Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai, în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche.
Vor răsări steaguri și flori
Pe orașul de obuze ras
Bătălie au purtat cu toții,
Victoria e-a celor care au rămas.
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze
Sensul versurilor
Piesa descrie sfârșitul unei bătălii și soarta tragică a unui soldat. În ciuda distrugerii și a morții, există o licărire de speranță și o reflecție asupra frumuseții pierdute a vieții.