campul de lupta – Versuri.pro

Corneliu Şerban - Pe Câmpul de Luptă al Sufletului Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe câmpul / de luptă / al sufletului meu / s-a înregistrat / cea mai ... →

Jordin Sparks - Câmp de Luptă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu încerca să-mi explici ce e în mintea ta
Știu ce se întâmplă aici
Un minut, este dragoste
Și, brusc, e ca un câmp de luptă.
Un cuvânt transformându-se
De ce cele mai mici lucruri?
Lumea mea e un nimic, de când ai plecat
Sunt aici, fără un scut – nu mă pot întoarce, acum.
Ambele mâinile legate la spatele meu pentru nimic, oh, nu
Aceste momente în care ne urcă atât de repede, la fel de repede scad, din nou
De ce trebuie să cădem pentru asta, acum..

Nu pot înghiți mândria noastră
Nici unul dintre noi nu vrea să ridice steagul, mmm
Dacă nu putem să ne predăm
Atunci, o să rămânem doar cu ceea ce avem, oh, nu.
Ambele mâinile legate la spatele meu pentru nimic, oh, nu
Aceste momente în care ne urcă atât de repede, la fel de repede scad, din nou
De ce trebuie să cădem pentru asta, acum..

Mai bine du-te și ia-ți armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei..

S-ar putea pretinde că suntem prieteni, în seara asta (OH)
Și, de dimineață, ne trezim, ar fi bine
‘Pentru că, dragă, nu avem pentru ce să ne certăm
Și nu vreau să simt această iubire ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura..

Refren:
N-am vrut să înceapă un război
Știi, niciodată n-am vrut să-ți fac rău
Chiar nu știu de ce ne certăm
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
Mai bine du-te și ia-ți armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
De ce simt mereu iubirea ca un (oh, oh)
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă.
N-am vrut să înceapă un război
Chiar nu stiu de ce ne certam
N-am vrut să înceapă un război
Chiar nu stiu de ce ne certam..

George Coșbuc - Pe Dealul Plevnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniștit își mână carul.
Roțile nu știu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu știu boii, că-n țărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.
Noaptea-ncet, încet coboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde-a fost cumplire-odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.
Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub rădanuri,
Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Și se zbuciumă porumbul.

Zaharia Stancu - Bătălia S-a Sfârșit, Soldatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche.
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.

Poesis - Bătălia S-a Sfârșit, Soldatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai, în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche.
Vor răsări steaguri și flori
Pe orașul de obuze ras
Bătălie au purtat cu toții,
Victoria e-a celor care au rămas.
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze

Ion Caraion - Tranșee

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ciorapii vremii peste câmp – șalupe
stăteau cum stă obiala pe picior
și se uitau la boii în pripor,
noroaiele să-i lingă și să-i pupe..
Se coborau aproape norii, cât o dungă,
peste plutoanele cu baionetă-n coaste,
să-ntingă-n noi, ca-n niște străchini proaste.
tot șomoiogul lor murdar. Sau să ne-mpungă.
Din marea zestre de metal, pe-armură
curgea din buze febră cu leșie:
bidoanele-ncărcate cu-alifie.
celestă parcă, se căscau la gură
și-n jur ploua vegetativ – ploi lente
cu boabe de pământ și pansamente..

N. E. G. A. T. I. V. - Vârf de Lance

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vârf de Lance.
Priveste,
Să vezi cum vei muri,
În acest deșert pustiu,
Sub focul inamic.
Ia-ți adio!
De la tot ce ai știut,
Până la ultimul cartuș,
Acum, trebuie să lupți!
Bezna,
Se sparge în orizont,
Iar răgnetul de tanc
Zdrobește tot în calea lui.
Fără milă!
Învață să ucizi
Și apasă pe trăgaci,
Privind inamicul în ochi.
Norii,
De cenușă și de fum,
Trăiești încă o zi
Să le lași în urmă.
Zi de zi,
Același sunet surd
De obuze și de foc,
Îți macină sufletul.
Ce simplă pare moartea,
Când ești nemuritor.
Ești vârful de lance
Și străpungi neiertător.
Ce simplă pare moartea,
Când ești nemuritor.
În strigătul de luptă,
Distrugi tot în jurul tău.

Nichita Stănescu - Ciocârlia de la Austerlitz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La Austerlitz pe câmp prin arătură,
în vara cea de praf, sub ceruri arse,
de lângă glezna stângă în căldură
cu-aripile-năuntru și întoarse,
țâșni în sus strigând un cântec rece
ca fulgul de zăpadă pe un geam
o ciocârlie
adăugată simultan
cercând în aer să se-nece.
O, aerul la
Austerlitz, ca apa
de gros, ascunde-n el vedenii.
Mai sus de aer se respiră-aicea
tulpină razelor de mirodenii.
Să fii deasupra și să-noți
la locul unde vidul se-ntrerupe,
în valurile aerului dacă poți
sau agățat de niște foarte-nalte plute,
cum ciocârlia de la
Austerlitz
să ieși din aer în lumina
pe care s-o respiri cu ochii toți
Da, ochii gândurile sunt
lângă pământ, departe de pământ.