calul

Gheorghe Istrate – Calul

de

Va trebui să născocim candoriacestui suflet fără primăvară,neştiutor de zâmbet şi culori,om-jumătate jumătate-fiară.El vine pur din noaptea lui şi mut,e-o piatră veche veşnic umblătoare,se tulbură călcând pe-atâta lutde parc-ar vrea smulgându-se să zboare.Noi cei ce creştem cearcănul precoceşi prăbuşim lumina dintre astreva trebui să-i aşezăm sub roţicărnoase drumuri cu nisipuri aspre.Va trebui să-l umilim pe … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon, Amfora și Calul

de

Te zbați în sângele meu ca vidra în vârșă.Minciogu-n heleșteul tăcerii lungi îl vâr.Șătrarii-au scos din ape o amforă și-un cal.Ca pe o iapă-a sa, calu-o nechează acumpăscând-o sfielnic de la umeri către oval,de la toarte în jos și-n sus. E un drumștiut pe de rost, uitat prin târziii(Tot pe unde intră ies copiii)faguri ai … Citește mai mult

Ion Caraion – Calul

de

Sunt ideea prin care se intră în cetate.Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.Pe un cal trebuie să dai totul,pentru a nu rămâne în afara cetățiica singurătateasau ca marele fiu al cenușii.Orice om are nevoie de-un cal.Niciodată caii n-or să dispară din istorie.E o problemă de viață și de moarte.Dar pe … Citește mai mult

Aleksandr Puskin – Calul

de

Calule, ce ai? Ți-i teamăDe nechezi cu capu-n jos?Nu mai scuturi dîrz din coamă,Frîul nu-l mai muști, focos.Nu te îngrijesc eu oare?N-ai ovăz bun de mîncare?N-ai tu scări de aur fin?N-ai tu hamuri minunateȘi potcoave argintateȘi dîrlogi de ibrișin?”.Spune calul, trist și blînd:„Potolitu-m-am căci, iată,Glas de goarne-aud sunînd,Tropot, șuier de săgeată.Și nechez căci pe cîmpieMult … Citește mai mult