingurat,Pe Cuza, inimă de stea,Și iartă-ne că l-am trădat. Smulgeți coroana cea de spini,Lăsați-i fruntea în luminăPribeagului printre străini,Stăpânului lipsit de … Citește mai mult
Se stinse candela la căpătâiul patului meu – și în zorii zilei mă trezi odată cu cântatul păsărilor.M-am așezat în fața ferestrei și am încercuit părul meu căzut în lungi valuri pe spinare – cu o coroană de flori. tânărul călător veni de-a lungul străzii învăluit în ceața fermecată a dimineții.Un lanț de perle îi … Citește mai mult
Icoana tresare în colțși candela pâlpâie moale.– Scufundă-mă-n brațele tale,ca iazul albastrelor bolți.Ți-s slugă la curte, dar ți-smai rob mătăsoaselor gene..Lumina mea, ninge-mă-alenecu marea ta floare de vis.Afar’ gem zăpezile; – zacsub ele păduri și pământuri.Uitat între noapte și vânturi,se leagănă tainic iatac.Icoana din colțul de raiși candela pâlpâie moale.– Vrei apele iazului? Ia-le– Vrei … Citește mai mult
Candela.Tăcerea e adâncă și noaptea-ntunecoasă;Norii ascund vederea înaltelor tării,Și-a stelelor de aur mulțime luminoasăCe smălțuiau seninul cereștilor câmpii.Numai religioasă a candelei luminăAprinsă de credință, și limpede și lină,Lua citit într-o singură silabă.Lucește înaintea icoanei ce slăvesc.Emblema-a bunătății, mângâitoare raza,Ea parcă primește și parcă-nfățișează,Rugăciunile noastre stăpânului obștesc!În minutele-acelea când sufletul gândește,Când omul se coboară în conștiința … Citește mai mult
Tineri eramȘi iubeam poienile roșii,Poamele păduratice, braziiCarpaților, pe care-iVedeam în vis.Aveam fiecareCărarea luiLa capătul căreiaArdea câte-o candelă.Ne povesteai, în seri,LimbaRomână.Alt aer, alt cer, alteSteleDeasupraEi străluceau.Eram copii de țăraniȘi credeam în cuvinte.Da, chiar ele erauUleiul cel sfânt din candelă.
„Ultimului Domn Român, Alexandru Ioan Cuza”.Prefă-te, inimă, în foc,Aprinde candela, diseară,Pribeagului fără noroc,Stăpânului furat de Ţară!.Şi fă-te, inimă, stejar,Să-i dai a umbrei mângâiere,Căci s-a hrănit doar din amarŞi s-a-mbătat doar cu durere. Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,Pe domnul trist şi-nsingurat,Pe Cuza, inimă de stea,Şi iartă-ne că l-am trădat!. Smulgeţi coroana cea de spini,Lăsaţi-i fruntea … Citește mai mult
Mă uit la candela ce-mi conturează viitorulÎncet, pe drum mi-am pierdut, ușor umorulE grea singurătatea, când dorul te macinăSub lumina de neon, ca porcu-n cocină.E grea singurătatea, c****, mă hrănesc cu urăȘi doare când pe retină ai doar lumină surăMă vedeam diferit, acum totu-i o imagine abstractăNimic nu mai e la fel, nici măcar ora … Citește mai mult