Versuri corectate și adnotate
Nuvelă originală.IEra-ntr-o dimineață de vară. Marea își-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.Din niște colți de … Citește mai mult
Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapteÎn burgul acela carpatic..Pădurile putrede se înecaseră în neguriȘi trăsnetul rău bântuia ca o groază.De la fereastra din turn mă uitam fără sinePrin cetina neagră, zidirile negre,Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul..Și la lumina lungă a unui fulger mutVăzui, și căzui … Citește mai mult
Călugări erudiți mi-au spus,Că-n gând sau faptă noi greșim,Și gându-i pedepsit de sus,De parcă fapta săvârșim.Deci dacă gândul ni-l pătăm,Tu și cu mine, doi iubiți,Atunci plăcerea s-o gustăm,Căci oricum fi-vom pedepsiți.
Unde, în umbra munților autumnali poteca uitată coboară,Departe de colibele cu frunziș, de păstorii adormiți,Urmărește mereu pe drumeț chipul întunecat al răcoarei.Peste poteca osoasă, glasul de zambilă al copilului, mereuSpunând încet povestea pierdută a pădurii,Șoptind mai încet jalea sălbatică a fratelui.Astfel, un verde plăpând atinge genunchiul străinului,Capul împietrit.Mai aproape foșnește izvorul albastru jalea femeilor.